DIN DRAG DE TRIB

voi scrie eu postarea asta in numele Andreei

cumva simt ca au venit cuvintele la mine desi TOTUL a fost trait impreuna, in conversatii si trairi, in revelatii si momente de pace…
am scris in numele ei, dar e in numele nostru
parca al tuturor… pentru voi… pentru TINE, oricine ai fi TU aceea care ajunge aici si da peste randurile astea

este de mult in mine dorul de trib.. e cea mai clara formulare a ceea ce simt in interior… si nu, nu am trait in viata asta in vreun trib
dar doamne cum imi e de dor
de comunitate
de impreuna
de simplu
de… trib…
am citit Conceptul Continuum… mi-a devenit clar ca un copil ar trebui sa fie crescut doar in comunitate
ca noua tuturor ne-ar fi mai simplu, mai vesel, mai firesc asa
separarea asta ne-a dus la singuratate, greu, izolare, nefiresc…
am citit The Red Tent si dorul a revenit
acut
poate mai acut
era acolo o poveste despre o moasa care fusese chemata sa sprijine o mamica ce urma sa nasca. o mamica bogata. dintr-o casa mare, de familie buna, cu multi servitori…
si ajungand la mamica asta in travaliu, a vazut ca ea nu poate sa se lase in ce simte, ca ii e greu sa geama, sa strige… ca se inchide la fiecare contractie, ca se contracta si ea in loc sa se lase… si a inteles ca ii e cumva rusine, ca ii e frica de faptul ca va fi judecata, ca isi va pierde „autoritatea” in fata servitorilor, ca ce vor zice ei cand vor auzi ca stapana urla ca un animal….
si moasa noastra s-a conectat la atata tristete in momentul asta…
a chemat niste servitoare, femei, mai multe, care se umple camera mamicii in travaliu
sa o tina de mana, sa o incurajeze, sa vorbeasca cu ea, sa geama cu ea, sa respire cu ea
si-a adus aminte de firescul satului ei, al comunitatii unde s-a nascut, unde cand o femeie intra in travaliu si chema pe cineva sa-i spuna ca a inceput, se pornea o forfota de nedescris 🙂 toate femeile comunitatii incepeau sa se agite, sa fuga dintr-o parte in alta, sa se cheme una pe alta, sa se organizeze care face ce, care va face de mancare pentru cei ramasi, care aduce apa, care sta cu mamica….
si intrau toate in cortul rosu unde mamica isi ducea travaliul…. dar mamica noastra, in toata forfota asta, se simtea REGINA…. era puternica, in siguranta si in pace
urla daca avea de urlat
respira daca avea de respirat
traia tot ce are de trait pentru ca nu era singura, pentru ca toata lumea in agitatia lor creau un spatiu atat de sigur pentru ea sa se lase in firesc
totul era firesc
totul curgea in sensul vietii
ea era regina
si putea urla in voie….

femeile de azi nu mai pot „urla” cand au de urlat
si nu se pot lasa sa planga cand au de plans…

am scris Feminitate cu drag si iubire
si sunt cateva luni bune acum de cand ma gandesc sa-l inchid
informatiile scrise sunt corecte
ce am spus atunci prin toate articolele e inca valid
si eu nu ma mai recunosc pe MINE acolo
a fost spatiul asta un spatiu drag in care m-am impartasit
in care am venit inspre voi si v-am primit inspre mine
si drumul a curs mai departe
al vostru, al meu
si tot vad ca EU, cea care sunt acum, e mult mai mult decat ce am scris atunci
si nu am inca in mine cuvinte sa spun despre cum sunt
nu am cum sa descriu tot ce traiesc
si cum arata acum
nu voi inchide site-ul
are informatie buna. primesc inca zilnic mesaje de la femei care ajung pe aici…
le primesc, le citesc si le multumesc si eu pentru cum aleg sa se deschida si sa lucreze cu ele…
deci nu inchid ce a fost
deschid doar o poarta „noua”
am pus intre ghilimele pentru ca nu e noua… e poate cea mai „veche” poarta in sufletul meu
am creat doar un tab nou aici intr-un meniu pe un site…
daca este sa-l gaseasca cineva, il veti gasi
ne vom gasi
ne vom regasi

vom scrie aici daca mai apar cuvinte noi
am scris deja despre „cursul” de aroma-terapie inceput in octombrie. si wow ce calatorie e acolo! ce minunate femei
le multumesc deja lor pentru tribul pe care mi-l ofera
si grupurilor de sprijin pentru gravidute – femei regine….
e o traire dincolo de cuvinte
drumul e clar inceput
si nu stiu unde va duce
daca va duce undeva in concret
dar il las sa fie
il scot in afara mea…
il ofer lumii…
si ma las sa vad pe unde vom merge
apare gand de comunitate
apare idee de un „curs” de doula in care nu invatam pe nimeni sa fie doula… ne adunam „doar” pentru a fi IMPREUNA – zane
si aici, in tab-ul acesta deschis nou, o sa mai scriem, cum spuneam, daca mai apar cuvinte, idei, intalniri, trairi, „proiecte” mai concrete sau mai neclare…

a ajuns sa-mi fie important sa nu mai „hranesc” relatii de dependenta
nicio fiinta nu are „nevoie” de altcineva
dar daca cineva vine inspre mine si eu „il ajut”, e ca si cum validez faptul ca nu poate singur
si eu STIU ca poate
asa ca nu mai vreau sa ajut pe nimeni
vreau IMPREUNA
vreau sa ne conectam fiecare la PUTEREA din noi
ne vreau pe toate REGINE
si revin la Cortul Rosu – femeile din sat nu se adunau sa o „ajute” pe graviduta in travaliu
ele toate stiau ca ea POATE
erau doar impreuna cu ea, in smerenie ca sunt martore la acest moment atat de sfant…
si pana la urma toate astea sunt doar inceputuri de trairi… scanteieri… parca mici deschideri inspre… cine stie ce… 🙂
le las sa fie
si sunt cu ele
le las aici si pentru tine, oricine ai fi tu, cea care intamplator sau nu, ai ajuns sa citesti aici
poate vom gasi impreuna drum…

Be Sociable, Share!

Publicat de

AniEla

pentru cine vrea sa stie putin despre AniEla, cam aici am scris despre starea care este AniEla: http://www.feminitate.org/2015/02/din-drag-de-trib/

Lasă un răspuns