Nasterea acasa

Nasterea acasa este un subiect apropiat inimii mele. De fapt saunt indragostita de acest subiect.  Majoritatea nasterilor pe care le-am asistat au avut loc in spitale si centre de nastere.  Dar mi-a fost daruita oportunitatea de a fi alaturi de cateva femei care au nascut acasa.

Sunt fericita ca pot fi alaturi de  femei ca doula, in acele clipe intime si divine din timpul nasterii, indiferent cum ele prefera sau sunt nevoite sa nasca. Nasterea este o minune. Nasterea este cea mai intensa experienta din viata unei femei, indiferent de cate ori va naste si cum va naste.

Am avut posibilitatea sa vad si sa simt intelepciunea, puterea  si intuitia femeilor in timpul nasterii. Am avut posibilitatea sa vad si sa simt acele instincte adanci, ce izvorasc din pantecul si inima femeiei. Am avut posibilitatea sa simt curajul femeii in aceste clipe intense, dragostea ei fara limite fata de bebelusul lor.

Dar am  vazut si simtit si partea mai sumbra a nasterii, datorata in mare parte (dar nu numai!) de tratamentul si atitudinea „oferita” de cadrele medicale, de protocoalele  nepersonalizate.

Nasterea acasa, cu toate ca nu reprezinta intotdeauna alternativa unei nasteri „usoare”, ofera acea intimitate,  siguranta, imbratisare ce permit femeilor posibilitatea sa nasca cu demnitate, cu incredere, cu respect,  in ritmul unic al fiecareia.

Ca doula, nasterea acasa imi ofera posibilitatea de  a oferi sprijin, imi ofera posibilitatea sa ascult si sa fiu alaturi in modul cel mai complet. Acasa,  nu mai stau cu grija de a „apara” mamica, de a forma un perete protector intre ea si atmosfera sterila de spital si atitudinea cadrelor medicale.  Acasa,  ma pot comporta exact cum simt ca trebuie, cum mamica  isi doreste, fara sa am grija de „politica” fata de cadrele medicale.

Cu toate acestea, sunt perfect convinsa ca nu toate femeile pot naste acasa. Pentru femeile cu probleme de sanatate, cu o sarcina problematica, nasterea in spital este indicata. Pentru femeile care se simt mai in siguranta intre peretii spitalului, langa cadrele medicale, femeile pentru care casa nu reprezinta un mediu sigur (din diferite motive) nasterea la spital sau intr-un centru de nasterea este intr-adevar optiunea cea mai relevanta si mai buna.

Cu toata ca nasterea acasa este atat de aproape de inima mea, nu voi incerca niciodata sa conving vreo femeie sa nasca acasa.

Ca femeie, vad nasterea acasa ca pe singura posibilitate de a da nastere viitorilor mei copii. Cu toate ca, in caz de probleme de sanatate grave atunci asi alege un spital „mother and baby friendly” sau daca este posibil, un centru de nasteri. Dar, plecand de la premiza ca sarcina si nasterea sunt procese naturale, normale si sanatoase, pregatirea mea se axeaza pe nasterea acasa (cu toate ca inca nu sunt insarcinata 🙂 ) .  Eu nu ma simt in siguranta intre peretii spitalului, nu am incredere in doctorii si in intentiile lor.  Acestia, chiar daca au intentii bune (si majoritatea au ) sunt invatati sa gandeasca intr-un anumit mod, care nu se potriveste cu stilul meu de viata si credintele mele. Doctorii si spitalele exista pentru situatiile in care sanatatea si viata sunt in primejdie. Eu nu vad sarcina si nasterea ca pe un proces medical plin de probleme si pericole.

In Romania cand se vorbeste de nasterea acasa intalnesti multa respingere, multa frica, si multa, multa ironie si dispret. Nici aici in Israel situatia nu este cu mult mai incurajatoare in ceea ce priveste nasterea acasa, dar cel putin exista moase care sunt pregatite (si au experienta) sa asiste nasterea acasa. Femeile care doresc sa nasca acasa, cu toate ca nu vor primi nici un sprijin de la stat (nasterea acasa se plateste din buzunarul personal, asigurarile de sanatate – de stat sau particulare- nu ofera optiuni de plata, bebelusul nu primeste acel „trusou/alocatie” de dupa nastere daca este nascut acasa, etc), dar cel putin femeia poate sa aleaga sa nasca acasa in siguranta. Iar numarul femeilor care aleg aceasta  optiune este in continua crestere, chiar daca  aceasta optiune este foarte scumpa.

Dar, gasesc tot mai multe discutii pe net in legatura cu nasterea acasa si aud/citesc despre tot mai multe femei care doresc sa nasca acasa, dar inca nu au de unde sa primeasca sprijinul specializat necesar (moase, doctori, etc)

Deschid acest subiect aici pe Feminitate cu dorinta:

  • de a iti face cunostinta si cu aceasta posibilitate de a da nastere bebelusului tau
  • de a promova  ideea nasterii acasa in Romania
  • de a invita cadrele medicale (moase, doctori, etc)  si specialisti in domeniul sarcinii si a nasterii (terapeute, instructoare prenatale, doule, etc) sa se alature acestui proiect

Ce este doula ?

In urma cu cateva zile am gasit un subiect legat de mesaria de doula pe forumul Attachment Parenting.  Am inteles ca aceste subiect nu este cunoscut in Romania, si cu toate ca am scris despre cum am devenit eu doula, doresc sa iti prezint o imagine detaliata a meseriei de doula.

Deci ce este doula?

Cuvantul „doula” vine din greaca si inseamna „femeie ce serveste o alta femeie” sau „femeie ce ofera ingrijire”. Cu alte cuvinte, doula este cea care „mameste mamica” in timpul sarcinii, a nasterii si dupa nastere (mothering the mother) .

Doula este o persoana specializata (de obicei femei dar sunt si barbati -doule 🙂 ) care ofera srijin  fizic, sufletesc si spiritual in timpul sarcinii, nasterii si in primele saptamani dupa nastere. Doula este acolo pentru a servi viitoarea sau proaspata mamica,  pentru ai oferi  sprijin in hotararile alese (indiferent de felul in care mamica doreste sa nasca), pentru  ai oferi informatiile necesare ce o vor ajuta pe mamica sa aiba incredere in corpul ei si in procesul nasterii. Doula este acolo pentru a oferi sprijin si viitorului tatic si membrilor familiei apropiati, care vor lua parte activa in aceasta perioada a sarcinii, nasterii si in saptamanile dupa nastere.

Doula  ajuta pe viitorii parinti sa se simta in siguranta, sa se simta inconjurati de dragoste si incredere. Doula ajuta la creerea unui spatiu intim si o atmosfera ce imbratiseaza si incurajeaza viitorii/tinerii parinti.

Doula nu va incerca sa influenteze alegerile parintilor in ceea ce priveste nasterea si cresterea bebelusului, ci va accepta fiecare alegere (indiferent daca aceasta alegere se potriveste sau nu cu felul ei de a gandi). Si cu toate ca, doula, atunci cand este necesar,  ii poate sugera mamicii ce sa faca (in ce pozitie sa fie, cum sa respire etc) in timpul travaliului si a nasterii,  de obicei, ea  va incerca sa ofere sprijinul necesar pentru ca mamica sa poata sa isi asculte propriile instincte, sa se increada in ele  si sa „actioneze” in functie de ceea ce ii spune propriul corp si suflet.

Ideal ar fi ca o singura doula sa sprijine  viitorii parinti pe intreaga perioada a sarcinii, nasterii si in timpul primelor saptamani dupa nastere. Dar pentru fiecare perioda, exista o anumita specializare si doula poate alege doar una dintre specializari, doua, sau pe toate trei, in functie de propria alegere.

Astfel doula in timpul sarcinii este numita „doula prenatala” (prenatal doula).   Doula prenatala  poate oferi, in functie de  specializarile alese, sprjin sufletesc si spiritual, masaje  si alte terapii naturiste, informatii in ceea ce priveste dezvoltarea sarcinii si sfaturi „naturiste” in ceea ce priveste diferitele neplaceri ale sarcinii (dar nu ofera diagnostic medical, sfaturi medicale si nu inlocuieste sfatul medicului sau al moasei), si poate ajuta la pregatirea viitorilor parinti pentru nastere. De asemenea, sunt doule care daca este cazul, nu se vor da inlaturi de la diverse treburi casnice (cum ar fi ajutatul la gatit). Depinde foarte mult de felul de a fi a doulei, de credintele sale, de inclinatiile sale. Rolul doulei prenatale poate incepe imediat dupa confirmarea sarcinii sau in oricare alt moment al sarcinii. Rolul doulei este  in deosebi valoros atunci cand sarcina este high risk si mamica isi petrece majoritatea timpului in pat.

Doula in timpul nasterii se numeste  doula in timpul nasterii 🙂 (sau labor doula in engleza).  Ea se intalneste cu viitorii parinti cu cateva saptamani inainte de nastere.  Din  momentul in care este luata hotararea de angajare a doulei, ea isi ia angajamentul sa fie disponibila parintilor, pana dupa nastere. Ce inseamna acest lucru? Parintii pot suna daca au nelamuriri, intrebari, temeri, ingrijorari la orice ora din zi si din noapte (inclusiv duminica si in timpul sarbatorilor). Doula pe toata aceasta perioada nu se va indeparta de zona in care locuieste, pentru a fi suficient de aproape de parinti astfel ca atunci cand travaliul incepe  sa ajunga in timp util.  Inainte de nastere, doula se intalneste cu viitorii parinti de cateva ori (de obicei de 2-3 ori).  In functie de specializari, poate sa ofere mamicii masaj, reiki (terapie energetica), meditatie, curs prenatal, si bine inteles, in functiile de cunostintele pe care le are, raspunde la intrebari.

Cand travaliul incepe, doula poate veni la parinti acasa pentru a-i ajuta in prima etapa a travaliului, pana ce parintii sunt pregatiti sa mearga in sala de nastere, centrul de nastere sau daca nasterea are loc acasa, doula va sprijini parintii pana la venirea moasei (si continua impreuna cu moasa).  Daca parintii prefera intimitatea in primele ore ale travaliului,  doula poate sa astepte parintii la spital/centrul de nasteri sau sa vina impreuna cu moasa in cazul unei nasteri acasa.

Doula in timpul nasterii poate sa ofere sprijin valoros chiar si in caz de operatie cezariana. Ea va fi cu mamica in orele precedente cezarienei, se va alatura mamicii in sala de operatii daca spitalul permite acest lucru, si bine inteles ca va fi cu mamica in primele ore de dupa cezariana, in timp ce taticul se va ocupa de bebelusul nou nascut.

Dupa nastere, doula se va mai intalni inca o data cu parintii pentru a vorbi despre experienta nasterii.

Doula de dupa nastere se numeste doula postnatala sau postpartum.  Doula postpartum ajuta parintii din clipa iesirii din spital/centrul de nastere sau imediat dupa nastere daca nasterea a avut loc la domiciliu . Doula postpartum va ajuta parintii la ingrijirea bebelusului, le va arata parintiilor cum se face prima baita, cum sa imbrace bebelusul, tehnici diferite de masaj pentru bebelusi.  De asemenea, ea va avea grija de bebelus in timp ce mamica se va odihni, va face un dus etc. Ea poate sa ajute  si la diverse treburi casnice (gatit, spalatul rufelor, aranjarea camerei bebelusului etc). Doula postpartum poate sa ii ofere mamicii sprijin in alaptare si diferite sfaturi in legatura cu ingrijirea personala in aceste prime saptamani de dupa nastere.

Care este diferenta dintre doula si moasa ?

Indiferent de specializarea doulei aceasta poate oferi doar sprijin sufletesc, spiritual si fizic. Moasa este cea care ofera sprijinul medical pe intreaga perioada a sarcinii si a nasterii si chiar in primele saptamani de dupa nastere. O moasa cu experienta (si probabil cu o inima larga) poate sa ofere si sprijin sufletesc, spiritual si fizic, dar este destul de greu ca o singura persoana (moasa) sa fie non-stop langa mamica in timpul travaliului si a nasterii si sa ii ofere tot ceea ce este nevoie. Acest lucru este valabil in special pentru moasele care lucreaza in spitale si care au cateva mamici sub supraveghere.

Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc (II)

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]
Partea a doua

In partea a doua a documentarului, Bruce Lipton se axeaza pe conceptul „holist” = totul este interconectat si explica cum stresul ne influenteaza viata.

Toate partile sunt conectate intre ele si cat de sanatosi suntem (sau nu), nu este doar o problema a structurii tale fizice intr-un anumit loc, ci este legat de mediul inconjurator si de cum ne integram in el. Deci un doctor sau un practician in domeniul sanatatii, ar trebui sa aiba mai multa grija despre cum se desfasoara interactia ta cu exteriorul, dinamica din familia ta, dinamica comunicarii, dinamica la locul de munca, deoarece toate acestea contribuie la functionarea corpului tau. Deci este important sa recunoastem ca holismul este un mod de a privi stiinta.

Liniile de inalta tensiune, telefoanele mobile, microundele, ele toate influenteaza hormonii corpului si apoi arunca trupul in afara aliniamentului. (Hormonii au functia de regularizare a corpului. ) Dar daca nu esti sub influenta stresului, campurile electromagnetice nute vor afecta. Daca esti stresata, campurile pot deveni foarte specifice si iti pot altera biologia. Stresul este mecanismul primar care iti deschide corpul catre vulnerabilizarea si schimbarea functiilor lui prin campuri electromagnetice. In special hormonul estrogen este unul dintre hormonii din corp care raspund cel mai usor la campurile electromagnetice.

Dragostea este hrana cea mai puternica pentru crestere – ea ofera intregului sistem, tuturor hormonilor si conexiunilor sistemului sa furnizeze cele necesare cresterii, mentinerii si sanatatii tale. Totusi, in momentul in care iti este frica (deci esti sub efectul stresului) atunci te retragi, te izolezi, te separi de mediul inconjurator si consecinta este aceasta: protectia fata de mediul inconjurator te taie de la acesta si izolundu-te de mediul inconjurator te rupi de viata. Neprimind dragoste inseamna pierderea hranei, Neprimind dragoste si suport inseamna de asemenea ca tu vei incerca sa te protejezi. In absenta iubirii apare frica. Si rezultatul este: frica va opri sistemul.

Exista un sistem anatomic- fiziologic numit axa hipotalamus – pituitara – supra renala, sistem ce ne afecteaza pe toti si functioneaza astfel: stresul este ceva perceput de creier. Si cand incepi sa percepi stres, incepi de asemenea sa te protejez. Asa ca semnalul merge de la creier la glanda pituitara, numita si glanda sefa – aceea glanda a carei functiuni determina forma creierului . Atunci glanda pituitara elibereaza ACTH, care este de fapt un hormona care se duce la glanda suprarenala, aflata in varful rinichilor. Glanda suprarenala secreta hormoni adrenocorticotropi ( adrenalina). Adrenalina este hormonul folosit de corp in reflexul „lupta sau fuga” . Acesti hormoni strang si contracta vasele de sange din viscere (din trup, din maruntaie) si forteaza sangele din viscere sa mearga catre brate si picioare (pentru a putea fugi, lupta, apara). Functia sangelui din viscere este cea de cresterea, pe cand functia sangelui din brate si picioare este cea de protectie. Imediat ce esti stresat inchid mecanismele de crestere. Cu cat esti mai stresat in mod cronic cu atat vei suprima mecanismele de crestere. Nu este o decizie constienta, este doar o parte a sistemului HPSR (axa hipotalamus-pituitara-suprarenala) Semnificatia acestui fapt este ca eliberarea de gluco-corticoizi si de adrenalina cauzeaza un raspuns de genul „lupta sau fuga”.

Sistemul imunitar este un sistem foarte scump (cheltuitor) pentru a asigura functionarea lui. Il costa o multime de energie corporala sa-l faca sa functioneze, cauzand o uzura energetica mare. Daca incerci sa te protejezi de ceva care te ameninta din exterior iti folosesti sistemul imunitar pentru aceasta. Functia sistemului imunitar este cea de protectie din interior, deci impotriva bacteriilor si virusilor din propriul organism. Atunci cand corpul tau raspunde la semnalul de stres din exterior, functionalitatea sistemului imunitar scade. De fapt aceeasi hormoni de stres sunt folositi de catre profesionistii medical sa inchida sistemul imunitar la oamenii care trebuie sa primeasca transplanturi de organe si tesuturi, deoarece nu vor sa fie respinse de organism. Fiecare dintre noi stie ca atunci cand nivelul de stres este foarte ridicat atunci te imbolnavesti.

Comportamentul reflex se afla in partea posterioara a creierului si gandirea, logica si ratiunea in partea din fata a creierului. In momentul in care nivelul de adrenalina si de gluco-corticoizi creste, vasele de sange din partea din fata a creierului se strang si se inchid si hranesc cu sange doar partea posterioara a creierului. Cand esti stresat de fapt pierzi din inteligenta.

Trei lucruri se intampla sub stres, fiecare din ele dezabilitandu-te pe tine pe 3 nivele difertite:

  1. mecanismele de crestere si intretinere sunt reduse;
  2. sistemult imunitar este oprit sau inhibat pentru a conserva energia;
  3. incepi sa actionezi dintr-un compartament reflex, si inteligenta din reactiile voastre este acum pierduta din raspunsuri.

Efectele dezabilizatoare a stresului nu sunt rele intr-o chestie acuta, dar au efecte distructive atunci cand stresul devine cronic. Si cu cat mentinem un stres cronic, celulele corpului vor muri, tesuturile se vor dezorganiza si bolile se vor instala. Si consecinta: STRESUL, nu genele si nu sistemul, – a fost credinta implicata in procesul de imbolnavire.

Simptomele corpului tau iti spun ca esti sub stres. Cand apelam la ingrijirea medicala conventionala, aceasta acopera simptomul (primesti paracetamol pentru durerea cronica de cap), asa ca acum nu mai simti nimic. Dar cand ne descotorosim de simptome, de fapt, inlaturam informatia ca ceva este in neregula, si daca opresti aceea informatie despre simptom, ii spui corpului tau „eu nu te ascult!” Si ce crezi ca face corpul tau? Va gasi o alta cale de ati aduce mai multe informatii, numai ca data viitoare vor fi vesti mai rele decat au fost prima data. Simptomele iti spun ca nu functionezi intr-un mod coordonat cu trupul tau.

Parintitul constient (conscious parenting)

Credinta conventionala este ca mama nu ofera nimic altceva copilului ei (aflat in pantec, in timpul sarcinii) in afara de nutritie. Dar de fapt, mama ( descoperita acum ca datatoare de informatii) de fapt, adjusteaza genele copilului. Dar nu este vorba doar de mama, deoarece ea este in cooperare directa cu partenerul ei (deci cu tatal). Astfel ca, pe masura ce perceptia mamei despre viata este de obicei aflata in tandem cu sotul ei, deci nu este vorba numai de mama ci de parinti, care isi afecteaza vlastarul prin perceptiile lor proprii – si genele sunt selectate de perceptie. Embrionul creste in uter si isi percepe mama, deoarece se hraneste din sangele mamei. Sangele mamei contine nutrienti dar si hormoni si molecule care-i organizeaza corpul ca sa raspunda la mediul inconjurator pe care ea il percepe. Si embrionul/fetusul „citeste” acest lucru si astfel de fapt, el se adapteaza la mediul inconjurator pe care mama il percepe. Mama, fiind programul de start al naturii, il ajuta pe bebelus sa selecteze genele care ii vor fi necesare sa supravetuiasca in mediul inconjurator, deoarece, copilul va trai in acel mediu pe care mama sa il percepe. Deci natura i-a dat mamei abilitatea de a avea perceptii, care sa treaca prin placenta, si astfel perceptia mamei devine perceptia copilului. Genele copilului sunt selectate dinamic ca raspuns la perceptiile mamei. Intr-un mediu inconjurator amenintator, sistemul de perceptii este activat, si astfel protectia este activata. Intr-un mediu inconjurator sustinator, cresterea este activata. Organele si tesuturile embrionului/fetusului se dezvolta in functie de cantitatea de sange pe care acestea o primesc. Cu cat primesc mai mult sange, cu atat mai buna e dezvoltarea lor. Intre 40 si 50% din inteligenta unui copil (IQ-ul) este determinata de mediul inconjurator prenatal – este o variabila bazata pe perceptia mamei de-a lungul sarcinii. Cand parintii traiesc sub un stres mare, hormonii de stres traverseaza placenta si impacteaza bebelusul, selectand genele care vor altera dezvoltarea si evolutia acelui bebelus. Si acest bebelus poate sa selecteze gene care duc mai tarziu la cancer, boli cardiovasculare, obezitate. Toate sunt acum conectate cu influentele mediului inconjurator prenatal. Rolul parintilor este de o importanta majora in evolutia umana pe aceasta planeta. Aceasta se numeste „parintit constient„. Cand o mama creste un bebelus in pantecul ei, acesta, inainte de nastere, invata cum sa -si creasca propriul copil. Cand acel bebelus creste mare, isi va creste copilul in felul in care a fost crescut. Deci cand noi crestem un copil, noi nu crestem doar noua generatie, ci influentam de asemenea si urmatoarea generatie, deoarece copilul nostru isi va creste propriul copil in modul in care noi l-am crescut pe el. Mediul inconjurator poate declansa diferente in comportament, si in manifestarile genelor in functie de stres care va fi apoi transmis generatiei urmatoare = cum iti traiesti astazi viata, va influeta comportamentul copilului de maine.

Cand o mama este insarcinata, si bebelusul se implanteaza in peretele uterin, celulele bebelusului, migreaza prin sistemul mamei. Se credea ca aceste celule, dispar din corpul mamei la nasterea bebelusului, dar s-a descoperit ca nu este adevarat. Mama si copilul raman conectati deoarece mama are celulele copilului in organismul ei pentru a recunoaste identitatea copilului. Astfel mama poate spune cand ceva rau se intampla cu copilul ei chiar daca nu sunt impreuna, deoarece sunt pe aceeasi frecventa de unde.

Concluzie

Stilul de viata si credintele tale vor influenta atat sanatatea si dezvoltarea ta cat si pe cea a copiilor tai. Deci daca doresti ca proprii tai copii sa aiba parte de sanatate si dezvoltare armonioasa este important ca tu sa iti schimb stilul de viata si credintele inca dinaintea momentului conceptiei.

Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc (I)

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]

In primul articol al aceste serii, am scris despre diferite culturi ale lumii care cunosc influenta perioadei preconceptionale, conceptiei, a sarcinii si a nasterii asupra dezvoltarii armonioase ale bebelusului si mai tarziu a persoanei adulte. In continuare, doresc sa te invit sa urmaresti documentarul lui Bruce Lipton „Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc” (documentarul are subtitrare in romaneste). Bruce Lipton este un biolog in dezvoltarea umana, promoveaza ideea ca genele si ADN-ul uman sunt influentate (si manipulate) de perceptiile si credintele persoanei.

In continuare doresc sa scriu cateva din ideele documentarului.

Prima parte

In prima parte a documentarului Bruce Lipton explica cum de fapt nu suntem controlati de gene ci suntem controlati de perceptiile venite din mediul inconjurator (credinte). El explica faptul ca intr-adevar, exista defecte genetice si ele afecteaza aproximativ 5 la suta din populatie. Restul de 95% din populatie au gene minunate deci sunt sanatosi din punct de vedere biologic si totusi sfarseste prin boli si cancere, morti premature si boli cardiovasculare.  Exista o tendinta ca noi sa punem accentul numai pe gene, sa invinuim genele pentru diferitele boli de care suferim,  dar de fapt nu este asa, ci este vorba de felul in care genele sunt selectate si rescrise de sistemele noastre de credinta, de perceptiile noastre.

Exista credinta care spune ca in momentul conceptiei cand sperma si ovulul se intalnesc, genele sunt selectate pentru toata viata si ca restul vietii se desfasoara din citirea acestor gene. Daca este adevarat asta inseamna ca  noi suntem victimele ereditatii noastre. Si cum putem scapa de gene, daca acestea  sunt in construtia noastra? In momentul in care adoptam aceasta idee devenim iresponsabili. Motivul este acesta: daca genele m-au determinat sa fac asta, iar eu nu-mi pot schimba genele, deci ce mai pot face eu cu viata mea, decat sa ma asigur ca primesc medicamentatia potrivita ca sa ma simt mai bine de-a lungul procesului.

Dar genele nu controleaza cine esti, genele nu controleaza exprimarea biologica din cauza unui motiv foarte simplu: genele nu se pot activa singure sau dezactiva pe ele insale. Deci genele nu se controleaza pe ele insasi, deci deasemenea nu pot controla nimic altceva.

Intotdeauna organismele se potrivesc cu mediul inconjurator si pe masura ce mediul inconjurator se schimba si organismele se schimba pentru a se adapta la aceste modificari ale mediului . Si ce inseamna asta pentru tine?  In ce mediu locuiesti? Si care iti este sistemul de credinte? Ele devin foarte importante deoarece ceea ce descoperim acum este ca genele se vor adapta credintelor tale si acest fapt devine foarte important in intelegerea noastra despre viata.

Suntem controlati de gene? Nu, suntem controlati de perceptii. Perceptiile sunt modul cum „citim” mediul inconjurator si astfel de fapt iti  ajusti comportamentul – daca modul de comportare este legat de mediul inconjurator, atunci esti coordonat de mediul inconjurator. Daca comportarea nu ar fi  conectata cu mediul inconjurator, atunci am fi fara gandire sau am avea o problema neurologica.  Perceptia este ceea ce intervine intre mediul inconjurator si celule. Dar perceptiile pot sa nu fie corecte. Deci mai degraba decat sa le numim PERCEPTII ale mediului inconjurator, le vom numi CREDINTE! Este credinta noastra despre mediul inconjurator care ajusteaza fiziologia noastra. Si credintele vor fi cele mai importante deoarece ele sunt conectate cu genele noastre. DECI: de fapt nu suntem controlati de gene ci suntem controlati de credintele noastre.

Noi suntem ca niste  masini facute din proteine, proteinele se misca ca raspuns la semnale, semnalele sunt controlate de membrana care citeste semnalele si apoi adapteaza corpul trimitand semnale corpului sa raspunda mediului inconjurator.

Cum am devenit Doula….

Inca nu am ajuns sa scriu pe acest site despre minunile sarcinii si a nasterii. Inca nu am ajuns sa iti povestesc si care este cealalta  „fata” a vietii mele profesionale.  Am incercat  sa gasesc timpul „potrivit” pentru astfel de destainuiri. Am incercat sa gasesc limbajul potrivit astfel incat „povestea” sa nu par cazuta de pe Luna.

Stiam din atatea povesti (unele mai frumoase, altele mai putin) care este realitate in tara aceasta in ceea ce priveste medicina si in special partea aceea ce tine de ginecologie si obstetrica. Si stiam putin si din experianta mea proprie, din vizitele pe care a trebuit sa le fac la diferiti doctori ginecologi, din putine dati cand a trebuit sa intru la etajul acela sumbru si murdar in care se gasea sectia „Ginecologie”.  Si trebuia sa trec de aceste povesti, de aceste experiente ale atator femei si sa imi gasesc cuvintele si sa spun ca se poate si altfel. Ma crede cineva????

Am intrat in domeniul ginecologiei si fertilitatii feminine prin anul 2003. Se poate spune ca din intamplare, dar de fapt a fost mai degraba nevoia pe care o simteam in suflet de a oferi si altor femei ceea ce mi s-a oferit mie atunci cand doctorii tipau in gura mare ca singura cale este sa imi extirpeze uterul. Am vrut sa le ofer si altor femei faptul ca se poate altfel, ca pot alege, ca pot hotara. Ca nu au de ce sa le fie frica – cu toate ca poate sa fie foarte greu.

Cand prima mea clientuta m-a anuntat dupa  aproape jumatate de an de intalniri si terapii ca este insarcinata si ca doreste sa continue sa ma viziteze si in timpul sarcinii, am fost cea mai fericita din lume. Si au continuat 9 luni pline de emotii, bucurii, griji – clipe minunate si intime pentru care nu pot multumi indeajuns acelei minunate femei ca mi le-a oferit. Am vorbit despre nastere ore indelungate, am ascultat (si am simtit) impreuna bebelusul din burtica si viitoarea mamica se pregatea pentru nastere. In acele 9 luni nu a existat o invitatie sau vreo remarca sa fiu cu ea (de fapt cu ei) si in timpul nasterii. Deci nu m-am asteptat la acel telefon, primit in miez de noapte, care ma anunta ca sunt contractii regulate, dar scurte, la fiecare 10 minute. Intrebarea care a urmat m-a luat prin surpindere totala: „Te pregatesti sa vii la noi? Fara tine nu mergem la spital. ” Raspunsul meu a fost un Da instantaneu, ca si cum undeva in sufletul meu exista un vis, o dorinta de a fi acolo. Dar imediat cum am spus acel Da, au inceput sa ma invaluie sentimente de frica, nesiguranta. Era prima data cand vedeam o nastere – daca nu stiu ce sa fac?  Si in loc sa ofer eu sprijin, mamica vine in sprijinul meu: „Vei fi exact cum am eu nevoie sa fii. Si daca iti este prea frica sa fii langa mine ca terapeuta, ca profesionista, atunci fii langa mine ca prietena. Nu uita ca amandoua nastem pentru prima data. Vom invata impreuna.” Ce mai puteam spune unei astfel de invitatii??? Bine inteles ca imediat am sarit din pat, si eram pregatita sa ies din casa dupa 15 minute din clipa in care am inchis telefonul.

Am petrecut impreuna clipe minunate si am plecat la spital toti trei (mamica si taticul, si bineinteles subsemnata 😀 ) imbratisati. Toata lumea era a noastra. Am ajuns la spital, am trecut de camera de garda si am primit o camera in sala de nastere. La o ora, in timp ce treceam printr-un val intensiv si lung in mod special, o aud pe mamica soptind: „Vine!”. Am  intins mainile sa prind bebelusul nerabdator sa vina in aceasta lume. Cu o miscare profesionista (de parca asi fi facut acest lucru de ani de zile) am prins bebelusul, l-am intors si l-am pus pe burtica mamei. Sotul isi da seama de ce se intampla si cheama moasa (care in aceasta ora nu a intrat  deloc in camera – noi inca o asteptam sa puna monitorul in functiune). Eu eram pe alta lume, parca pluteam. Incepeam sa realizez ce s-a intamplat – si moasa intra si  incepe sa tipe: „Nasterea o primim numai cu manusi” – cred ca si ea era cel putin la fel de socata ca si mine 😆 Am reusit sa ingan ca nasterea este primita de moasa si nu de mine – cel putin asa ar fi trebuit sa fie. 🙂

Au trecut 5 ani de la aceasta experienta – si inca imi dau lacrimile de emotii.  Dar atunci am stiut ce vreau sa fac in viata.  Am stiut ca femeile vor face parte din viata mea. Am stiut ca le voi sprijini atunci cand vor avea nevoie. Si am stiut ca nasterile imi vor aduce bucurie si implinire. Ca, draga cititoare, chiar daca asi dori, nu asi reusi sa iti descriu acele trairi din timpul unei nasteri – emotii, bucurie, extaz, durere, frica, necunoscut, cadere, iad si rai, divinitate. Sa vezi cum acel bebelus se naste si cum el da nastere mamei sale – bebelus si mama si tata si parinti si familie – toti se nasc atat de separat si atat de impreuna in acea clipa. Este ca si cum l-ai tine pe Dumnezeu de mana si ai fi inconjurata de ingeri.

Doula este cea care ofera sprijin sufletesc, sipiritual si fizic in timpul sarcinii, nasterii si dupa nastere. De obicei pentru fiecare etapa, exista, aici in Israel, un curs ce ofera pregatirea in etapa aleasa. Eu am avut norocul sa gasesc un colegiu care sa ofere pregatire pentru cele trei etapa ale maternitatii intr-un singur curs. Si uite asa am inceput aceasta parte a vietii mele profesioniste – doula si instructor prenatal.

Si astfel voi fi acolo langa cea care m-a ales sa ii fiu alaturi, in momentele intime ale maternitatii sale. Sunt acolo ca sa ii reamintesc sa asculte si sa aiba incredere in ea, in corpul ei, in bebelusul ei. Sunt acolo sa ii reamintesc ca, corpul ei  stie sa nasca, trebuie doar sa il lase sa nasca si sa nu i se impotriveasca. Si mainile mele ating si mangaie si apasa si sustin si maseaza, sterg lacrimi si picaturi de transpiratie. Si corpul meu respira impreuna cu mamica. Si glasul meu alina, si incurajeaza, si explica si …… tace.  Cu toata fiinta mea iau parte la acest miracol.  Indiferent cum vrei sa nasti.  Dar nu sunt acolo pentru a naste in locul tau – sunt acolo doar ca sa iti reamintesc ca se poate si altfel, ca poti, ca nu esti singura….

In prezent, lucrez mai mult cu femei cu probleme ginecologice si de fertilitate. Dar de fiecare data cand mi-e dor de lumea maternitatii, lucrez ca voluntara intr-un spital aproape de casa noastra. Aceste ore petrecute langa mamicile care nasc, cu toate ca aceste ore nu sunt usoare, nu intotdeauna este bucurie si voie buna la o nastere (dar intotdeauna il simt pe Dumnezeu aproape) imi amintesc ca viata merita traita frumos, din tot sufletul. Imi amintesc ca viata si sanatatea si corpul si sufletul  trebuiesc respectate.  Si in acele ore sunt atat de aproape de viata si de moarte.

Update 2013 De atunci si pana acum lucrurile au continuat sa evolueze, m-am mutat in Romania, iar eu am continuat sa ma transform. Azi, fara sa stiu exact ceea ce ofer (poate pentru ca de fiecare data ofer ceva diferit, in functie de fiecare bebe, de fiecare mama?) pot spune ca m-am transformat si am inceput sa devin birthkeeper – protectoarea nasterii. Si pe langa faptul ca sunt alaturi de bebei si mamici, ma simt onorata sa pot fi alaturi de alte femei care doresc sa se pregateasca pentru a putea fi alaturi de tinerele mamici in aceste momente intime ale vietei lor: nasterea bebelusului.

Pregatirea pentru nastere

Mintea si corpul tau sunt relaxate, puternice si pregatite pentru aceasta minunata calatorie – nasterea bebelusului tau. Simti mandria, puterea si fericirea.

Tu si bebelusul tau lucrati ca o echipa. Si sunteti pregatiti si emotionati pentru fericitul eveniment – marea reintalnire.

Nasterea este naturala – corpul tau stie exact ce are de facut. Bebelusul tau stie ce are de facut. Si este puternic si pregatit pentru nastere.

Contractiile vin si se duc ca valurile  ce se sparg de mal  – fiecare iti aduce bebelusul din ce in ce mai jos prin canalul nasterii si din ce in ce mai aproape de bratele tale.

Respiratia ta este lenta, lunga,  si joasa – dulce si joasa, respira si sufla – cu cat bebelusul coboara in mod natural.

Tu esti bine, esti minunata. Bebelusul este bine, este minunat. Sunteti amandoi ca o echipa. Tu il ajuti pe el si el te ajuta pe tine. Maxilarul tau este relaxat, eliberat de orice tensiune, mainile tale sunt libere si moi si relaxate, pantecul tau si partea de jos a bazinului sunt moi, relaxate, usurand calea bebelusului tau prin pasajul nasterii.

Si contractiile care urca si coboara, vin si se duc, precum valurile marii. Tu te odihnesti adanc intre contractii. Bebelusul tau se odihneste intre contractii. Si tu esti atat de minunata, atat de puternica, atat de frumoasa.

Si esti atat de fericita, te bucuri de fiecare moment din aceasta calatorie magica. Bebelusul tau iti simte bucuria si ti-o impartaseste. Tu esti atat de relaxata si poti sa cooperezi cu fiecare contractie, cu fiecare senzatie care te cuprinde, fiecare schimbare a corpului si a sufletului tau.

Cand vine timpul pentru bebelusul tau sa iasa in lumea din afara, tu vei fi pregatita –  singurul lucru pe care trebuie sa faci este sa iti amintesti sa ramai relaxata. Repeta cuvintele : dulce si jos – respira si sufla, tot timpul in mintea ta, chiar si cu voce tare daca doresti si te va ajuta sa ramai relaxata si concentrata.