Nou!!! Curs „Doula – in timpul nasterii”

In perioada

18- 20 noiembrie 2011, in Cluj Napoca
2-4 decembrie 2011, in Brasov
3-5 februarie 2012, in Bucuresti
7-10 iunie 2012, in Cluj Napoca
20-23 septembrie 2012, in Timisoara
4-7 aprilie 2013, in Cluj Napoca

va avea loc cursul  „Doula – sprijin in timpul nasterii”

Un proiect unic realizat de Cuibul Berzelor si Feminitate deoarece credem ca fiecare femeie are dreptul sa sa se simta inconjurata de sprijin, de compasiune, de incredere, de blandete
Cuvantul “doula” vine din greaca si inseamna “femeie ce serveste o alta femeie” sau “femeie ce ofera ingrijire”. In varianta moderna, termenul nu s-a schimbat, dar se axeaza pe oferirea sprijinului in diferite momente specifice din viata unei femei cum ar fi sarcina, nasterea si perioada postnatala.
Cursul „Doula – sprijin in timpul nasterii” doreste sa iti ofere informatiile necesare care sa te ajute in primul rand pe tine sa intelegi si sa ai incredere in procesul nasterii si astfel sa poti ajuta viitoarele mamici (si tatici )  in unele dintre cele mai intime si mai intense clipe din viata lor.

Subiectele discutate vor cuprinde:

  • Anatomie si fiziologie feminina accentul fiind pus pe perioada sarcinii si a nasterii
  • Sprijin prenatal si pregatirea pentru nastere – ultimile saptamani de sarcina
  • Importanta comunicarii corecte si eficiente
  • Sprijinul in timpul travaliului si al nasterii – masuri de confort
  • Nasteri cu provocari – despre situatii speciale in timpul travaliului si a nasterii
  • Sprijin postnatal – primele ore si zile dupa nastere

Traineri

Nora Niculescu – psiholog, educator prenatal Lamaze si doula (www.cuibulberzelor.ro)
Andreea Luncasu – terapeuta cu specializarea in sanatate feminina si doula (www.feminitate.org)

Costul cursului

  • 450 euro – pentru cele care nu au experienta in domeniul nasterii
  • 400 euro – pentru cele cu experienta in domeniul nasterii (educatori prenatali, moase, asistente, etc)
  • avans minim de 200 euro in momentul inscrierii ; a doua rata se va achita in prima zi de curs.
  • costul include suportul de curs, masa de pranz, bauturi reci/calde si snacksuri

Programul cursului :

Cursul se va desfasura pe o perioada de trei zile intre orele  10.00 – 18.00

Numar de locuri

Numarul de locuri este limitat, pana la 10 participante. Cursul va fi amanat in cazul in care nu se vor inscrie minimum 6 participante.

Diploma/Certificat de participare

Avand in vedere legislatia ambigua in acest moment in ceea ce priveste statutul legal in Romania al Educatorilor Prenatali si al meseriei de Doula, diplomele oferite la final vor avea valoare simbolica, insa vor garanta un training valoros in aceasta meserie frumoasa si implinitoare.

Inscriere

Inscrierea se face telefonic dupa care te invitam sa ne trimiti o scurta prezentare pentru a ne cunoaste mai bine.

Nora Niculescu

  •  email – nora@cuibulberzelor.ro
  • telefon – 0742030465

Andreea Luncasu

  • email – andreea@feminitate.org
  • telefon – 0758419068

Important!!! Participantele care vor veni din alte orase sunt invitate sa doarma pe perioada cursului la sediul Cuibul Berzelor, GRATUIT.

Va asteptam cu drag !

Alternativele controlului vaginal la nastere

Am gasit azi intamplator printre hartiile din singurul dosar  pe care l-am adus cu mine in Romania, niste notite luate in graba,  in timpul intalnirii cu Ananda Lowe, doula americana cu multa experienta.  La aceasta intalnire (care a avut loc in Israel in august 2008), pe langa alte subiecte foarte interesante, Ananda ne-a impartasit  cateva alternative ce pot inlocui controlul vaginal din timpul travaliului, control dureros si de cele mai multe ori, inutil si chiar periculos.

Astfel, Ananda a numit o serie de 12 semne externe care ofera informatii minunate asupra ritmului de dilatatie si a dimensiunii dilatatiei in timpul travaliului. Impreuna, aceste semne ofera o imagine exacta a progresului dilatatiei in timpul travaliului.

  1. In primul si in primul rand, semnul cel mai evident care arata progresul travaliului si a dilatatiei este schimbarea felului contractiilor. Cand contractiile devin mai dese si regulate si incepe sa  devina din ce in ce mai greu pentru graviduta sa comunice intre contractii este semnul ca faza activa a travaliului a inceput. Asta inseamna ca graviduta a ajuns sau a trecut de 4 centimetri dilatatie.
  2. Un alt semn care arata progresul dilatatiei este schimbarea „show-ului”.  Renumitul „show” pe care fiecare graviduta il (va) cunoaste este de fapt dopul gelatinos (roz-maroniu) care este eliminat inainte de inceperea travaliului. Dopul este un fel de semn ca travaliul este aproape cu toate ca pot dura de la cateva ore pana la 2-3 saptamani de la aparitia sa si inceperea travaliului. Ok- deci „show-ul” semnalizeaza aproprierea travaliului, dar cum poate el sa arate progresul dilatatiei? Ananda explica faptul ca exista doua tipuri de „show”. Unul este dopul gelatinos pe care l-am amintit mai sus, iar cel de-al doilea apare in timpul travaliului. La inceputul travaliului, acest „show” este  mucus amestecat cu (firisoare de) sange si arata ca incepe dilatarea colului uterin.  Cand colul uterin este dilatat in jur de 8 cm, atunci acest „show” este sange curat.
  3. Un alt semn, recunoscut  de Health Organization ca fiind mult mai precis in evaluarea progresului travaliului decat controlul vaginal, il reprezinta coborarea bebelusului pe parcursul travaliului. Cu cat travaliul progreseaza, bebelusul coboara tot mai adanc in pelvis si astfel si colul se dilata. La inceputul travaliului, prin palparea abdomenului, se poate gasi la ce inaltime se afla bebelusul fundul bebelusului si se semneaza acel loc. Din cand in cand (sa zicem o data la 1-2 ore) se poate verifica din nou aceasta pozitie.
  4. Urmatorul semn este in mod direct o continuare a celui anterior. Cu cat bebelusul coboara, pulsul bebelusului isi schimba pozitia. Daca nu esti la spital (deci nu este verificat pulsul cu un monitor) taticul poate verifica el insusi pozitia pulsului. Cel mai bine ca taticul sa se obisnuiasca cu aceasta „procedura” din timpul sarcinii – incepand cu saptamana 20-27 a sarcinii taticul poate sa auda pulsul bebelusului cu ajutorul…. propriei urechi :). Taticul isi poate pune urechea pe abdomenul mamei si sa asculte bataile inimii bebelusului sau. Acestea  se vor auzi undeva sub buricul mamei.  Astfel in timpul travaliului, taticulului ii va fi mult mai usor sa urmareasca schimbarile in pozitia pulsului bebelusului.
  5. Tensiunea in zona rectumului, care apare in faza tarzie a travaliului, indica progresul in dilatatie. Cand se ajunge la dilatatie completa, peretii rectumului se lipesc unul de celalalt, senzatie simtita de majoritatea femeilor. Acest lucru este determinat de coborarea capului bebelusului. Senzatia este cunoscuta din timpul eliminarii materiilor fecale.
  6. Urmatorul semn este o continuare a semnului anterior – eliminarea materiilor fecale. Este un moment neplacut pentru (aproape) toate gravidutele – cu toate ca nu apare la toate gravidutele – dar, este un semn important care arata ca  bebelusul incepe sa iasa. Eliminarea este instinctiva si nu are nici un rost sa incerci sa o opresti (sau sa te duci la toaleta in acest moment).
  7. Un alt semn, este intitulat de Ananda „bottom line” (linia fundului). Acesta reprezinta de fapt aparitia unei linii violete intre fese, de la anus, in zona osului sacral. Cu cat dilatatia se mareste aceasta linie devine tot mai vizibila si mai lunga – lungimea in cm a acestei linii aratand de fapt dilatatia colului uterin. O astfel de linie la o lungime de 10 cm arata ca dilatatia este maxima (de 10 cm)  Taticul, doula sau moasa, etc poate sa urmareasca (si sa masoare) cresterea acestei linii – dar datorita pozitiei neigienice, poate vor prefera sa foloseasca o manusa de unica folosinta.
  8. Urmatorul semn descris de Ananda a fost captivant in mod deosebit. Ananda explica faptul ca inaltimea uterului arata cu precizie progresul travaliului. Astfel la inceput de travaliu, in timp ce esti in picioare, poti sa apesi usor pe abdomen in jos astfel: pui palma peste podul celeilalte palme si apesi inauntru si in jos sub plexul solar (zona unde se impreuneaza coastele sub sani care formeaza un V) Astfel poti sa simti fundul uterului. Cu cat dilatatia progreseaza cu atat fundul uterin devine mai gros, se ingusteaza si devine mai tuguiat.
    Si partenerul (doula, moasa sau oricine insoteste graviduta in timpul travaliului) poate sa ajute la determinarea progresului dilatatiei cu ajutorul acestul semn. Se imbratiseaza graviduta dintr-o parte, astfel incat o mana a insotitorului se odihneste pe spatele gravidutei si cu cealalta mana apasa usor sub coaste in jos spre uter. Degetul mare se afla exact sub coaste. Degetele trebuie sa fie impreunate si sa fie indreptate spre partea opusa a corpului gravidutei. Cu cat dilatatia creste, cu atat se pot pune mai putine degete intre coaste si fundul uterin. Si exact ca la controlul vaginal un deget = aproximativ 2 cm. Deci cand cele 5 degete incap in acel spatiu asta inseamna dilatatie mai mica de 2 cm. Daca incap 4 degete,  inseamna ca dilatatia este de aproximativ 2 cm. Daca incap 3 degete, dilatatia este de aproximativ 4 cm.  Daca incape doar un deget (cel mare) inseamna ca dilatatia este maxima (de 10 cm).
    Am folosit acest semn de atunci si intr-adevar este un semn de o precizie uimitoare.
  9. Ruperea membranelor/a apei este si ea un semn ca travaliul progreseaza (cu toate ca se intampla ca ruperea membranelor sa aiba loc inainte de aparitia contractiilor).  Ruperea membranelor indica schimbari importante in tensiunea asupra membranelor sau asupra lichidului amniotic, si astfel indica de cele mai multe ori, o schimbare dramatica in interiorul pantecului gravidutei cum ar fi: coborarea brusca a bebelusului sau coborarea adanca in pelvis, „insurubarea” capului bebelusului, etc.
    Tinand cont de faptul ca lichidul amniotic este plin cu prostaglandine (fac parte dintre hormonii care ajuta la inmuierea colului uterin in timpul travaliului) ruperea (naturala/spontana) a membranelor poate sa influenteze in mod dramatic contractiile si dilatatia.
  10. Ananda descrie ca un alt semn care indica dilatatia maxima este ceea ce ea numeste „deschiderea spatelui”. In aceasta deschidere, osul sacru face o miscare asemanatoare celei deschiderei unui evantai. Miscarea este destul de scurta si brusca, si insotitorul trebuie sa fie destul de experimentat ca sa poata observa acest semn si sa fie „pe faza”. Oricum graviduta s-ar putea sa auda (sau sa simta) ca o pocnitura  in zona sacrala.  Dupa aceasta miscare, osul sacral este putin mai proeminent.
  11. Dupa spusele Anandei, 70% dintre controalele vaginale pentru verificarea pozitiei bebelusului dau gres. Folosirea unui ecograf in ultima faza a travaliului este o metoda mult mai sigura si mai putin dureroasa si periculoasa.
  12. Ultimul semn este, bine inteles, aparitia capului bebelusului in deschiderea vaginala. Cred ca fiecare este de acord ca acesta este cel mai sigur semn care arata progresul travaliului 🙂

Toate aceste semne m-au ajutat foarte mult atat la a lua hotararea impreuna cu graviduta cand este momentul potrivit de a ne indrepta spre maternitate dar si la  nasterile neasistate medical la care am participat.

Dar de-a lungul timpului am inceput sa invat gravidutele inca o modalitate de verificare a dilatatie – auto-controlul vaginal. Acest lucru este mult mai usor de realizat daca graviduta a fost obisnuita sa isi verifice colul uterin pentru determinarea fertilitatii si a ovulatiei. Oricum orice femeie ar putea sa isi verifice singura colul uterin in timpul travaliului. Pentru acest lucru, este indicat ca graviduta sa isi verifice colul uterin incepand cu saptamana 37 de sarcina, o data la cateva zile. Astfel se obisnuieste cu schimbarile „normale” ale colului in afara travaliului – colul uterin se schimba pe perioada intregii zile. Cand incepe travaliul, ii va fi mult mai usor sa urmareasca dilatatia.

La verificarea interna a dilatatiei, un deget reprezinta o dilatatie de aproximativ 2 cm. Asta nu inseamna ca trebuiesc introduse 5 degete la dilatatie de 10 cm ci trebuie evaluata dilatatia cu ajutorul 1-2 degete. Vezi ce spatiu ocupa 5 degete afara. Poti sa iei o manusa de unica folosinta si sa formezi cu partea pe unde intra mana (de obicei manusa are partea aceasta ingrosata) un cerc cu diametre diferite (de la 1 cm pana la 10 cm) si pe urma sa verifici cum simti acest diametru cu ajutorul unui degete (aratatorul) sau cu doua degete (aratatorul si mijlociul).

Trebuie sa tii cont de faptul ca, in ultimile saptamani de sarcina, cateodata, colul uterin incepe sa se dilate fara contractii. Acest lucru nu arata, neaparat, inceperea travaliului (poate doar daca esti printre norocoasele care nu simt contractiile pana tarziu in travaliu).  Multe gravidute au o dilatatie de 2-3 cm chiar si pe o perioada de cateva saptamani.  Travaliul propriu zis incepe cu prima contractie „adevarata”.

Atentie!!! Daca membranele s-au rupt este interzis controlul vaginal indiferent de cine este facut. Riscul de infectie este ridicat daca este efectuat controlul vaginal (chiar si cu manusi sterile) dupa ruperea membranelor.

Cred ca ar fi trebuit sa scriu acest articol doar dupa asi fi explicat ce inseamna progresul travaliului si a dilatatiei si de ce este importanta evitarea controalelor vaginale de cadrele medicale in timpul travaliului. Dar cand am gasit notitele mele am fost atat de emotionata si efectiv nu am mai avut rabdare sa iti impartasesc aceste lucruri. Oricum iti promit ca in curand voi scrie si acele 2 articole care ar fi trebuit scrise inainte de acesta.  🙂

Doula

Doula este o persoana specializata care ofera sprijin fizic, sufletesc si spiritual in timpul sarcinii, nasterii si in primele saptamani de dupa nastere. Doula  ajuta pe viitorii parinti sa se simta in siguranta, sa se simta inconjurati de dragoste si incredere. Doula ajuta la creerea unui spatiu intim si o atmosfera ce imbratiseaza si incurajeaza viitorii/tinerii parinti.

Ca doula si ca terapeuta pot fi alaturi de tine si de partenerul tau pe toata perioada  sarcinii, a travaliului si a nasterii, si in primele saptamani dupa nastere. Studiile arata ca prezenta continua si linistitoare a unei doula poate face o diferenta dramatica in cat de increzatoare si de confortabil  se simte o femeie in timpul sarcinii, a travaliului, a nasterii, si in primele saptamani de maternitate. Acest lucru la randul sau, creeaza o atmosfera optima de relaxare si participarea activa  in procesul travaliului si a nasterii.

In plus, doula ofera sprijin si  partenerilor ajutandu-i sa isi gaseasca propriul lor fel unic in care doresc sa ofere sprijin si sa fie alaturi de mamici. Cu ajutorul unei doule, si tatii  pot trai experienta nasterii mult mai deplin.

Astfel, iti pot oferi tie si partenerului tau:

  • sprijin fizic si emotional in timpul sarcinii
  • metode de prevenire si ameliorare a simptomelor din sarcina
  • pregatire pentru nastere
  • sprijin in primele ore de travaliu, cand inca esti acasa si alegerea momentului celui mai potrivit de a te/va indrepta spre maternitate
  • sprijin in timpul travaliului si a nasterii la maternitate
  • sprijin in timpul travaliului si a nasterii acasa
  • sprijin in primele ore dupa nastere
  • sprijin la intoarcere acasa cu bebelusul tau
  • metode de ameliorare si recuperare dupa nastere

Iti promit :

  • sa nu te mint niciodata
  • sa nu te judec, indiferent de alegerile tale
  • sa am incredere in tine
  • sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a te ajuta sa nasti asa cum iti doresti
  • sa te ajut sa te simti in siguranta
  • nu pot vorbi in locul tau, dar voi face totul posibilul ca vocea ta sa fie auzita

Ma aflu in Mociu, judetul Cluj, dar asi putea ajunge oriunde in tara daca iti doresti sprijinul unei doule.  Pentru mai multe informatii te invit sa ma contactezi :

la adresa de email : andreea@feminitate.org

la numarul de mobil: 0758419068 (zilnic intre orele 10.00 si 20.00)

Prima aparitie in media locala

M-am intalnit cu Sebastian Secan in urma cu doua zile – o intalnire spontana, in „ultima clipa”. Asa ca in data de 1 februarie, am avut prima aparitie in media locala, in ziarul Adevarul de seara, Cluj.

Sebastian a ales sa se axeze doar pe parte meseriei mele ca doula,  s-a cam incurcat putin in informatii 🙂  – dar tinand cont ca subiectul este atat de nou si ca l-am „inundat” cu informatii,   s-a descurcat minunat in scrierea articolului.

Am fost incantata sa citesc parerea domnului doctor ginecolog Florin Stamatian, chiar daca aceasta parere subliniaza reticenta medicala. Eu am incredere ca lucrurile se vor schimba si in Romania, si ca acele femei care cauta sprijinul sufletesc si moral (in diferite momente ale vietii lor, nu numai in perioada sarcinii si a nasterii)  il vor putea primi in curand.

Multumesc Sebastian pentru acest articol

pentru citirea articolului se poate face zoom in pe fotografia atasata

Nasterea vaginala dupa cezariana – povestea Alinei

Am cunoscut-o virtual pe Alina in urma cu cateva luni. Era insarcinata cu al doilea baietel si se pregatea cu hotarare pentru o nastere naturala. Si acest lucru in conditiile in care nasterea primului baietel a fost prin cezariana. Am fost incantata si onorata cand ieri, Alina a dorit sa imi impartaseasca povestea pregatirilor pentru nastere si a nasterii insasi. Si ii multumesc ca mi-a permis sa o public pe Feminitate.

Povestea Alinei din Bucuresti – nasterea vaginala dupa cezariana

Cand se deschide discutia despre nasterea vaginala dupa cezariana (NVDC) inevitabil se incepe cu riscurile. Rata de ruptura uterina este intr-adevar sub 1% in nenumaratele studii care au fost facute de-a lungul timpului, insa daca esti tu acel „sub 1%” poate fi tragic!

O astfel de gandire porneste de la ideea paradoxala ca intr-o nastere controlata de un medic intr-un spital (din Romania) esti in siguranta, sau 100% in siguranta daca discutam in procente. Spun paradoxala, pentru ca mereu ne minunam ce sistem medical neperformant avem prin comparatie cu restul tarilor civilizate, cum avem intre cele mai inalte rate de morbiditate in randul femeilor si al copiilor deopotriva (si asta in ciuda faptului ca neglijabil de putine nasteri sunt incercari de NVDC!), cum cutare medic a avut un caz tragic dar a fost „o intamplare nefericita”, „toti au si zile proaste si zile bune”.

Nimeni nu spune vreodata „rata de mortalitate pentru mama la nasterea prin cezariana este de 2 pana la 4 ori mai ridicata decat la nasterea vaginala” iar daca te nimeresti tocmai tu in acel mic procent, alegand cezariana electiva repetata in locul NVDC, ghinion! Nu as vrea sa nasc vreo controversa insa atunci cand oamenii spun „oricat de mic ar fi riscul pentru copilul tau, nu ai dreptul sa ti-l asumi pentru el” sunt pur si simplu nerealisti, pentru ca o cezariana nu garanteaza 100% ca lui ii va fi bine iar femeia se expune unui risc real de 2 ori mai mare de a muri la nastere – avand si un copil care o asteapta acasa.

Citind deci despre riscurile concrete, in cifre, am pornit mai departe si am citit experientele femeilor din diverse alte tari, la noi fiind o lipsa acuta de informare si inca foarte multa dezinformare in legatura cu NVDC. Am gasit multe organizatii internationale care promoveaza NVDC si gurpuri de suport in diverse tari si limbi. Din experientele lor am aflat in primul rand foarte multe despre cum ar trebui sa fie o nastere naturala – o imagine profund diferita fata de ce se intampla in spitalele de la noi. Si la primul copil mi-am dorit sa nasc natural insa aveam o idee mult prea vaga despre ce inseamna asta. Lipsa mea de informare a si fost motivul pentru care doamna doctor care imi urmarea sarcina m-a putut convinge foarte usor la final de sarcina ca este nevoie sa nasc prin cezariana, desi motivele invocate de ea erau voit distorsionate pentru ca depasisem termenul si in acel spital seful sectiei nu permitea asa ceva.

In majoritatea tarilor femeile se lupta sa reuseasca NVDC. Chiar si acolo unde NVDC este o practica raspandita si bine definita, ele trebuie sa reuseasca sa gaseasca medici sau moase care sunt de acord cu o astfel de nastere. Motivele sunt complexe dar o foarte buna explicatie am gasit-o in filmul american „The business of being born” (Afacerea de a te naste). Insa aproape peste tot femeile gasesc pana la urma sprijinul de care au nevoie si exista chiar organizatii care apara dreptul de a naste asa cum aleg mamele bine informate.

Revenind la noi in tara, imediat dupa nasterea prin cezariana am intrebat-o pe doamna doctor de atunci daca voi putea naste NVDC cu ea data viitoare, pentru ca aparent, ea parea o persoana foarte deschisa spre natural si spre intampinarea dorintelor pacientelor. Mi-a spus foarte prompt si apasat ca asa ceva nu se poate, aproape de parca as fi calcat pe un teren minat.

Un an si ceva mai tarziu cand am ramas insarcinata, am inceput sa ma gandesc din nou la nasterea naturala. Inca nu eram cu mult mai bine informata dar, in sinea mea, marcata de experienta cezarienei, nu puteam sa cred ca „o data prin cezariana, intotdeauna prin cezariana” este un slogan medical justificat. Odata informata am inceput sa caut medicul cu care sa nasc. Am inceput cautarea tot pe internet. Intelesesem deja ca exista medici care nu accepta sub nici o forma ideea de NVDC si care sperie gravidele spunand ca „asa ceva nu se poate” si sugerand apoi diverse riscuri mai mult sau mai putin reale dar intotdeauna mult disproportionat de mari, aproape de parca o nastere naturala dupa cezariana ar insemna garantat o ruptura uterina. Am auzit foarte multe astfel de motivatii ale medicilor care, pur si simplu nu sunt deloc justificate de studiile din domeniu -si este foarte usor sa ai acces la aceste studii asa ca ramane un mister pentru mine de ce nu se informeaza corect.

Asa am gasit un medic care mi-a spus ca da, el face „asa ceva”. Cum puteam numara pe degetele de la o mana numele medicilor din Bucuresti despre care se presupunea ca macar tolereaza ideea de NVDC, nu am cautat sa aflu prea multe detalii despre nastere – nu puteam fi pretentioasa. Insa in timp am cautat sa aflu cat mai multe despre nasterea vaginala dupa cezariana. Asa am aflat ca diverse practici care sunt aproape de rutina in multe spitale de la noi – diverse interventii medicale – pun in pericol reusita nasterii naturale sau chiar cresc riscurile de ruptua uterina in cazul NVDC. Cand se apropia nasterea l-am intrebat deci pe medicul meu despre cum anume va proceda in cazul meu. Deja imi impusese un termen limita pentru pornirea spontana a nasterii si ma avertizase ca nu accepta lasarea sarcinii peste termen. Raspunsul sec a venit ca din senin: daca vreau sa imi asum riscurile NVDC – cu care el nu este de acord – este problema mea, insa trebuie sa imi asum toate riscurile fara sa discutam despre ele, fara sa imi spuna el (doctor) mie (pacient) cum anume procedeaza. In state exista o denumire consacrata pentru situatia asta – „bait and switch” – adica un medic care momeste si schimba la final ceea ce a spus initial. In cazul meu – ca e de acord cu NVDC. M-a demoralizat insa nu am renuntat.

Am avut noroc sa cunosc in cautarile mele persoane deschise catre promovarea nasterii naturale si a bunelor practici medicale legate de nastere, care m-au ajutat sa gasesc un nou medic – unul care sa fie mai sincer deschis spre nasterea naturala, si nu sa spuna ca sustine nasterea naturala dar sa aiba o rata mare de cezariene. Hotararea medicului de a sustine un NVDC este foarte importanta pentru reusita. La momentul adevarului se pot gasi multe motive pentru a justifica o noua cezariana fara ca ele sa fie neaparat hotaratoare.

Sarcina a fost una perfect normala. Parca nici nu as fi avut o cicatrice uterina asa cum tinea mereu sa sublinieze primul medic „aaa, deci dumneavoastra vreti nastere pe uter cicatricial”. Nu am simtit-o nici o clipa. Ma intrebam cum o sa fie in travaliu – daca o sa simt ca ma tine sau ca ma doare, dar a fost asa cum imi povestisera niste spanioloaice – ca si cum n-ar fi fost.

Noul medic m-a intrebat de ce vreau sa nasc natural dupa cezariana. I-am raspuns si a fost multumit: pentru ca stiu ca aceasta este varianta cea mai sanatoasa si pentru mine si pentru copil, iar dupa nastere vreau sa ma pot ingriji imediat de el; si acasa ma mai asteapta unul. In plus vroiam sa stiu ca daca voi mai avea candva un copil nu va fi potential pus in pericol de cezariene si nu voi fi nevoita sa fac inca o operatie de parca as avea vreo boala cronica. In fine, vroiam sa ma simt stapana pe corpul meu si nu dependenta de bisturiu. M-am simtit pentru prima data increzatoare ca medicul este pe aceeasi lungime de unda cu mine si ca este sincer cand spune ca va incerca sa ma ajute sa nasc normal.

Toata sarcina am oscilat desigur. Nu a fost foarte usor sa trec peste prejudecatile medicilor legate de NVDC, peste mirarea multor oameni legata de motivele pentu care as vrea sa fac ceva atat de ciudat: sa nasc normal, in durerile facerii. Oamenii care nu au trecut printr-o cezariana/operatie isi imagineaza – si nu stiu de ce – ca o nastere prin cezariana este fara dureri; cu alte cuvinte, ca o operatie abdominala majora ar putea fi lipsita de dureri si cumva mai buna si mai sanatoasa decat o nastere naturala… Chiar foarte multe cadre medicale nasc asa – puteti sa le intrebati.

Insa daca la o nastere naturala (si vreau sa accentuez – naturala) durerile se termina imediat ce copilul a iesit, la cezariana ele abia atunci incep, nu sunt deloc usoare, si dureaza mult mai mult, acompaniate de cateva saptamani de neputinte fizice. As mai adauga si ca sunt pur si simplu nefiresti pentru corpul si pentru psihicul femeii – adica organismul nu stie cum sa reactineze, este dat peste cap. La o nastere naturala, hormonii secretati ajuta foarte mult femeia sa treaca cu bine peste dureri si sa se simta la final implinita si fericita ca a reusit sa aduca pe lume o minune mica, sa se lege imediat si iremediabil de mica mogaldeata, sa alapteze imediat cu succes. La cezariana, nimic din toate astea. La cezariana mama mai are inca multe zile de greutati pana sa isi poata indrepta toata atentia dinspre greutatile si durerile ei inspre noul venit. Si de multe ori, in lipsa hormonilor firesti, femeia se cufunda in depresie si nu prea intelege cum si de ce o sarcina frumoasa s-a terminat in atatea dureri si cum anume se face ca a aparut fiinta aia mica despre care nu poate intelege de ce urla si e nemultumita. Am trecut prin amandoua felurile de nastere si asa le-am trait. La cezariana, alaptarea a pornit foarte greu, copilul a fost foarte nemultumit in spital iar eu nu intelegeam de ce, acasa abia reuseam sa ma ridic din pat sau sa ma „sui” in cada, eram foarte trista fara sa stiu de ce, nu simteam ca am nascut, iar durerile au fost mari si mai ales greu de acceptat pentru ca erau ciudate si nefiesti.

Revenind la doctorul cel bun, el mi-a cerut diverse informatii legate de prima cezariana pentru a determina daca sunt un candidat bun pentru NVDC. Prima intrebare: motivul primei cezariene. Pe scurt: am depasit cu 4 zile termenul si doamna doctor a considerat ca cea mai buna varianta este cezariana, iar eu nu am putut sa o contrazic pentru ca a fabricat diverse motive ca sa ma convinga ca este asa. Unul dintre ele a fost asa cum ea a specificat, ca nu am receptori pentru oxitocina in uter si cu alte cuvinte nu voi reusi niciodata sa nasc.

A doua intrebare: ce tip de sutura am avut? Nu stiam sa ii raspund, dar citisem studii care aratau ca tipul de sutura intr-un singu strat – practicat „din comoditate” in general la noi – este foarte ori vag mai avantajos pentru un NVDC, ori vag mai dezavantajos in funtie de studiu, insa nu hotarator, deci cel putin pe mine nu ma ingrijora tipul de sutura.

A treia intrebare: cat a trecut de la nasterea trecuta? Se considera ca un minim de 1 an si 8 luni este ideal.

A patra intrebare: ce varsta am? Se considera ca un organism mai tanar este mai rezistent.

Un articol foarte complet poate fi citit aici: http://emedicine.medscape.com/article/275854-overview .

Dupa toate astea riscul, indiferent ce as fi ales, exista. Si m-am gandit mult la el. Acolo unde omul face tot ce poate pentru a reusi, numai Dumnezeu mai poate adauga diferenta pana la reusita, asa ca m-am rugat mult pentru sanatatea noastra si pentru nastere. In ultimele 2 saptamani dinaintea nasteri toate indoielile si grijile au disparut – si cu ajutorul altor femei care m-au incurajat mult. Nici nu ma mai gandeam la cezariana, desi stiam ca prima data gresisem foarte mult ca nu o luasem in calcul. Eram convinsa ca la termen sau dupa termen, corpul meu isi va face treaba si va porni de la sine nasterea, desi data trecuta nu se intamplase asta pana la momentul cezarienei. Inducerea sau augmentarea travaliului erau excluse total pentru siguranta asa ca trebuia sa mearga totul de la sine.

In timpul sarcinii am folosit ceai de frunze de zmeur pentru tonifierea uterului, capsule de ulei de „luminita de seara” (EPO – Evening Primerose Oil) pentru stergerea colului, am facut exercitii Kegel si masaj perineal sperand la o nastere fara epiziotomie.

Planuisem sa nu merg la spital imediat ce incepea travaliul – discutasem asta si cu medicul – pentru a minimiza posibilitatea unor interventii standard care sa-mi scada sansele de reusita. Urma sa stau o vreme intr-un mediu familiar, linistit, liber, mult mai potrivit pentru travaliu impreuna cu o moasa independenta si o doula.

Contractiile au inceput in ziua dinaintea termenului, spre dupa-masa, dupa ce, cu o zi inainte mi se stersesera membranele la cererea mea – convinsa fiind ca nu va avea nici un efect procedura. La inceput erau la 7-8 minute si foarte slabe. M-am plimbat cam 2 ore cu baiatul meu cel mare avand contractii regulate (privind in urma ar fi fost mai bine sa imi conserv energia si sa ma odihnesc, dar nu eram convinsa ca o sa nasc). Apoi au inceput sa vina  la un interval de  4-5 minute si asa au continuat mai multe ore, in acest timp  devenind progresiv mai dureroase. Pe la 4 dimineata aveam dilatatie 2, colul apoape complet sters dar capul copilului nu era fixat. Aproape 6 ore mai tarziu, dupa un travaliu linistit si perfect suportabil, desi eram deja foarte obosita pentru ca nu dormisem, aveam abia dilatatie 4 iar copilul tot nu coborase. Atunci am decis sa merg la spital, sfatuita de moasa. Ajunsa acolo lucrurile au luat o cu totul alta turnura.

Medicul de garda m-a intrebat al catelea copil este si cum vreau sa nasc. I-am spus ca al doilea si natural. Ulterior s-a dovedit ca nici nu observase la control ca primul fusese nascut prin cezariana (desi taietura se vede foarte bine) si nici nu ne intelesesem, pentru ca el sustinea ca m-a intrebat cum l-am nascut pe primul. Era cu siguranta iritat de faptul ca ii scapase in travaliu o femeie care, dupa parerea lui, probabil nu ar fi trebuit lasata sa nasca natual.

Doctorul meu a venit foarte repede si la control s-a dovedit ca tot nu se angajase copilul. Din tot ce am citit, pana si cea mai mica interventie (in cazul meu stergerea membranelor) inainte ca organismul sa aiba pregatit toate mecanismele legate de nastere, poate povoca probleme in travaliu.

A urmat un final de travaliu foarte greu, cu multe controale dureroase (peste contractii) menite sa evalueze ce se intampla sau sa ajute dilatarea. Copilul nu se angaja si dilatatia progresa greu din cauza asta. Cand s-a ajuns la dilatatia potrivita mi-au rupt artificial membranele sperand ca astfel se va angaja, insa nici asta nu a ajutat. In plus, desi mie nu mi-au spus ca sa nu ma ingrijoreze, apele erau verzi de la meconiu, insa la monitorizare totul era in regula.

Perioada de tranzitie mi s-a parut (si cu siguranta a si fost) foarte lunga, iar in tot timpul asta doctorul meu si ceilalti doctori care mai erau acolo cantareau ce sa faca. Cezariana a planat tot timpul deasupra intregii experiente si cred ca daca as fi fost in alta parte s-ar fi luat foarte usor decizia ei.

Foarte aproape de momentul final o doctora de acolo a sugerat administrarea oxitocinei pentru contractii mai puternice. Eu eram in tranzitie de multa vreme, durerile erau dincolo de orice imi imaginasem, si eram adancita undeva in interiorul meu, pierduta complet in travaliu. In plus o aveam cu mine pe doula care stiam ca ma va apara de eventuale decizii care ar fi putut fi nepotrivite, asa ca, desi ma temusem de oxitocina, nu am incercat sa o refuz.

Dupa oxitocina si calciu lucrurile s-au precipitat foarte tare. Durerile au devenit insuportabile si in cateva minute am fost pe masa de nasteri. Doula m-a anuntat ca nasc si apoi am auzit vocea unei moase care ma indemna sa ma screm. Stiam ca asta va rezulta cel mai probabil intr-o epiziotomie pentru ca citisem ca pentru protejarea perineului femeia nu trebuie sa se screama ci doar sa lase contractiile sa isi faca treaba in ritmul lor. Dar oxitocina era mult prea puternica si fara eforturi prea mari din partea mea, din 3 impingeri erau afara si copilul si placenta. Si toate durerile au disparut in clipa in care mi-am vazut copilul. Am avut nevoie de veo 20 de minute de cusaturi dupa aceea – neplacute, insa floare la ureche prin comparatie cu oxitocina. Si spre suprinderea mea, epiziotomia nu a fost nici pe departe asa de rea cum ma asteptasem sau cum citisem ca a fost la alte femei. Am putut sta in fund de la bun inceput si nu m-a durut ci doar m-a jenat o vreme.

Imediat dupa nastere mi l-au pus pe burta si l-am mangaiat indelung pe cap, putin naucita inca de viteza cu care se terminase tot. Dupa cusatura am plecat (pe picioarele mele de data asta!) intr-un salon unde m-am odihnit si am mancat. Apoi m-am mutat in salonul meu si mi l-au adus – urma sa ramana numai cu mine. Diferentele fata de prima nastere s-au tinut lant: nu a primit deloc lapte praf, l-am alaptat exclusiv din prima clipa, l-am tinut mereu foarte strans langa mine, a fost foarte linistit si multumit, iar eu m-am simtit grozav si tot ce a urmat a fost asa cum trebuia sa fie.

A fost o nastere grea – nici pe departe experienta vindecatoare de care as fi avut nevoie, si nici pe departe ceea ce citisem ca este o nastere „mother friendly”- insa chiar si asa, a fost mult mai buna pentru mine decat cezariana si sunt foarte bucuroasa si recunoscatoare ca am reusit.

Afacerea de a fi nascut

The business of being born (in engleza fara subtitrare) – am vazut acest film in urma cu vreo doi ani. Si cu toate ca stiam toate aceste lucruri, filmul a fost rascolitor. Este responsabilitatea noastra ca femei si ca mamici sa schimbam aceste lucruri. Bebelusii (si familiile noastre si chiar  societatea noastra) merita o nastere blanda, cu dragoste si respect.

Nasterea: este un miracol.  Un ritual de transformare. O parte naturala a vietii. Dar, in viata noastra moderna, nasterea este in primul rand o afacere. Filmul imbina povesti intime din timpul nasterii cu realitatea istorica, politica si stiintifica si cu statistici socante despre sistemul actual de ingrijire in maternitati.  Majoritatea nasterilor ar trebui vazute ca un proces natural al vietii sau ar trebui tratate ca pe o potentiala urgenta medicala catastrofala?

Vizionare placuta

Editare:Deoarece filmul a fost scos de pe youtube am adaugat filmul de pe alt site. Daca nu resuseti sa vezi acest film pe Feminitate, te invit sa accesezi  link-ul unde poate fi vizionat on-line : The Business of Being Born .