Fairy Godmothers – un fel de curs de doula :)

Fairy Godmothers

a fi doula inseamna SA FII in serviciul altei femei
atat
sa gasesti in tine spatiu in care sa „o servesti”, sa fii impreuna cu ea asa cum ea are nevoie
nu se rezuma la sarcina si nastere
si e mai degraba un fel de a fi
o stare
pentru asta am ales sa folosim numele de „Fairy Godmother” – nu am gasit un nume mai potrivit in romana pentru asta
dar e un nume care cuprinde MAGIE, DIVINITATE si MAMA, siguranta, iubire, imbratisare… – toate impreuna…
e o bucata din tine pe care o regasesti, sau o descoperi…
si vezi daca ti se potriveste

te invitam la o calatorie
noi nu credem ca o doula poate fi invatata sa FIE doula
poate invata ce sa „faca” sau nu ca doula
dar noi te invitam sa te descoperi pe tine ca fiind… poate o „zana”, o fairy godmother, o FEMEIE care isi doreste sa fie impreuna cu alte femei, sa creeze spatiu de siguranta si iubire pentru ca alte femei sa-si simta PUTEREA…

te invitam la o calatorie de un an intreg – de fapt aceste va fi doar inceputul, de aici vei vedea ce mai e de descoperit pentru tine :)

te invitam la 10 intalniri – cate una pe luna, care se vor intampla in Cluj-Napoca

vrem sa fim impreuna in a descoperi lucruri care sunt deja in noi

asa ca daca simti ca vrei sa fii impreuna cu alte femei
daca simti ca ti s-ar potrivi sa fii impreuna cu ele in sarcina, nastere, inceputul vietii cu bebe (si nu numai)
daca de cand ai auzit de cuvantul doula, ai simtit ca ti s-ar potrivi
si daca vrei sa TE DESCOPERI PE TINE CA FIIND Fairy Godmother :), haide cu noi intr-un grup de femei

ne vom intalni, cum spuneam, o data pe luna, pentru 10 intalniri
vom povesti mult… povesti despre nasteri, experiente personale, informatii mai mult sau mai putin structurate, experiente traite in peste 10 ani de calatorii impreuna cu mamici si bebelusi, in carti, cursuri si conversatii TRAITE
vom parcurge tot ceea ce simtim ca e necesar pentru a ne SIMTI doula…
poate vom canta, poate chiar la tobe
poate vom desena
poate vom dansa
vom rade mult
poate vom plange mult
vom trece prin trairi si descoperiri la nivel intim
ne vom descoperi corpul, fricile, limitarile, poate pasiunile…
si poate impreuna vom crea un spatiu de iubire, in care fiecare va descoperi ce inseamna A FI doula pentru ea
vom vorbi despre fiziologie si anatomie
vom vorbi despre ce este si nu este o doula
vom vorbi despre doula in sarcina si nastere – aici avem mai multa experienta :)
vom vorbi despre VIATA
despre bebelusi
despre dorintele LOR, despre nasterea LOR
despre trairi
despre dependenta si PUTERE
despre amintirea care exista la nivel celular in fiecare mama care naste
despre cum sa ii atingem si cum sa-i ascultam pe bebelusii din burtica
despre spatiul sfant al nasterii si despre cum intram in el
despre diferenta intre A FI doula si a te focusa pe ce FACE doula
diferenta intre a-i „servi” pe mama si bebe si a-i „ajuta”
despre spatiul dintre lumi si despre placenta
despre cum sa FIM cu o mama
despre increderea ca fiecare mama naste de fapt singura si este ZEITA in proces, ca nu ai nimic pe care sa il poti face in mod real ca sa o ajuti sa nasca si ea nu are de fapt nevoie de nimic. puterea toata este deja in interiorul ei.
despre povestea nasterii tale
despre calatoria atat de fascinanta si de schimbatoare de viata pe care il reprezinta procesul de a deveni mama
despre laptele matern ca legatura sfanta intre mama si bebe, despre provocarile alaptatului si din nou drumuri personale si individuale.
nimic nu poate sa fie generalizat
vom vorbi despre orice altceva va mai fi relevant in calatoria asta care se va crea impreuna cu VOI…
nu va fi doar un proces dirijat de noi doua, Andreea si Mihaela, ci vom descoperi impreuna PUTEREA grupului de femei
vom invata unele de la celelalte
vom tacea mult
si vom ASCULTA…

daca rezonati cu noi, daca vreti sa intrati si voi in clubul de zane, daca vreti sa fiti impreuna cu femei, va asteptam la… „curs”, in calatorie, in descoperire
toate cele 10 intalniri formeaza un intreg
informatiile si trairile se vor construi unele pe celelalte, asa ca va invitam sa va uitati de la inceput daca vi se potriveste un asemenea proces
vom crea un grup in care ne dorim sa fie spatiu safe… iar pentru asta, e nevoie de angajament din partea fiecareia ca ne vom aranja programele in asa fel incat sa ajungem la TOATE intalnirile… pentru noi si pentru toate celelalte femei din grup.

sunt 10 luni…. pregatim o nastere… a noastra, a fiecareia…

prima intalnire va fi de un weekend – 2 zile si jumatate: vineri seara, sambata si duminica zile pline de dimineata pana seara – este un weekend important si „obligatoriu” pentru cele care vom incepe impreuna aceasta calatorie. va fi weekendul in care ne vom cunoaste si vom stabili un punct de pornire comun. sa vedem ce inseamna doula pentru noi, pentru fiecare in parte si sa vedem un pic pe ce drum pornim… sa incercam sa stabilim un vocabular comun si sa incepem sa cream GRUPUL care ne va fi familie pe parcursul anului mai apoi…

in continuare ne vom intalni o data pe luna, sambata – probabil in a doua sambata din fiecare luna (detaliile despre program, locatie si fiecare intalnire va fi anuntata celor care se inscriu) – cate o zi de interiorizare, de informatii, de povesti si impartasiri… cate o zi pe luna de IMPREUNA, o zi plina, intensa

de aceea, va invitam sa va oferiti doar voua, pentru voi, aceste intalniri. sa va eliberati programele si de indatoriri si sa va oferiti o zi pe luna IN DAR – cu totul pentru voi… sa putem sa ne uitam inauntru, sa putem fi uneori in stare de meditatie, sau interiorizare. e un drum de descoperire care implica sa avem spatiu sa fim cu noi insine, sa vedem exact ce simtim si ce ne dorim, ce ni se potriveste si unde vrem sa mergem

ca si costuri pentru voi, noua ne-a fost foarte greu sa stabilim o suma. e un proces nou, creat de noi. un curs de doula de 4 zile costa aproximativ 400-450 euro in Romania. un curs de educatie prenatala poate ajunge pana la 6000 lei ca formare – un curs intens cu informatie multa, diversa si frumoasa. noi nu va invitam la un  curs. ci la un cu totul alt proces. e ALTCEVA. pentru care inca nu exista pret pe piata.
informatia va fi prezenta. vine din 10 ani de studiu si experienta impreuna cu mamici si belusi in calatorii de fertilitate, sarcina, nastere si viata cu bebe. informatia va fi doar o mica parte din acest proces pe care noi l-am numit „Fairy Godmothers”. e doar punctul de pornire. nu va fi un spatiu doar de invatare la nivel rational, nu va fi doar un spatiu de descoperire de informatii noi in domeniu. desi toate aceste baze vor fi puse in calatoria noastra. noi va oferim spatiul sa va descoperiti pe voi ca FIIND doula… spatiu de regasire… iar asta se va intampla nu doar in cele 10 intalniri lunare, de cate o zi (plus weekendul de inceput), ci si in spatiul dintre ele. vor fi momente de constientizari, vor fi trairi si experiente proprii, va fi drum. individual. si in grup
si nu am vrut sa fim noi cele care cuantificam pentru voi, pentru fiecare in parte – CAT VALOREAZA CURSUL. noi ne oferim cu totul. cu tot ce suntem si am creat in noi pe bucata asta. va fi „treaba” voastra sa va uitati inauntru si sa vedeti cat e de investit intr-un asemenea proces in care voi va descoperiti pe VOI.
in plus, nu vrem ca lipsa banilor sa impiedice pe cineva sa vina. noi simtim clar ca echilibrul e o stare spre care universul tinde in continuu… asa ca orice vom darui noi, va fi re-echilibrat oricum intr-un fel sau altul :)
asa ca daca va doriti sa veniti, setati-va intentia si s-ar putea sa fiti surpinse de magia care va incepe sa se invarta in jurul vostru. s-ar putea sa apara bani sau optiuni de nici nu aveti cum sa visati de unde :) doar dati-le voie sa apara :)
si scrieti-ne. suntem impreuna in calatoria asta. deschise.
avem niste costuri de organizare de aproximativ 50 lei pe participant/zi.
dincolo de aceasta suma, va depinde de voi sa VALORIZATI fiecare intalnire in parte, cu fiecare traire, cu fiecare informatie, cu fiecare „aha”, cu fiecare constientizare, cu fiecare pas mai aproape de VOI, de esenta voastra…
vom avea o cutie inchisa in care veti putea pune la finalul fiecarei intalniri atat cat simtiti ca a „meritat” pentru voi intalnirea respectiva
procesul asta simtim ca ne face pe toti mai responsabili…
suntem IMPREUNA

Deci daca vrei cu noi in calatoria asta de a descoperi doula din tine, sau daca vrei mai multe informatii, scrie-ne un mesaj pe adresa mihaelabar@gmail.com pana in 7 octombrie ca sa ne putem organiza – avem locuri limitate, asa ca daca simti ca rezonezi, nu astepta prea mult :)

vom incepe intalnirile cu weekendul plin, vineri, 9 octombrie, ora 18.00 (urmand cu sambata si duminica zile pline)
urmatoarele 9 intalniri vor fi cel mai probabil in a doua sambata din fiecare luna – dar toate aceste detalii vor fi comunicate pe e-mail celor care se inscriu.
de abia asteptam sa fim impreuna cu voi si sa descoperim si noi tot ce e descoperit despre A FI FAIRY GODMOTHER! :)

 

pentru inspiratie, mai puteti citi aici si aici

va imbratisam cu drag si iubire pe fiecare in parte
Andreea si Mihaela

 

Locatia cursului va fi in Cluj-Napoca, dar inafara de primul weekend, am ales acest gen de structura cu intalniri o data pe luna, sambata, pentru ca si femei din alte orase sa se poata organiza si sa vina sa fie impreuna cu noi.

Grup de gravidute – serie noua

pentru noi totul incepe cu un crez, poate o dorinta, o realitate pe care o vedem posibila – ca fiecare bebelus sa intre in lumea asta, sa fie primit in viata asta cu RESPECT si IUBIRE, intreg, ca FIINTA care este… si in acest proces, al nasterii, mama sa fie tratata si sa SE SIMTA regina, sa se simta puternica, sa-si simta de fapt PUTEREA…

cum se implineste acest lucru pentru fiecare mamica si fiecare bebelus, cum arata in viata concreta, e un drum de descoperit de catre fiecare in parte

dar noi stim ca se poate
si ca intr-un fel, asa ar fi firesc sa fie de fiecare data – momentul nasterii, e moment SFANT
asa ca noi te invitam, draga noastra la o calatorie

oferim un spatiu intim in care:

  • sa primesti informatii si iubire
  • sa fii impreuna cu alte gravidute
  • sa radem sau sa plangem impreuna
  • sa vorbim despre ce apare, despre ce simti, despre frici, dorinte, vise
  • sa te simti in largul tau
  • sa gasesti raspunsuri la unele intrebari – de cele mai multe ori in tine
  • sa te pregatesti pentru nasterea pe care ti-o doresti, sa ramai deschisa pentru tot ce vrea sa vina, pentru orice lucru care apare nou… de fapt fiecare sarcina si nastere sunt NOI, chiar daca ai mai nascut sau nu, chiar daca ai citit, sau ai „invatat” multe despre asta

vom crea un spatiu unde sa descoperi in tine increderea ca STII sa nasti (pentru ca nimeni nu trebuie sa te invete cum sa nasti, pentru a gasi increderea in corpul tau si in bebelusul ce iti creste in pantec).
te invitam la un GRUP, pentru ca e atat de placut sa fii intre femei intr-o perioada atat de feminina.

grupul se va forma de la inceput si vom porni in calatorie impreuna

experienta celorlalte grupuri spune ca se creeaza legaturi atat de intime si speciale… cine stie ce alti parteneri de drum vei intalni? :) si ce vom invata unii de la altii

nu e un curs

nu dorim sa te invatam nimic… ne dorim doar sa fim impreuna si sa descoperim

si iti multumim ca ne primiti (tu si bebe) si pe noi in calatoria asta atat de speciala
asa ca TE ASTEPTAM!

Grupul va fi mic si intim, format din maxim 10 femei.

Ne vom intalni pentru o data la doua saptamani, incepand cu data de vineri,  8 mai 2015, intre orele 18.00-20.00

Locul intalnirilor va fi in Cluj Napoca si va fi comunicat in momentul inscrierii.

Donatie sugerata 20 lei.

Inscrierile se fac la e-mail: mihaelabar@gmail.com

 

Va asteptam cu drag,

niste „zane” recunoscatoare ca suntem primite in acest spatiu sfant al sarcinii si nasterii :)

Amprenta asupra nou-nascutilor

Articol tradus din revista Midwifery Today, nr 104, Iarna 2012. Titlul original: The Newborn Imprint de Sister MorningStar.

Suntem nascuti doar o singura data pe aceasta planeta cu oceane miscatoare pline de viata subacvatica, ceruri fara margini pline cu fiinte inaripate, terenuri accidentate acoperite cu plante inflorite si creaturi de o diversitate fara sfarsit, invartindu-ne intr-un vast univers, in care ne intrebam daca mai sunt si alte forme de viata asemanatoare cu a noastra. Suntem nascuti doar o singura data intr-o familie de specii care este cea mai complex dezvoltata  si sensibila dintre toate formele de viata din acest paradis cosmic plutitor. Suntem nascuti, dar numai o singura data.

Ochii nostri sensibili s-au obisnuit cu lumina imperfecta, plina de pete si obstructii. Urechile noastre sensibile au fost protejate cu straturi de paturi organice care absorb sunetele. Pielea noastra sensibila a fost introdusa atingerii si mangaiata de valuri moi de apa miscatoare unde nici macar atingerea gravitatiei nu ajunge. Gustul nostru este pentru apa dulce-sarata. Nasul nostru bea cu la fel de multa usurinta ca si gura si mirosul pe care il recunoastem ca fiind acasa este impartasit de intreaga noastra familie globala.

Nu e un mister si nici neobisnuit ca cei mai multi bebelusi dintre toate speciile de mamifere sunt nascuti noaptea, intr-un cuib linistit, departe de marginile luminii, ale sunetului si de miscari. Nu e un mister si nici neobisnuit ca o mama care naste isi va transforma ziua in noapte mergand adanc in paduri sau intr-un ascunzis sau intr-o pestera pentru a-si crea un cuib de pace pentru ea si pentru bebelusul ei. Pamantul a invatat viata cum sa supravietuiasca cel mai bine timp de milioane si milioane de ani. Instinctul este atat de puternic incat si animalele domesticite sau cele de la ferme sau din gradinile zoologice vor lucra din greu pentru a recrea ceea ce ar gasi cu usurinta in mediul lor natural, cautand locuri indepartate, separate, ascunse, joase, dedesubt, inaccesibile, greu de descoperit, greu de gasit….. un loc secret de pace unde simturile sunt toate calmate, indulcite si unde marele fapt de a fi nascut se poate desfasura cu cea mai mare usurinta. Nu e un mister. E viata. Viata instinctuala; o viata inteleapta si minunata.

Daca ai avut privilegiul sa vezi un bebelus nascut in liniste deplina, luminat doar de lumina lunii sau de razele patate ale soarelui; daca ai vazut ochii larg deschisi ai unui nou nascut  nederanjat atunci cand apare pe aceasta planeta comuna pentru prima data; daca ai auzit sunetele tacerii in timp ce respiratia bebelusului incepe sa se miste inauntru si afara, ezitanta la inceput cand mama atinge mai mult cu privirea decat cu orice alta parte din corpul ei; daca ai vazut aceasta simfonie tacuta, linistita de a intra in existenta, transferul dintr-o lume acvatica interioara inspre o lume exterioara, in aer, in care sunetul si vederea si mirosul si atingerea si gustul sunt din ce in ce mai puternice, atunci stii cat de foarte incet, lung si hotarat este acest proces, si ca nu ar trebui sa fie crud, dur, abuziv, inuman si pe de-a-ntregul nesfant. Referindu-ne la sistemul nervos si la legatura lui cu stresul, lupta, apararea, depozitele imunitare, depozitele de adrenalina si toate lucrurile masurabile si nemasurabile, putem afirma in mod corect ca sanatatea mentala, emotionala si fizica pe termen lung a unui bebelus este afectata in mod direct de amprenta asupra nou nascutului.

Daca ai avut ghinionul, asa cum am avut aproape toti dintre noi cei care stim sa citim si sa scriem, sa vezi un bebelus nascut, poate chiar tras afara, sub luminile puternice si privirile fixe si sunetele asurzitoare de toate felurile, intr-un mediu care nu miroase deloc uman, cu o mama in soc, cu lacrimi in ochi si speriata; daca ai fost martor sau chiar ai fost tu cel care ai atins intr-un fel care ar putea fi descris doar ca brutal si crud in orice alt mediu, atunci stii cat de foarte, foarte repede, bebelusul isi strange pumnii, isi inchide ochii stransi, gura schimonosita de durere, fiecare membru luptandu-se pentru libertate pana cand epuzitarea totala castiga si aduce pace sistemului nervos, sistemului suprarenal si conexiunii corp-minte-suflet care nu au fost pregatite pentru asa ceva.

Capeteniile noastre indigene spun adesea „Nu avem timp sa crestem lideri noi”. Asa simt si eu cand aud oameni care vorbesc despre studii sau cercetari pentru a determina cum am putea schimba sau imbunatati abordarea noastra referitoare la nastere si primele cateva minute de viata ale nou nascutului. Cercetarea si studiul au de fapt milioane de ani si natura pune cunoasterea instinctuala in fiecare mama care naste. Fiecare bebelus nascut merita contact neintrerupt, neperturbat cu mama lui, in mediul pe care l-a creat mama, in natura ei instinctuala, ca si cuib. Orice miscare pe care o facem pentru a intra in acest pantec interior si exterior trebuie sa fie constientizata ca fiind perturbatoare si ca violand ceea ce natura protejeaza. Nu cunoastem efectele pe termen lung ale acestor perturbari. E necesar sa ne gandim foarte serios inainte de a lua in considerare o decizie de a perturba un nou nascut prin atingere, sunet, lumina, miros sau gust care este diferit si dincolo de ceea ce mama asigura in mod natural si instinctual. Chiar si facilitarea nu este de cele mai multe ori necesara daca  „mamabebe” primesc spatiu si timp pentru  a se explora si pentru a descoperi relatia dintre ei si experienta schimbatoare de viata careia tocmai i-au supravietuit. Amandoi au fost intorsi pe toate partile,  unul de catre celalalt si momentul in care ei trebuie sa se confrunte cu toata acesta experienta care pare a fi  imposibila, acest moment nu poate fi grabit fara compromisuri. Nu avem niciun drept sa facem compromisuri nici in ceea ce o priveste pe mama si nici pe bebe.

Evit in mod intentionat discutia despre „interventii care salveaza vieti”, pentru ca a devenit motiv pentru abuz la scara larga fata de fiecare bebelus care e nascut. Desigur ca nu toti bebelusii vor trai, si nu toti bebelusii vor muri daca sunt nascuti vii si daca noi pastram distanta si doar asistam la procesul de amprentare a noului nascut, fapt care a asigurat supravietuirea speciei noastre si a altora ca noi de cand viata a aparut pe planeta.

Amprentarea nou-nascutului incepe in pantec. Bebele este leganat de felul unic in care mama lui merge pe aceasta planeta. Sunetele pe care bebelusul le aude sunt cele ale vocii mamei lui si ale oamenilor din jurul ei si cantecele, strigatele, muzica, galagia, sunetele de animale, furtunile sau sirenele. Orice mediu inconjoara mama, il inconjoara si pe bebe. Limbajul bebelusului este deja programat cu ecouri de la vocea mamei. Mancarea si somnul vin in ritmuri care incep sa creeze o imagine a lumii de dinafara, reflectata bebelusului dinauntru. Vise si dorinte si frici sunt toate impartasite de „mamabebe”, care sunt unul si nu pot fi separati daca e sa supravietuiasca si sa duca mai departe o alta generatie.

Atat de obisnuit este bebelusul cu limba pe care o vorbeste mama lui incat mai tarziu in sarcina am obiceiul sa vorbesc cu bebelusul intr-o alta limba. Doar ca sa ne distram, ii cant sau ii vorbesc in acest fel nou, lucru care inevitabil trezeste miscare suplimentara si va reasigura o mama preocupata sau va aduce inca un val de ras pentru noi toti, sa descoperim cat de foarte, foarte rapid raspunde bebelusul la stimuli noi. Bebelusul nenascut si nou nascutul sunt dornici sa interactioneze cu viata care nu e coplesitoare pentru ei. Ei, asa ca noi, sunt curiosi sa invete si sa exploreze, deschizandu-si ochii si bratele si gura pentru a ajunge la ce e placut si inchizandu-se atunci cand intalnesc ceva neplacut. Pentru nou nascut, neplacut este tot ce e strain si grabit.

Cand transformam cuvantul „moasa” in verb, asa cum el este in intreaga realitate a indigenilor, atunci vedem ce putere exista in fiecare persoana care atinge viata nasterii. Orice titulatura ai avea, daca esti in incaperea sau in spatiul in care un nou nascut apare, esti responsabil pentru amprenta pe care o lasi pe corpul, sufletul, mintea si fiinta bebelusului – o amprenta care poate afecta cum vor experimenta sanatatea, relationarea, longevitatea, stabilitatea emotionala, acuitatea mentala, intregimea spirituala si aspecte ale intelegerii asupra vietii care nu vor putea fi niciodata masurate.

Mosesti nou nascutul inspre aceasta lume. Amprentezi nou nascutul cu prezenta ta, cu vocea ta, cu atingerea ta, cu frica ta, cu veselia ta, cu iubirea ta focalizata sau cu indiferenta ta imprastiata. Incetineste. Incetineste totul. Pastreaza linistea. Fa un pas in spate, deschide-ti ochii si asculta. Simte-ti pielea. Miroase aerul. Priveste-o pe mama. Timpul s-a oprit pentru ea si timpul a inceput pentru nou nascut. Impreuna ei se vor echilibra unul pe altul. Impreuna, nederanjati, ei se vor amprenta unul pe altul intr-un moment care ii va tine pentru o viata intreaga. Nimeni altcineva nu va face; nimeni altcineva nu ar trebui sa faca.

Observa cum mosesti. Nu conteaza daca esti doula, partenerul, o ruda, medic, moasa sau cel care face supa, daca esti in spatiul nasterii, mosesti. Sunt atat de multe lucruri pe care le poti face ca sa te asiguri ca nu faci nimic pentru a interveni in amprentarea naturala a nou nascutului. Respira lung, incet si adanc. Este cea mai mare contributie pe care o poti aduce momentului. Tine-ti ochii deschisi si fii martor la dezvaluirea care se intampla o singura data pe parcursul vietii fiecarui bebelus nascut, si cu toate astea, pune in miscare cararile neurologice ale adevarului pe care fiecare bebelus isi va construi realitatea. Vezi ce vezi. Asculta ce auzi. Miroase ce mirosi. Cunoasterea ta va fi crescuta. Spune povestea ta pentru ca lumea are nevoie de aceste povesti. Ca animalele din gradinile zoologice, multi bebelusi umani sunt nascuti acum in captivitate. Datorita captivitatii din spitale, mamele noastre se lupta sa faca fata instinctelor pe cale de disparitie, in timp ce nou nascutul se lupta sa-si identifice mama. Non-captivitatea in nasterea poate fi revendicata. Incepe prin a observa ce rol joci in amprentarea nou nascutului.

Cand este momentul potrivit, si mult dupa ce mama a facut deja asta, acopera bebelusul cu sarutari. Este un raspuns natural, de mamifer, si poate salva vieti si poate crea cadrul pentru a se simti iubit.

Stimularea cu limba a urechii interne sau a anusului unui bebelus este un raspuns instinctual gasit la mamifere dupa ce au nascut. S-a observat ca multi dintre bebelusi care pareau ca nu incep sa respire si nu raspund la stimuli, dupa ce au fost sarutati pe tot corpul de catre mama, au inceput sa se miste, sa respire, si sa intre in viata. Este primul meu raspuns si tehnica de resuscitare pe care o prefer atunci cand e vorba de bebelusi care au un inceput mai lent. Daca mamele si-au pierdut insinctele, pot fi invatate.

 

Sister MorningStar si-a dedicat viata pentru a pastra nasterea din insinct printre indigeni. Din punct de vedere al experientei, ea a fost crescuta in Muntii Ozark, fiind influentata de traditiile Cherokee. Si-a nascut fiicele acasa si a ajutat alte mii de femei sa-si gaseasca propria putere prin nastere instinctuala. Din punct de vedere politic ea a facut parte din comisii la nivel de stat, nationale si internationale, ajutand la supravegherea dezvoltarii programelor de certificare pentru moase. Ea este fondator al ului centru spiritual si autorul cartii: The Power of Women: Instinctual Birth Stories (Motherbaby Press), si a altor carti ce au ca subiect viata instinctuala. Ea traieste ca pustnica Cherokee si ca mistica catolica in Muntii Ozark. Puteti sa o gasiti pe site-ul ei: www.sistermorningstar.com

Cuvantul cheie e PROTECTIE

Articol tradus din revista Midwifery Today editia Iarna 2012, nr 104. Titlul original „The Doula Phenomenom and Authentic Midwifery: Protection as a Keyword” de Michel Odent.

„Eu sunt garda ta de corp”.

In asa fel a raspuns Liliana Lammers, o doula londoneza cu foarte multa experienta unei intrebari puse de o tanara femeie insarcinata. Aceasta a fost o modalitate concisa de a sugera in limbajul curent importanta conceptului de protectie. Astazi, perspectiva fiziologica sustine acest raspuns.

In contextul stiintific actual, procesul nasterii poate fi prezentat ca un proces involuntar din moment ce este sub controlul structurilor arhaice ale creierului, cum ar fi hipotalamusul si glanda pituitara. Nimeni nu poate sprijini un proces involutar, dar sunt situatii care il pot inhiba. Fiziologia moderna poate indentifica aceste situatii, cum ar fi situatii asociate cu eliberarea de adrenalina si situatii asociate cu stimularea neocortexului. In alte cuvinte, procesul nasterii trebuie sa fie protejat de factorii care il inhiba.

Intelegand faptul ca o moasa autentica este mai intai o persoana protectoare, ne conduce spre a ne aminti ca intre mamifere, incluzand mamiferele umane, mama este prototipul persoanei protectoare. Aceasta este o modalitate de a sugera importanta personalitatii moasei/doulei, in mod ideal perceputa ca figura materna. Perspectiva fiziologica si moasa/doula intuitiva au ajuns la un comun acord in a identifica factorii de care e necesar sa fie protejata mama in travaliu:

  • limbajul (principalul stimulent al neocortexului uman)
  • lumina (un alt stimulent al cortexului)
  • apropierea de persoane care elibereaza adrenalina (eliberarea de adrenalina este foarte contagioasa)
  • temperatura nepotrivita
  • orice alta situatie sau dispozitiv care poate sa ii dea femeii in travaliul sentimentul ca este observata, etc

Conditionarea culturala dominanta

Aceasta paradigma, sprijinita de fiziologia moderna, e necesar a fi pusa in contrast cu conditionarea dominanta actuala. Timp de mii de ani, baza conditionarii culturale, a fost ca femeia nu este capabila sa nasca fara vreun fel de influenta culturala. Aceasta este oglindita in radacina cuvintelor folosite in limbajul obisnuit. De exemplu, obstetrica (din latinul obstetrix, „moasa”) implica faptul ca o femeie nu poate sa nasca fara ca cineva sa stea in fata ei („ob-stare”). Multe ritualuri au facut ca prezenta activa a unui agent cultural sa fie si mai necesara. De exemplu, in mediile culturale unde se practica ritualul mutilarii genitale, cineva trebuie sa fie acolo pentru a taia cicatricea perineala intarita. Ritualul foarte raspandit de a grabi taierea cordonului ombilical, de asemenea implica necesitatea prezentei unei persoane active.

Aceasta conditionare culturala foarte adanc inradacinata a fost recent reintarita de factori in afara credintelor si a ritualurilor. Unele teorii au avut foarte mare influenta. De exemplu, teoriile lui Pavlov au stat la baza multor scoli de nasteri naturale, promovand ideea ca, pentru a naste, o femeie are nevoie de un ghid care sa ii spuna cum sa respire, cum sa impinga, etc.  In epoca filmelor, fotografiilor si televiziunii, nu mai putem ignora faptul ca, conditionarea noastra culturala actuala, este cel mai mult determinata de mesaje vizuale. Putem mentiona efectele puternice ale valului recent de filme si fotografii ale asa numitelor „nasteri naturale”. Aproape intotdeauna mai multe persoane inconjura mama in travaliu. Generatiile tinere obisnuite cu aceste imagini inteleg ca nevoia de baza a unei femei in travaliu este sa fie insotita de mai multe persoane. Efectele acestor mesaje vizuale sunt intarite de vocabularul modern, de exemplu pentru ca o mama sa nasca ea are nevoie de un „antrenor” (care isi aduce experienta) si persoane suport (care isi aduc energia). Mai mult decat oricand, mesajul este ca o femeie nu are puterea de a naste singura.

Trebuie sa adaugam faptul ca aceasta conditionare culturala este acum impartasita atat de catre lumea femeilor cat si de catre lumea barbatilor. Daca in mod traditional nasterea a fost „treaba femeilor”, barbatii sunt acum aproape intotdeauna prezenti la nastere, intr-o faza a istoriei cand cele mai multe femei nu pot sa nasca bebelusul si placenta fara asistenta medicala. O intreaga generatie de barbati invata ca o femeie nu este capabila sa nasca. Am atins un grad extrem in ceea ce priveste conditionarea. Paradigma dominanta actuala are propriile cuvinte cheie: a ajuta, a ghida, a controla, a gestiona (gestiunea travaliului), a antrena, a sprijini….. Focusul este intotdeauna pe rolul persoanei in afara celor doi actori obligatorii (mama si bebe). In interiorul acestei paradigme putem include atat cercurile medicale, cat si miscarile de nasteri naturale. Vor fi oare suficient de puternice abordarile stiintifice ale secolului 21 pentru a face posibil un schimb real de paradigma?

Fenomenul doula

Este in acest context momentul in care fenomenul doula prinde viata brusc peste tot in lume.  Poate fi prezentat intr-o maniera pozitiva sau negativa. De aceea este folositor sa ne referim la felul in care a aparut acest fenomen. Povestea a inceput in anii 1970, in doua spitale foarte aglomerate din Guatemala, unde de la 50 pana la 60 de bebelusi se nasteau in fiecare zi si unde procedurile au fost stabilite de catre medici si asistente din Statele Unite. Nu erau moase. In acest context, John Kennell si Marshal Klaus au evaluat efectele prezentei unei insotitoare in timpul travaliului. Insotitoarea era pur si simplu o mama care locuia in apropiere si care a trecut prin experienta nasterii. Parea ca prezenta unei asemenea figuri materne in contextul unui spital latino-american aglomerat, era o modalitate de a face nasterile mai usoare si deci de a imbunatati statisticile. Rezultatul acestor studii au fost publicate in jurnalele medicale de masa (Sosa et al. 1980; Klaus et al. 1986). In aceste articole publicate, insotitoarea era numita doula: autorilor li s-a spus ca in Grecia antica doula era o servitoare care avea grija de femeia in travaliu. Aceste studii au fost reproduse in Houston, Texas intr-un cartier unde populatia este predominant hispanica si veniturile sunt foarte scazute. Acolo, persoanele de sprijin pentru nastere erau indrumate de rezidenti vorbitori de engleza intr-un salon cu 12 paturi. Doulele vorbeau atat spaniola cat si engleza. La fel ca in Guatemala, prezenta doulei a adus efecte pozitive (Kennell et al. 1991).

Cate vreme studiile au fost conduse pe populatia hispanica cu venituri mici, rezultatele statistice au confirmat clar efectele pozitive ale prezentei doulei. Rezultatele au fost diferite in contextul populatiei americane din clasa de mijloc, cum ar fi programul Kaiser Permanente Care din California de vest, unde prezenta unei doule nu a avut nici un impact asupra ratei de nasteri prin cezariana (Gordon et al. 1999). E necesar sa interpretam aceste diferente. Una dintre multele diferente a fost ca in Kaiser Permanente, tatal bebelusului era aproape intotdeauna prezent. Din nefericire, autorii raportului nu au oferit nici o informatie despre felul in care doulele au fost alese. Au considerat ca este mai important sa sublinieze faptul ca toate au participat la programe de formare acceptate si ca au servit ca doule pentru cel putin doua nasteri sub supravegherea unei doule cu mai multa experienta (a supraveghea o doula reprezinta o influenta foarte puternica!). Putem sa ne intrebam daca cursurile nu pot duce la efecte nedorite. Am luat odata cina cu trei dintre doulele implicate in studiul Houston. Ele au vorbit mult despre nasterea propriilor copii ca experiente pozitive. Nu au mentionat nici un curs. Termenul „curs” sugereaza ca ceea ce face doula este mai important decat cine este.  Aceste diferente in rezultate au ramas neobservate. Aceasta este modalitatea in care cuvantul doula a fost introdus in vocabularul american.

Eu am considerat initial ca exista un motiv pentru prezenta doulelor in Statele Unite, dar nu si in tari unde sunt multe moase, in special in Europa de vest. Cu toate astea, in 1998, am fost rugat sa tin sesiuni informative pentru doule in Londra. Abia dupa aceasta am inteles motivul pentru prezenta doulelor chiar si in tari ca Marea Britanie. Dupa intalnirea cu mai multi profesionisti din domeniul sanatatii prenatale, dupa ce au trait efectele schimbului de ture ale moaselor in timpul travaliului si dupa ce s-au intalnit cu alti profesionisti din domeniul sanatatii post-natale, multe femei au inceput sa realizeze ca intr-adevar exista ceva gresit in sistem. Ele simteau nevoia sa se poata baza pe aceeasi figura materna inainte, in timpul si dupa nastere. In acelasi timp, unele femei care au trecut deja prin experienta nasterii, simteau  nevoia de a le proteja pe cele mai tinere. Multe dintre aceste femei, reprezentau figuri materne.

Cand m-am asociat cu Liliana pentru aceste sesiuni, a fost necesar sa clarificam vocabularul. Pentru ca am studiat greaca antica, nu imi era confortabila folosirea cuvantului doula, care de fapt inseamna „sclav”. De asemenea a trebuit sa luam in considerare importanta comunitatii grecesti din Londra. Prietenii greci ne-au sfatuit sa folosim cuvantul paramana, care inseamna ad literam „cu mama”. Asa am adoptat termenul paramanadoula,  combinand termenul acceptat de catre comunitatea greceasca si un termen folosit international. Ne referim la sesiuni de informare, evitand termenul „curs”. Evident o doula trebuie sa fie informata. Cu o doula bine informata, tanara mama se simte mai in siguranta. O doula ideala trebuie sa fie constienta de toate aspectele legate de sarcina, nastere si alaptare chiar daca cunostintele ei sunt superficiale.

Fenomenul doula trebuie interpretat in contextul unei perioade de tranzitie. Cand doula este inteleasa ca figura materna pe care tanara femeie se poate baza inainte, in timpul si dupa nastere, fenomenul doula poate fi prezentat intr-o maniera pozitiva, ca un aspect al redescoperirii mositului autentic. Cand pe de alta parte, doula este inca o persoana introdusa in spatiul nasterii pe langa moasa, medic si tata, prezenta ei poate fi neproductiva. Daca focusul este pe pregatirea doulei mai degraba decat pe felul ei de a fi si pe personalitatea ei, fenomenul doula va fi o oportunitate pierduta.

 

Dr Michel Odent a influentat istoria nasterii si a cercetarii in domeniul sanatatii de cateva decenii. Ca medic practicant, el a dezvoltat latura de maternitate a spitalului Pithiviers din Franta (1962 – 1985). Impreuna cu sase moase, el a fost responsabil de aproximativ 1000 nasteri in fiecare an si a atins statistici excelente, cu rate foarte scazute de interventii. Odent este cunoscut in mod familiar ca obstetricianul care a introdus conceptul de piscina de nastere si camere de nasteri ca acasa. Mai tarziu el a fondat Primal Health Research Centre in Anglia. Dupa cariera lui in spital, Odent a participat la nasteri acasa. Abordarea lui referitoare la nasteri a fost prezentata in jurnale medicale valoroase precum The Lancet si in documentare TV precum filmul BBC Birth Reborn. Odent este unul dintre editorii revistei Midwifery Today.

Sarcina in trib

(articol tradus din revista Midwifery Today editia Toamna 2014 – nr 111 – Village Prenatals by Sister MorningStar)

Este o zicala aici in Ozarks care spune: „Totul e ok in final. Asa ca daca nu e ok, pur si simplu nu s-a terminat inca” 

Asa m-am simtit in timp ce observam cum se intampla nasterea pe planeta noastra in ultimii 40 de ani. Timp de aproape 4 decenii, am urmarit cum s-a luat puterea din natura instinctuala a femeilor legat de cea mai simpla si unica contributie la viitorul speciei noastre: nasterea. Si acesta nu poate sa fie finalul pentru ca pur si simplu nu e ok.

Cu aproximativ 2 ani in urma, comunitatea mea in intentie (detalii : morningstarcommunity.org) a creat ceea ce numim „Village Prenatals” – Sarcina in trib. „Village” sau sat sau trib pentru ca implica multe femei – femei care sunt moase, femei care isi doresc sa fie moase, doule, asistente, medici, psihiatri, farmacisti, terapeuti care lucreaza cu corpul fizic si energetic, preoti si oricine altcineva caruia ii pasa profund de nasterea simpla si plina de sfintenie. „Prenatals” sau sarcina pentru ca scopul lor al tuturor este sa sprijine femeile insarcinate.

Ca si comunitate, noi ne intalnim din multe motive. Ne intalnim pentru sarbatori, pentru vacante de vara, unde impartasim despre bucuriile si provocarile vietii traite din instinct. Avem tabere pentru tineri, pentru adolescente, ritualuri de binecuvantare, tabere pentru comunitate, nunti si botezuri si o data pe luna ne intalnim pentru Church of Many Nations. „Sarcina in trib” are un singur scop si anume sa ne adunam doar din dorinta e a servi, de a sprijini si de a incuraja viata din instinct a femeilor insarcinate care incearca sa nasca in conectare cu puterea lor interioara, impotriva curentului model de frica si a mediului atat de plin de interventii.

Mamele vin de aproape sau de departe. Au o varietate de planuri de nastere si de persoane care sa le sprijine. Noi suntem acolo sa le invaluim cu atentia si sprijinul „tribului” si sa le inconjuram cu un sentiment ca apartin si ca sunt pretuite. Unica inspiratie si incurajare pe care o oferim din nou si din nou in povestile noastre, in plimbarile noastre, in cantecele noastre de tobe si, delicios, in mesele pe care le luam impreuna este aceasta:

Ai incredere in Instinctele tale. Urmeaza tot ce are sens pentru tine. Fa lucrurile cum ti se potrivesc cel mai bine. Nu te grabi. Gaseste un loc de pace ca sa iei hotarari. Vorbeste Adevarul tau. Gaseste Adevarul tau. Corpul tau are toate raspunsurile corecte. Nimeni nu stie lucrurile asa cum le stii tu. Construieste-ti instinctele, ai incredere in instinctele tale. 

Facem plimbari in aer curat de-a lungul drumului de tara. Intram in apa raului. Radem, cantam, plangem, ascultam si punem intrebari.

„Iubesc povestile. Invat asa de multe si nu ma mai simt atat de singura. ”
„Iubesc cantecele si ritmul tobelor. Intra adanc in sufletul meu si pot apoi sa va port cu mine.”
„Iubesc mancarea! Nu m-am simtit niciodata atat de iubita.”
„Vreau sa revin! Cand ne putem intalni din nou?!”

Si mai stam in cerc si dam de la unul la altul „batul cuvantului” si intrebam „Spune-ne despre nasterea ta ideala.” In timp ce femeile vorbesc, cream un spatiu sfant pentru ele si purtam idealul lor in inimile noastre pana ne intalnim din nou. Nasterea lor ideala evolueaza. Devine tot mai mult dirijata din interiorul lor si tot mai puternica pe masura ce se apropie momentul sacru. Stam ca in trib si punem si mai multe intrebari. Ce-ai facut cand a devenit prea mult? I-ai vrut pe sotul si pe copiii tai acolo? Ce mancare ai mancat? A durut? Ti-a fost frica? Ai crezut ca nu vei putea? Ai angajat o doula? Te-ai rupt? Ai plans? Ce a ajutat? Cum ai taiat cordonul ombilical? I-ai pus copilului tau picaturi in ochi si i-ai dat vitamina K? Si daca eu nu pot?

Am creat ceea ce numim un cerc al elefantului. Timpul, povestea, energia, rugaciunile, binecuvantarile, lacrimile, bucuriile, entuziasmul, seriozitatea, si aura de sfintenie pe care o cream cand suntem impreuna, pastreaza un camp de constienta inca mult timp dupa ce ne-am luat la revedere. Acest cerc al iubirii unde imposibilul devine posibil si usurinta inlocuieste frica si puterea e construita, este cercul care apare din nou in timp ce mama este in travaliu. Voi primi un mesaj pe telefon cand luna este sus pe cer. „Respira cu mine! Bebelusul meu vine la mine! Cheama elefantii in cerc!” Si asa porneste vestea si una cate una, femei puternice si pline de iubire, care au nascut si ele conectate la puterea lor interioara, se ridica din paturile lor si aprind lumanarile din altar si stau in picioare in fata lunii si ingenuncheaza si striga Mamei Paman multumind pentru inca o viata care vine printre noi. Daca travaliul e lung sau apare o situatie neasteptata, am putea trimite „strigatul lui Heidi”, care este un mesaj care invita cercul de femei la rugaciuni si mai puternice si la a servi si mai in profunzime.

Mai tarziu, cand mama revine cu pachetelul ei ascuns la caldurica langa sanul ei, ea sta langa semineu si ne spune povestea ei. Ea va spune „V-am simtit leganandu-va cu mine! Mi-am chemat stramosii si ingerii si am auzit voci de femei care nu au renuntat si am gasit o putere pe care nu am stiut ca o am. Am respirat adanc si lung si parea ca sunt un animal salbatic.” Fiecare femeie da din cap si isi aminteste propria calatorie de putere si tinerele femei insarcinate stau cu ochii larg deschisi, urechile ciulite si sufletele in cautare.

Simtim ca am gasit o mina de aur. O perla foarte valoroasa. O comoara ascunsa. Secretul femeilor. Am inceput sa impartasim povestea „Sarcinii in trib” si a cercului de elefanti cu altii. O femeie puternica, asistenta si o vizionara pentru comunitatea ei, ni s-a alaturat si apoi s-a reintors acasa si a inceput „Sarcina in trib” in Missouri, Kansas. Un medic din Portland planuieste sa porneasca „Sarcina in trib” in zona ei. Nu trebuie sa fii asistenta, medic sau moasa ca sa incepi „Sarcina in trib” – trebuie doar sa fii o femeie care a nascut conectata la puterea ei. Trebuie doar sa vrei sa aduni femei care gandesc la fel si au o inima mare. Trebuie doar sa hranesti si sa iubesti corpurile, mintile si sufletele femeilor din orasul tau, comunitatea ta, sat sau trib, in asa fel incat ele sa stie ca sunt valoroase si de neinlocuit. Daca le inveti ceva, invata-le sa aiba incredere in ele insele. Daca intre voi sunt femei care ar vrea sa fie moase, invatati de la natura si lasati personalul medical sa se ocupe de variabile, de riscuri, de statistici, sa se ocupe ei cu educatia despre nasteri care implica numere, etape si orice altceva activeaza creierul nou. Ramaneti cu a crea usurinta si a fi conectate la cunoasterea salbatica, naturala, instinctiva, din interior.

Uitati ce a invatat Catherine, o doula ce isi doreste sa fie moasa, si nu a invatat pentru ca am „predat” noi. Ishvara, despre care veti citi putin mai incolo, a ajuns la „Sarcina in trib” bolnava si obosita; a tras de ea stiind ca o vom hrani, iubi si imbratisa. A urinat intr-un recipient la inceput. Ne-am uitat, am mirosit si am discutat despre toate aspectele pe care le-ar putea implica. Urina era concentrata, tulbure, respingatoare. Am hranit-o, i-am masat picioarele, am ascultat povestea intregii ei familii care era bolnava de saptamani, i-am leganat bebelusul cu cantecele noastre, si am invaluit-o in caldura si iubire. Am rugat-o sa ne spuna din nou despre nasterea ei ideala si am adaugat „Spune-ne despre planurile tale de dupa nastere”. Karrisa – si despre ea veti citi putin mai incolo – este regina planurilor post-partum. Karissa s-a mutat mai aproape in timp ce Ishvara vorbea despre nasterea ei ideala si a inceput sa ne vorbeasca despre cum sa cream un plan post-partum viabil. „Haideti sa facem planul A, B si C!” a spus Karissa. „Eu voi aduce niste mancare in prima saptamana”. Altcineva a spus „Eu o sa ma opresc la restaurantul tau vegetarian preferat si voi aduce pranzul”. In curand Ishvara avea cateva idei proprii. Am hranit-o din nou, i-am facut ceai, i-am masat spatele si am mai cantat niste cantece de putere pe care le-am scris intre noi. „Nu stiu ce voi vrea cand voi fi in travaliu” a oftat ea. „Vei sti cand vei ajunge acolo”, au decretat femeile, „asa ca acum fa doar ceea ce stii”.

Asta a si facut.

Oh si am uitat sa mentionez ca atunci cand Ishvara se pregatea de plecare, 3 sau 4 ore mai tarziu (uneori ne intalnim peste noapte), ea a urinat din nou in pahar. Ahhhh! Urina era sanatoasa, limpede, diluata perfect – un pipi frumos care te face sa zambesti. Catherine era incantata. Si eu eram. Noi toate eram. Ishvara parea o femeie noua cand a plecat de la intalnire, incarcata cu borcane de mancare, obraji imbujorati si pupici trimisi prin aer.

Aceasta este povestea Ishvarei.
Sa particip la „Sarcina in trib” a fost o experienta atat de valoroasa pentru mine, din asa de multe motive. In perioada moderna pe care o traim imi lipseste tribul sau haita mea cum ii spunem in zona aceasta. Sa ma pot intalni cu un grup de femei care gandesc la fel, e o oportunitate foarte rara pentru cineva care isi doreste o nastere naturala tinand cont de valul de frica ce inconjoara nasterile. Am experimentat ce inseamna sa te simti cu adevarat incurajata sa faci ceea ce se simte cel mai potrivit, in concordanta cu instinctele mele si intuitia mea si incurajata sa fac ceea ce se potriveste cel mai bine inimii mele – iar acesta este un lucru foarte rar. In plus, ai la indemana si experienta colectiva a mai multor femei adunate impreuna. Adeseori cand o intrebare sau o preocupare era ridicata, auzeam ceva de genul „pai ce am facut eu a fost ca….”, sau „ce a incercat ea a fost asta….”. Am apucat sa aud povesti si revelatii care imi ridicau starea de spirit, povesti amuzante care dau putere, povesti puternice, adevarate si intime – lucruri pe care femeile au nevoie sa le auda si despre care au nevoie sa vorbeasca, dar nu au ocazia intr-o vizita de 15 minute la un medic obstetrician.

In fiecare vizita la „Sarcina in trib” am petrecut un minim de 2 sau 3 ore impreuna. Ghidate de intelepciunea lui Sister MorningStar, femeile care participau au dobandit abilitati tehnice, dintre ele am reusit sa prind si eu cateva, inclusiv tehnici de palpare, desenarea conturului pozitiei bebelusului, ascultarea diferitelor tonalitati ale batailor inimii bebelusului, cum sa gasesti placenta, stabilirea starii de sanatate a mamei folosind „o mie de ochi”. Am ajuns sa fiu cea mai buna unealta de invatare – o femeie in carne si oase. Sister ne invata si abilitati care hranesc spiritul mamei care naste. Au fost cantate cantece care o ridica in slavi pe mama si pe bebelusul din pantec, care ne fac sa ne simtim speciali si valorosi. Toate nevoile mele imediate au fost adresate, cum ar fi foamea, setea, nevoia de miscare a corpului, etc. Ea pune intrebari esentiale de exemplu „Cum arata nasterea ta ideala?” si incepe o conversatie despre cum sa ne pornim inspre ea. Ea intreaba „De ce iti este frica?” si apoi abordeaza aceste subiecte onest, direct si cu umor in asa fel incat m-am simtit mai increzatoare si mai informata ca niciodatata. Ea intreaba despre planurile post-partum si despre cum voi organiza ajutorul de care am nevoie. In toata aceasta perioada suntem toate impreuna, impartasind cunostintele noastre colective, experienta si povestile…

Ce am primit din perioada petrecuta impreuna cu acest grup de femei, a fost senzatia ca am primit putere, ca am fost valoroasa, incurajata si iubita si cel mai important – un sentiment ca apartin. Simt ca pentru a schimba curentul actual in domeniul nasterilor avem nevoie de aceste lucruri pentru a nu mai fi singuri, instrainati si vulnerabili. Chiar daca o femeie are langa ea o moasa grozava, sa nasti impotriva curentului actual e mult mai greu cand echipa ta e mica, incluzand poate doar mama, tata si moasa. Cu cat e mai mare echipa ta, cu atat e mai bine. De exemplu poate fi o experienta foarte puternica sa ai doua (sau cinci!) moase, vecina ta si fiica ei cea mare, plus trei sau patru dintre cele mai bune prietene ale tale. Sa auzi din nou si din nou „Ce am facut noi si tu poti face” e un medicament foarte puternic, mult mai puternic decat orice supliment sau pastila.

In cele din urma, sa fac parte din „Sarcina in trib”, a schimbat alegerile pe care le-am facut despre cum voi naste al treilea copil si sunt convinsa ca femeile din trib au fost o forta secundara care a sustinut intregul proces. Secundara doar in raport cu alegerile instinctuale pe care stiam ca trebuie sa le fac.

In 2012 am avut oportunitatea unica de a sprijini doua femei sa aduca „Sarcina in trib” in comunitatea in care ele traiesc. Aceste doua femei sunt cumnate si au avut intelepciunea de a trai impreuna in perioada de inceput a crearii famiilor lor. Una astepta al doilea copil si cealalta era insarcinata cu primul. Wow ce perioada bogata am petrecut acolo! Ce nu o interesa pe una, cu siguranta o interesa pe cealalta! Ne-am invartit in jurul lor in timp ce ele se gandeau cu voce tare care e cea mai buna modalitate de a aduce in realitate viziunea lor despre o nastere plina de magie. Camera era umpluta luna de luna cu povesti care ne reaminteau de puterea femeilor in nastere de-a lungul timpurilor. Ele locuiam la o ferma inconjurata de paduri si parauri si copaci plini de pasari cantatoare. In jurul unui semineu de piatra, Karissa s-a asezat pe vine in centrul puterii sale si a spus „Vreau sa nasc asa!”. Ne-am asezat cu toate pe vine impreuna cu ea si exact atunci si acolo, cercul ei de elefanti s-a format. Ne-am leganat si am cantat si am vorbit cu iubitul ei bebelus. Am impartasit si mai multe povesti, cate o femeie una dupa alta, despre multele si variatele feluri in care cineva se lasa pe vine si iese din aceasta pozitie, care adesea aduce mama la a naste in pozitia pe vine. Bastinasii din intreaga lume se aseaza pe vine pentru a manca, a vorbi, a lucra, a-si face nevoile si pentru a se ruga Marelui Spirit. Cu cat stam mai mult in pozitia pe vine in timpul sarcinii, cu atat mai mult cresc sansele de a naste pe vine.

La „Sarcina in trib” nu exista subiecte interzise, dar nici nu ne focusam pe fapte si detalii legate de anatomia si fiziologia sarcinii si a nasterii, pentru ca femeile sfideaza chestiile concrete. Fiecare poveste este plina de „Mi s-a spus asta dar am facut altfel”. Cine s-ar gandi sa verifice cervixul unui tigru? Unele dintre cele mai puternice povesti legate de erori despre date in ceea ce priveste corpul femeilor, bebelusilor si potentiale vin de la mame care au nascut acasa dupa cezariana (HBAC ).

„Mi s-a spus ca pelvisul meu este prea mic si apoi am nascut natural un bebe mare. ”
„Mi s-a spus ca uterul meu este pozitionat nefavorabil”
„Mi s-a spus ca hormonii mei de nastere nu ating nivele suficient de inalte.”
„Mi s-a spus ca uterul meu se va rupe”
„Mi s-a spus ca bebelusul meu sau eu vom muri.”
„Mi s-a spus ca imi va parea rau.”

Si acum urmeaza povestea Karissei despre experienta la centrul „Sarcina in trib”.

Cum putem pregati cel mai bine o femeie pentru o nastere instinctuala? Puterea povestilor despre astfel de nasteri, atat in forma scrisa cat si spusa de o alta femeie, sunt cu siguranta calea spre a crea o viziune a unei nasteri instinctuale. Cu toate astea, trebuie sa fie ceva mai mult, ceva mare, ceva magic, care sa duca aceasta viziune mai departe iubitului de bebelus in momentul nasterii lui. Din experienta mea personala, cheia pentru a naste in singuratate, instinctiv si conectata la puterea interioara si cu mai multa bucurie decat mi-as fi putut vreodata imagina, a venit din pregatirea personalizata si ingrijirea primita in cadrul unui grup de la „Sarcina in trib”.

Prima sarcina a fost ghidata minunat cu modelul traditional al moaselor, si fiica mea s-a nascut in pace la un centru de nasteri; sotul meu si cu mine am fost foarte entuziasmati cu experienta nasterii noastre naturale. Si cu toate astea, m-am chinuit in primele saptamani de a fi mama, chiar daca am primit ingrijire post-partum foarte serioasa, din partea familiei si datorita muncii mele. Am avut norocul sa gasesc foarte repede o comunitate incredibila de femei care au creat o practica in a onora si a actiona conform instinctelor lor. Chiar daca noi toate am nascut in afara spitalului, era foarte evident ca au facut lucrurile diferit. Dupa multi ani de ascultare, observare si munca in aceasta comunitate, am fost binecuvantata cu inca o sarcina. Am impartasit cu aceasta comunitate dorul meu de a naste simplu, intr-o pozitie puternica pe vine, in cada mea, ca o zeita. Chiar daca aveam doar 7 saptamani, ele s-au adunat imediat in jurul meu si m-au atins ca si cum asi fi o femeie sfanta, in timp ce sopteau bebelusului meu, stand pe vine impreuna cu mine si ascultandu-mi fricile in timp ce imi masau bland picioarele, mainile si burtica. Au vizualizat cu mine un bebelus care infloreste intr-o sarcina plina de veselie. Am facut planuri pentru o nastere ideala, cu o continuare lunga si magica plina de lapte si intelepciune din abundenta.! Acest ritual de 2 ore a fost repetat lunar cu aceleasi sase pana la opt femei, care veneau la mine acasa, aducand mancare hranitoare si povesti care dau viata. Dupa ce m-au onorat intr-o ceremonie de binecuvantare care mi-au umplut sufletul, se intorceau in casele lor pentru a aprinde lumanari pentru mine si pentru a trimite si mai multa hrana si rugaciuni. In tot acest timp am primit ingrijire plina de iubire de la aceeasi moasa cu atentie speciala fata de nevoile post-partum. Si apoi, dupa inca niste saptamani de rabdare, m-am trezit inaintea zorilor, m-am furisat in baia noastra, am inchis usa pentru a ma putea legana in intuneric si intimitate. Le-am chemat pe aceste femei din trib, amintindu-mi povestile lor, sprijinul lor si increderea lor in viziunea mea. A facut toata diferenta din lume! Ingerasul meu de 5 kilograme a alunecat afara dintr-o pozitie pe vine in apele linistite, doar cateva ore mai tarziu. Bine inteles, cand sotul meu s-a trezit si m-a gasit leganandu-ma pe toaleta, a sunat-o pe moasa noastra. Prezenta ei linistita, conectata, in aceste ultime 20 de minute, asociate cu un masaj foarte eficient pe zona lombara, au fost foarte apreciate.

Starea de binecuvantare pe care am simtit-o la aceasta nastere, a ramas cu mine aproape un an (spre deosebire de doar cateva zile dupa prima nastere) si nu cred ca va disparea vreodata !

 

Karissa este acum una dintre femeile puternice a carei poveste si suflet au creat cercul de elefanti al comunitatii noastre in instinct si alte femei umplu centrul „Sarcina in trib”.

Prin „Sarcina in trib” am descoperit o cale prin care, cel putin pentru unii este mai mult decat ok la final – este un inceput glorios.

Sister MorningStar si-a dedicat viata pastrarii nasterii din instinct. Si-a nascut fiicele acasa si a ajutat mii de alte femei sa se conecteze la propria lor putere prin nasterea din instinct. Ea este fondatoarea unui centru spiritual si autoare de carti pe subiectul vietii spirituale si in instinct. Ea traieste ca o pustnica Cherokee si mistica catolica in muntii Ozark din Missouri.

DIN DRAG DE TRIB

voi scrie eu postarea asta in numele Andreei

cumva simt ca au venit cuvintele la mine desi TOTUL a fost trait impreuna, in conversatii si trairi, in revelatii si momente de pace…
am scris in numele ei, dar e in numele nostru
parca al tuturor… pentru voi… pentru TINE, oricine ai fi TU aceea care ajunge aici si da peste randurile astea

este de mult in mine dorul de trib.. e cea mai clara formulare a ceea ce simt in interior… si nu, nu am trait in viata asta in vreun trib
dar doamne cum imi e de dor
de comunitate
de impreuna
de simplu
de… trib…
am citit Conceptul Continuum… mi-a devenit clar ca un copil ar trebui sa fie crescut doar in comunitate
ca noua tuturor ne-ar fi mai simplu, mai vesel, mai firesc asa
separarea asta ne-a dus la singuratate, greu, izolare, nefiresc…
am citit The Red Tent si dorul a revenit
acut
poate mai acut
era acolo o poveste despre o moasa care fusese chemata sa sprijine o mamica ce urma sa nasca. o mamica bogata. dintr-o casa mare, de familie buna, cu multi servitori…
si ajungand la mamica asta in travaliu, a vazut ca ea nu poate sa se lase in ce simte, ca ii e greu sa geama, sa strige… ca se inchide la fiecare contractie, ca se contracta si ea in loc sa se lase… si a inteles ca ii e cumva rusine, ca ii e frica de faptul ca va fi judecata, ca isi va pierde „autoritatea” in fata servitorilor, ca ce vor zice ei cand vor auzi ca stapana urla ca un animal….
si moasa noastra s-a conectat la atata tristete in momentul asta…
a chemat niste servitoare, femei, mai multe, care se umple camera mamicii in travaliu
sa o tina de mana, sa o incurajeze, sa vorbeasca cu ea, sa geama cu ea, sa respire cu ea
si-a adus aminte de firescul satului ei, al comunitatii unde s-a nascut, unde cand o femeie intra in travaliu si chema pe cineva sa-i spuna ca a inceput, se pornea o forfota de nedescris :) toate femeile comunitatii incepeau sa se agite, sa fuga dintr-o parte in alta, sa se cheme una pe alta, sa se organizeze care face ce, care va face de mancare pentru cei ramasi, care aduce apa, care sta cu mamica….
si intrau toate in cortul rosu unde mamica isi ducea travaliul…. dar mamica noastra, in toata forfota asta, se simtea REGINA…. era puternica, in siguranta si in pace
urla daca avea de urlat
respira daca avea de respirat
traia tot ce are de trait pentru ca nu era singura, pentru ca toata lumea in agitatia lor creau un spatiu atat de sigur pentru ea sa se lase in firesc
totul era firesc
totul curgea in sensul vietii
ea era regina
si putea urla in voie….

femeile de azi nu mai pot „urla” cand au de urlat
si nu se pot lasa sa planga cand au de plans…

am scris Feminitate cu drag si iubire
si sunt cateva luni bune acum de cand ma gandesc sa-l inchid
informatiile scrise sunt corecte
ce am spus atunci prin toate articolele e inca valid
si eu nu ma mai recunosc pe MINE acolo
a fost spatiul asta un spatiu drag in care m-am impartasit
in care am venit inspre voi si v-am primit inspre mine
si drumul a curs mai departe
al vostru, al meu
si tot vad ca EU, cea care sunt acum, e mult mai mult decat ce am scris atunci
si nu am inca in mine cuvinte sa spun despre cum sunt
nu am cum sa descriu tot ce traiesc
si cum arata acum
nu voi inchide site-ul
are informatie buna. primesc inca zilnic mesaje de la femei care ajung pe aici…
le primesc, le citesc si le multumesc si eu pentru cum aleg sa se deschida si sa lucreze cu ele…
deci nu inchid ce a fost
deschid doar o poarta „noua”
am pus intre ghilimele pentru ca nu e noua… e poate cea mai „veche” poarta in sufletul meu
am creat doar un tab nou aici intr-un meniu pe un site…
daca este sa-l gaseasca cineva, il veti gasi
ne vom gasi
ne vom regasi

vom scrie aici daca mai apar cuvinte noi
am scris deja despre „cursul” de aroma-terapie inceput in octombrie. si wow ce calatorie e acolo! ce minunate femei
le multumesc deja lor pentru tribul pe care mi-l ofera
si grupurilor de sprijin pentru gravidute – femei regine….
e o traire dincolo de cuvinte
drumul e clar inceput
si nu stiu unde va duce
daca va duce undeva in concret
dar il las sa fie
il scot in afara mea…
il ofer lumii…
si ma las sa vad pe unde vom merge
apare gand de comunitate
apare idee de un „curs” de doula in care nu invatam pe nimeni sa fie doula… ne adunam „doar” pentru a fi IMPREUNA – zane
si aici, in tab-ul acesta deschis nou, o sa mai scriem, cum spuneam, daca mai apar cuvinte, idei, intalniri, trairi, „proiecte” mai concrete sau mai neclare…

a ajuns sa-mi fie important sa nu mai „hranesc” relatii de dependenta
nicio fiinta nu are „nevoie” de altcineva
dar daca cineva vine inspre mine si eu „il ajut”, e ca si cum validez faptul ca nu poate singur
si eu STIU ca poate
asa ca nu mai vreau sa ajut pe nimeni
vreau IMPREUNA
vreau sa ne conectam fiecare la PUTEREA din noi
ne vreau pe toate REGINE
si revin la Cortul Rosu – femeile din sat nu se adunau sa o „ajute” pe graviduta in travaliu
ele toate stiau ca ea POATE
erau doar impreuna cu ea, in smerenie ca sunt martore la acest moment atat de sfant…
si pana la urma toate astea sunt doar inceputuri de trairi… scanteieri… parca mici deschideri inspre… cine stie ce… :)
le las sa fie
si sunt cu ele
le las aici si pentru tine, oricine ai fi tu, cea care intamplator sau nu, ai ajuns sa citesti aici
poate vom gasi impreuna drum…