Doula

Doula este o persoana specializata care ofera sprijin fizic, sufletesc si spiritual in timpul sarcinii, nasterii si in primele saptamani de dupa nastere. Doula  ajuta pe viitorii parinti sa se simta in siguranta, sa se simta inconjurati de dragoste si incredere. Doula ajuta la creerea unui spatiu intim si o atmosfera ce imbratiseaza si incurajeaza viitorii/tinerii parinti.

Ca doula si ca terapeuta pot fi alaturi de tine si de partenerul tau pe toata perioada  sarcinii, a travaliului si a nasterii, si in primele saptamani dupa nastere. Studiile arata ca prezenta continua si linistitoare a unei doula poate face o diferenta dramatica in cat de increzatoare si de confortabil  se simte o femeie in timpul sarcinii, a travaliului, a nasterii, si in primele saptamani de maternitate. Acest lucru la randul sau, creeaza o atmosfera optima de relaxare si participarea activa  in procesul travaliului si a nasterii.

In plus, doula ofera sprijin si  partenerilor ajutandu-i sa isi gaseasca propriul lor fel unic in care doresc sa ofere sprijin si sa fie alaturi de mamici. Cu ajutorul unei doule, si tatii  pot trai experienta nasterii mult mai deplin.

Astfel, iti pot oferi tie si partenerului tau:

  • sprijin fizic si emotional in timpul sarcinii
  • metode de prevenire si ameliorare a simptomelor din sarcina
  • pregatire pentru nastere
  • sprijin in primele ore de travaliu, cand inca esti acasa si alegerea momentului celui mai potrivit de a te/va indrepta spre maternitate
  • sprijin in timpul travaliului si a nasterii la maternitate
  • sprijin in timpul travaliului si a nasterii acasa
  • sprijin in primele ore dupa nastere
  • sprijin la intoarcere acasa cu bebelusul tau
  • metode de ameliorare si recuperare dupa nastere

Iti promit :

  • sa nu te mint niciodata
  • sa nu te judec, indiferent de alegerile tale
  • sa am incredere in tine
  • sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a te ajuta sa nasti asa cum iti doresti
  • sa te ajut sa te simti in siguranta
  • nu pot vorbi in locul tau, dar voi face totul posibilul ca vocea ta sa fie auzita

Ma aflu in Mociu, judetul Cluj, dar asi putea ajunge oriunde in tara daca iti doresti sprijinul unei doule.  Pentru mai multe informatii te invit sa ma contactezi :

la adresa de email : andreea@feminitate.org

la numarul de mobil: 0758419068 (zilnic intre orele 10.00 si 20.00)

Afacerea de a fi nascut

The business of being born (in engleza fara subtitrare) – am vazut acest film in urma cu vreo doi ani. Si cu toate ca stiam toate aceste lucruri, filmul a fost rascolitor. Este responsabilitatea noastra ca femei si ca mamici sa schimbam aceste lucruri. Bebelusii (si familiile noastre si chiar  societatea noastra) merita o nastere blanda, cu dragoste si respect.

Nasterea: este un miracol.  Un ritual de transformare. O parte naturala a vietii. Dar, in viata noastra moderna, nasterea este in primul rand o afacere. Filmul imbina povesti intime din timpul nasterii cu realitatea istorica, politica si stiintifica si cu statistici socante despre sistemul actual de ingrijire in maternitati.  Majoritatea nasterilor ar trebui vazute ca un proces natural al vietii sau ar trebui tratate ca pe o potentiala urgenta medicala catastrofala?

Vizionare placuta

Editare:Deoarece filmul a fost scos de pe youtube am adaugat filmul de pe alt site. Daca nu resuseti sa vezi acest film pe Feminitate, te invit sa accesezi  link-ul unde poate fi vizionat on-line : The Business of Being Born .

Beneficiile nasterii acasa

Urmatorul articol, reprezinta un fragment tradus si prelucrat din cartea Sacred Birthing. Am dorit sa preiau aceste randuri deoarece ele subliniaza intr-un mod minunat de complet care sunt beneficiile nasterii acasa. Sper ca aceste randuri sa te inspire in calatoria ta spre nastere, spre maternitate.  Nu scriu aceste randuri pentru a incerca sa te conving sa nasti acasa, ci pentru ca doresc sa subliniez faptul ca poti alege,  ca nu trebuie sa nasti la spital ca asa trebuie, ca asa fac si ceilalti. Scriu aceste randuri pentru ati face cunostinta si cu o alta posibilitate sigura de a naste.  Alegerea este a ta!

……………..

In caldura si siguranta caminului tau, in veneratia si respectul a acelor pe care tu ii iubesti cel mai mult, intr-o reverenta tacuta, un bebelus este nascut. Misterul si majestatea nasterii infloreste in toata splendoarea ei. Imagineaza-ti ca esti o fiinta neatinsa (fizic), proaspat reincarnata in acest corp fraged. Care este sentimentul cel mai placut sa te nasti in el? Daca raspunsul tau este dragostea si increderea, intreaba-te unde poti crea acest sentiment. Dragostea pe care o generezi in propriul camin creaza acele senzatii unice pe care le simti de fiecare data cand te intorci acasa. Caminul tau este locul unde te simti cel mai bine, te simti in siguranta, te poti relaxa. Acasa te simti puternica si poti face ceea ce simti.

Relaxarea iti permite sa te conectezi cu  intuitia ta si sa raspunzi conform intuitiei. Iar o mama are nevoie de intuitia ei atunci cand naste. Acasa, mama se misca si raspunde in functie de dorintele bebelusului ei si in functie de ceea ce corpul ii spune sa faca. Multe  gravidute povestesc ca travaliul a fost foarte diferit pana cand au plecat spre spital, ca regreta ca au trebuit sa intrerupa acea prima parte a travaliului. Acest lucru se intampla datorita faptului ca fiind acasa, intr-un loc sigur, graviduta poate sa se miste, sa se odihneasca, sa faca dus, sa manance si sa bea atunci cand simte nevoia, sa-si schimbe pozitiile in functie de ceea ce simte ea. Acesta este unul din motivele pentru care graviduta in timpul nasterii este in mai siguranta acasa, deoarece ea este cel mai relaxata si in largul ei. Si atunci cand graviduta se simte in siguranta, de asemenea si bebelusul ei se va simti in siguranta.

Nasterea este exact ca facutul dragostei, se intampla in cel mai optim mod cand parintii se simt confortabili. Frica si lipsa de intimitate intrerupe facutul dragostei. Orice anxietate sau ceva necunoscut va sta in cale.  Nasterea unui bebelus este una dintre cele mai intime si mai sexuale experiente.  Iti va deschide inima si in acest fel, te va deschide pe tine pentru a da nastere bebelusului tau. Iar capacitatea ta de a te deschide astfel, sa fii senzuala si sa iti iubesti bebelusul pe toata perioada travaliului si a nasterii, depinde daca te simti in siguranta si linistita  in mediul in care te afli si cu persoanele care te inconjoara.  Acasa poti alege doar persoane iubitoare si atente sa te inconjoare.  Acestea vor fi de fapt musafiri invitati ce se vor alatura voua in aceste momente speciale pentru a va oferi dragostea si sprijinul lor.  Alege doar acele persoane care te vor ajuta sa te simti in siguranta deplina – orice indoiala in sufletul tau inseamna NU. Oricum, NU se poate schimba pe perioada sarcinii, cu cat nasterea se apropie, asa cum se poate schimba si DA.  Continua sa te intrebi cum te simti si sa nu iti fie teama sa iti „schimbi” aceste persoane, de cate ori vei avea nevoie, pana cand vei gasi combinatia cea mai potrivita.

Acasa bebelusul poate fi nascut in ritmul sau unic. Fara ca procesul sa fie grabit (cel mai comun factor in nasterile moderne), mama ii va putea permite corpului ei sa progreseze in ritmul sau perfect, iar bebelusul poate fi primit in momentul cel mai prielnic.  Caminul tau accentueaza faptul ca nasterea este o experienta naturala si normala/sanatoasa. Nasterea are loc in fiecare zi, in milioane de casa si in toate culturile. Daca acasa este locul unde tu te simti in siguranta si puternica, ce loc mai bun decat acesta exista pentru nasterea bebelusului tau.  Dupa ce ai trecut prin sarcina cu incredere, sa nasti acasa este cea mai buna modalitate de a continua sa te simti in siguranta si sa fii departe de frica.

Nasterea acasa este un dar pentru ambii parinti.  Dupa o astfel de nastere, nu exista regret, remuscare, si nici dorinta de a fi fost altfel.  Dupa o astfel de nastere exista veneratie, recunostinta, o noua profunzime spiritual si senzatia de „Am reusit!”  .  Dupa o nastere acasa nu sunteti nevoiti sa plecati undeva,  nu exista o sala de nastere pe care trebuie sa o eliberati pentru a elibera locul pentru urmatoarea nastere. Acasa nu exista intreruperi, straini care sa se plimbe in jurul tau, usi largi deschise (si lipsa de intimitate), graba, activitati frenetice,  zgomot, lumini orbitoare. Acasa bebelusul nu va fi luat de langa voi nici pentru un moment, iar cei care il vor atinge sunt persoane care il iubesc si respecta, fiecare gest fiind facut cu admiratie deplina.

Acasa parintii isi pot privi, saruta, mangaia, mirosi  bebelusul. Bebelusului ii va fi mult mai usor sa respire si sa se deschida vietii in timp ce este imbratisat de parintii iubitori.

Bebelusul este in pace, linistit, de multe ori fara sa planga,  dar alert si curios cand este nascut in propriul camin, primit in aceasi dragoste care l-a creat. Cordonul ombilical nu este taiat imediat iar bebelusul poate sa respire in propriul ritm, deoarece inca primeste sprijin si oxigen de la placenta. El este impreuna cu acei care il iubesc si nu este luat de langa ei.  El este in siguranta, total prezent. El se  apropie de familia lui (bonding) si suge fara nici o problema.

Bebelusul se naste dintr-un mediu steril in mediul nostru, plin de bacterii de toate felurile. Dar el este imunizat la microbii in care traiesc parintii lui, dar nu la microbii din spitale.  Fiind acasa este eliminata posibilitatea molipsirii cu microbi straini si sprijina flora intestinala prin oferirea exclusiva a sanului mamei.

Bebelusul nascut acasa va experimenta rar renumita scadere in greutate si chiar daca da aceasta va fi mult mai mica. Bebelusul isi va pastra greutatea de la nastere atunci cand el se simte in siguranta si confortabil, inconjurat de dragoste, fara lucruri care sa ii provoace durere.

Experienta nasterii acasa este ca un „lipici” pentru relatia partenerilor – o relatie adanca este cladita dupa ce o familie trece impreuna prin experienta unei nasteri acasa. Tatal va fi un partener egal si esential si va simti ca ia parte in mod complet la aceste clipe minunate in care bebelusul lui se naste. Revendicarea acestor experiente intime, naturale, iubitoare si readucerea lor inapoi in intimitatea caminului nostru poate sa consolideze familiile si respectul, dragostea si incredere in noi insusi.

Ca mama, vei sti daca nasterea acasa te „cheama” atunci cand aceasta este un gand puternic care cere sa fie explorat.  sau chiar si o aluzie care reapare din cand in cand si nu iti da pace. Exploreaza nasterea acasa asa cum iti verifici ingrijitorii (doctorul, moasa, asistenta, terapista, doula, pe cei care ii doresti aproape de tine, etc) , testele prenatale, vaccinarea, etc.  O graviduta care priveste sarcina cu incredere  este  o „candidata” minunata pentru nasterea acasa. O graviduta care trece prin sarcina cu frica,  nu se poate schimba exact inainte de nastere pentru a avea o nastere acasa in siguranta, deoarece frica devine o obisnuinta si va influenta si nasterea.

Cu toate acestea, nasterea acasa nu este pentru toate mamele si toti bebelusii. Daca ai probleme de sanatate, o sarcina cu probleme si un bebelus care nu se dezvolta sanatos, atunci nasterea la spital este indicata. De asemenea, daca tu se simti cu adevarat in siguranta in spital, inconjurata de cadre medicale care sa te asigure ca vor fi langa tine in caz de complicatii, atunci spitalul este cel mai sigur si mai bun loc de a da nastere bebelusului tau.  Ganduri ca „Dar acasa ar fi atat de dragut” sau „Sotul meu vrea o nastere acasa” sau ” Ea a nascut acasa, asi putea si eu sa nasc astfel” , „Randurile de mai sus sunt dragute, asi putea sa incerc” sunt nepotrivite.  Cel mai important este sa iti explorezi frica si sa o recunosti, sa recunosti care iti sunt limitele (in sensul pozitiv al cuvantului) si sa lucrezi cu ele pentru ati putea sprijini bebelusul tau in timpul nasterii in cel mai complet mod, indiferent unde nasterea are loc.

Prin faptul ca alegi sau trebuie sa nasti intr-un spital nu este un esec. Nu vei fi mai putin curajoasa, nu vei fi mai putin buna. Deschide-ti inima si alege ceea ce este mai bun pentru tine si pentru bebelusul tau. Si daca nasterea cere sa fie la spital (si nu conteaza care sunt motivele) atunci pregates-te pentru o astfel de nastere. Bebelusul tau poate fi nascut cu blandete atat acasa cat si la spital. Chiar si cezariana poate sa fie o experienta puternica si minunata atat pentru tine cat si pentru bebelusul tau.

Meseria de moasa

In majoritatea spitalelor moderne din lume, meseria de moasa a fost marginalizata in ultimile decenii. In Romania moasa are mai mult rolul  de infirmiera. Dar aceasta meserie, are potentialul de a fi minunata.  Si totusi ce inseamna sa fii moasa???

Voi lasa urmatoarele filmulete sa raspunda la aceasta intrebare. Angelina este o moasa traditionala (partera) in Mexic – ea a invatat aceasta meserie inca de cand era copila de la bunica ei. Angelina este langa mamica si familia acesteia si ofera tot spijinul necesar cu respect si dragoste inca din perioada preconceptiei.

Prima parte

Partea a doua

Partea a treia

In continuare te invit sa vizionezi varianta „moderna” a meseriei de moase. Aceasta animatie este realizata de o moasa ce lucreaza in spital.

Vizionare placuta!

Scrisoarea unei moase

Ilena Shemesh a fost prima moasa in Israel care a inceput sa asiste la nasterile acasa. Ea a fost cea care a luptat pentru ca femeile sa aiba aceasta posibilitate. Ea a fost prima care a avut curajul sa faca aceasta schimbare aici in Israel.

In urma cu cativa ani, Ilena a scris o carte (in ebraica) intitulata „Nasterea acasa”. Aceasta carte reprezinta un ghid practic complet pentru femeia care  doreste sau/si se pregateste sa nasca acasa. Aceasta carte raspunde la numeroasele intrebarile  care pot aparea atunci cand ideea posibilitatii de a naste acasa  apare in sufletul si in mintea unei femei.

Aceasta carte, impreuna cu carte Inei May Gaskin „Spiritual Midwifery” si diferite site-uri (care vor fi specificate in functie de informatiile preluate) vor reprezenta o parte din bibliografia acestui subiect – nasterea acasa. Bine inteles ca voi aduce si experiente, idei si sentimente personale in ceea ce priveste nasterea acasa .

Intalnesc de multe ori pe internetul romanesc femei care isi exprima dorinta de a naste inconjurate de respect, de sprijin, de incredere, de intimitate – femei care cunosc cat de importanta este experienta nasterii atat pentru ele ca femei si ca mame, dar (in special) pentru bebelusii lor.  Majoritatea sunt frustate ca trebuie sa accepte ceea ce sistemul medical le „ofera”.  Schimbarea cere multa vointa, multe sacrificii, multa rabdare. Si cu toate ca eu cred ca schimbarea incepe cu cerintele femeilor, este nevoie si de implicarea cadrelor medicale, politicienilor etc.  Stiu ca in Romania in prezent sunt foarte putine persoane medicale si politice care cred in dreptul femeii de a naste asa cum simte. Si stiu ca si mai putine incearca sa faca ceva. De aceea este in primul rand responsabilitatea noastra, a femeilor,  sa cerem , sa ne impunem punctul de vedere. Este responsabilitatea noastra sa refuzam orice tip de interventie medicala care nu este necesara. Este responsabilitatea noastra sa nu permitem ca altii sa faca ceva impotriva dorintei noastre.

In continuare doresc sa iti citez scrisoare  moasei Ilena Shemesh, scrisoare ce deschide cartea ei si povesteste calatoria ei ca moasa. Doresc sa citez aceasta scrisoare in speranta ca poate vreo moasa, o doctorita ginecolog, vreun politician sau vreo persoana publica ajunge sa citeasca aceasta scrisoare si va primi inspiratia si poate curajul de a incerca sa participe la aceasta schimbare  in Romania. Doresc sa iti fac cunostinta cu aceasta FEMEIE care a avut curajul sa tina piept unei lume intregi.

Calatoria mea personala

Doresc sa va impartasesc povestea mea ca moasa. In timpul acestei calatorii am acumulat experienta mea ca moasa cu ajutorul celor peste 3000 de femei pe care le-am asistat la nastere in ultimii 21 de ani. Este o calatorie lunga, intortocheata si grea,  bogata in descoperiri importante. Ea descrie tot ceea ce am invatat, tot ceea ce a trebuit sa uit ca am invatat, si tot ceea ce am invatat din nou. In aceasta calatorie am fost nevoita, nu doar o data, sa fac fata multor obstacole si multor situatii si oameni care mi-au fost impotriva si de fapt continua si in ziua de azi sa imi fie impotriva.  Am fost pusa fata in fata cu incercari de intimidare,   sistemul medical m-a acuzat si m-a condamnat de nenumarate ori, si am intalnit de nenumarate ori doar neincredere atat in capacitatea mea de moasa cat si in capacitatea femeii de a da nastere natural, fara interventii medicale. Nu a fost usor, dar fiecare femeie care a nascut mi-a a intarit in sufletul meu credinta si increderea in perfectiunea naturii si in capacitatea femeii de a naste.

Am invatat sa fiu moasa si am asistat in jur de 100 de nasteri, pana cand am avut norocul sa asist la o nastere naturala. M-au invatat ca, cu cat nasterea va fi mai rapida cu atat va fi mai bine. La inceputul cursului de moase am „petrecut” o saptamana intreaga doar  ocupandu-ma cu barbieritul zonelor intime a femeilor si cu efectuarea clismelor –  pasii obligatorii pe care o femeie trebuie sa-i urmeze inainte de a intra in sala de nastere. Pe urma am trecut la imbracarea femeilor in camasile desfacute de-a lungul spatelui si in preluarea hainelor si a obiectelor personale pe care le detinea fiecare femeie, in afara de buletinul de identitate si de dosarul de internare, lasand femeia lipsita de orice identitate personala. In timp ce femeia se zvarcolea in timpul contractiilor, o deranjam cu tot felul de intrebari legate de istoricul ei medical pentru a putea completa dosarul medical.  O conectam la infuzie si la monitor, o puneam sa se intinda pe patul inalt si plat si o avertizam sa nu bea si sa nu manance nimic.

Daca travaliul nu avansa dupa protocolul medical (protocol intitulat „curba Friedman” sau cervicograma), doctorii ma instruiau sa intervin cu medicamentatie pentru inducerea contractiilor (oxitocina sintetica) sau cu ruperea artificiala a  membranelor sacului amniotic.

Impotriva durerii, sugeram medicamentatie narcotica sau epidurala, fara a-i lasa femeii posibilitatea de asi asculta instinctele si corpul . Femeile impingeau si nasteau bebelusii in timp ce erau intinse pe spate cu picioarele in sus ca un carabus rasturnat. Dezinfectam perineul ca si cum ar fi fost murdar, contaminat si il taiam (epiziotomia) ca si cum ar fi fost tare ca fierul.  Epiziotomia era facuta in mod automat la femeile care se aflau la prima nastere. Aceasta era ceea ce doctorii si moasele mai in varsta ma invatau si se asteptau sa fac.

Dupa ce bebelusul era nascut,  taiam repede cordonul ombilical, si in mod automat bagam tuburi in nasul si gatul micutului pentru a aspira lichidul amniotic. Il aratam parintilor mandri, anuntam in mod oficial  sexul bebelusului, si ii puneam bratara cu numele si numarul de identitate al mamei. Dupa aceea il luam din camera si il duceam salonul de nou nascuti unde bebelusul socat si confuz era verificat, masurat, cantarit, spalat, vaccinat, si imbracat. Si lasat singur intr-o cutie de plastic sub lumina orbitoare a fluorescentelor.

Dupa ce ma intorceam in sala de nastere, scoteam placenta si ii faceam mamei o injectie pentru ca uterul sa se contracte. Epiziotomia era cusuta de un doctor care o anunta cu mandrie pe tanara mama „ca acum e ca noua”.  Femeii i se interzicea sa coboare din pat in urmatoarele 8 ore si isi primea bebelusul doar dupa 12-24 de ore de la nastere.  De obicei, toata lumea era fericita si multumita de munca profesionista care era efectuata cum trebuie.

Si totusi….

Ceva in sufletul meu imi spunea ca rolul de moasa implica ceva mai mult si mai important decat ceea ce eram invatata. Simteam ca ceva lipseste din nasterele „moderne”, medicale si tehnologice.  Poate toate aceste indoieli pe care le simteam se datorau bunicii mele minunate care a murit cand eu aveam 20 de ani. Ea a fost o rebela si mama imi spunea ca seman cu ea. Ea a fost o feminista adevarata pentru vremurile ei, a refuzat sa se casatoreasca printr-un aranjament prescris de cei din jur (asa cum se proceda atunci) si s-a casatorit din dragoste. Toti bebelusii ei s-au nascut acasa, cu moasa. Cand  bunica mea a emigrat impreuna cu familia ei in America moderna,  i s-a cerut sa mearga la spital sa nasca pe cel de-al patrulea copil. Patul de spital nu a fost la fel de comod ca patul de acasa si  bunicii nu i-a placut felul in care i se spunea ce sa faca.  De aceea ea a fugit acasa si a insistat ca doctorul sa ajunga la ea. Mama mea, in varsta de 12 ani pe vremea aceea, a ajutat-o pe bunica sa nasca.

Poate e spiritul bunicii care mi-a spus ca trebuie sa gasesc o alta posibilitatea de a asista la nasteri, de a ajuta femeile si bebelusii in cel mai important moment al vietii lor.

Una dintre colegele mele de la cursul de moase, Laila, era deja asistenta medicala in salile de nastere si  a lucrat intr-un spital din California. Ea cunostea  un alt mod de a naste. Ea mi-a adus diferite reviste cum ar fi „Mothering”, „Birth”, „Birth Gazette”, etc.  Dupa ore, stateam impreuna si ea imi povestea despre puterea femeilor care nasteau natural, fara interventii medicale, despre satisfactia deplina din meseria de moasa adevarata – femeie langa femeie. Ii multumesc pentru toate acestea din tot sufletul.

Dupa aceea am citit cartile Immaculate Deception de Suzanne Arms si Spiritual Midwifery de Ina May Gaskin, o moasa americana ce a condus subiectul nasterii acasa, in America in anii 60 si care continua sa fie o sursa de inspiratie pentru moasele  din toata lumea, care asista nasteri acasa . In sfarsit am inteles ce imi lipsea. In timpul cursului de moase am invatat tot ce tine de tehnologia si partea fizica a nasterii. Dar unde erau spiritualitatea, sentimentele, partea umana, farmecul, sexualitatea, legatura puternica dintre durere si fericire, respectul, puterea si forta si intensitatea femeilor care au nascut in acelasi ritm cu natura?

M-am intrebat – de ce oare societatea moderna in care traim se teme atat de mult de nastere? De ce oare societatea de azi nu poate sa sufere infatisarea femeii care se afla in durerile nasterii, nu poate sa sufere sunetele, plansul, geamatul si suspinul acesteia? De ce societatea noastra doreste sa neutralizeze sexualitatea nasterii, mirosurile ei, senzatiile, sentimentele complexe si instinctele cele mai primare ale omenirii? Am vazut ca societatea medicala moderna alege sa vanda un „pachet promotional” pentru nasterea in spital ce contine epidural,  femeia zambitoare, coafata si machiata,  intinsa in pat in timp ce citeste o carte sau se uita la TV in timpul contractiilor. Ce poate fi mai indepartat de natura? Si care este pretul unei astfel de nasteri?

Ca moasa in salile de nastere a spitalelor am invat ca exista un pret mare pentru o astfel de nastere, mai ales in ceea ce priveste femeia, dar si in ceea ce priveste bebelusul si partenerul acesteia, si chiar in ceea ce priveste intreaga societate. Platim acest „pachet promotional” cu pretul sanatatii nasterii, cu pretul complicatiilor datorate interventiilor medicale inutile intr-un  proces natural, sanatos si normal, cu pretul respectului de sine a femeii ce naste si a puterii acesteia, cu pretul suprimarii instinctelor primare (atat a femeii cat si a bebelusului ei ) prin separarea imediata a bebelusului de mama.

Am invatat sa fiu o moasa „tehnica” deoarece asta este ceea ce  se astepta de la mine intre peretii spitalului. Ma ocupam cu monitorizarea, cu infuziile, cu tot felul de furtunase,  cu instrumente pentru epiziotomie si cusutul acesteia. Dar nu pentru asta am dorit sa fiu moasa.

Moase erau cele care ofereau femeilor in timpul nasterii caldura, sprijin si incurajare. Moasele erau indemanatice cu mainile – stiau sa sustina, sa imbratiseze, sa maseze cu ulei perineul pentru a-l proteja si acele locuri dureroase si tensionate, sa prinda si sa sustina noul nascut cu blandete si dragoste. In limba germana antica, cuvantul  „moasa” inseamna „alaturi de femeie”. Eu trebuia sa hotarasc daca doresc sa fiu „alaturi de doctor” sau „alaturi de femeie”.

Procedurile  admise in  salile de nastere  trezeau semne de intrebare. Sa -i dau mamicii bebelusul imediat dupa nastere si sa o ajut sa il alapteze? Chiar trebuie sa obligam femeia sa nasca in timp ce e intinsa pe spate cu picioarele proptite in sus? Chiar este necesar ca femeia sa fie tot timpul legata de monitor in pat fara sa se miste? Chiar trebuie sa rupem membranele in mod artificial? Din partea mea, fiecare incercare de a schimba aceste proceduri era urmarita doar de conflicte.

Am dorit sa schimb realitatea nasterilor. Am inteles ca trebuie sa aduc sentimentul de „camin” in salile de nastere pentru a imbunatati situatia. Ideea de a oferi femeilor posibilitatea de a naste acasa  a aparut dupa ce cateva femei recent venite de peste hotare m-au contactat cu rugamintea de a le asista in timpul sarcinii si a nasterii. Pentru aceste femei era normal ca trebuie sa cunoasca moasa inainte de nastere si de a consolida impreuna cu moasa felul in care doresc sa nasca. Am invatat enorm de la aceste femei . In timp,  datorita sprijinului pe care il ofeream femeilor in timpul nasterii  eram vazuta ca o tradatoare a sistemului medical.

Am dat peste multe greutati in meseria mea, am avut parte de certuri si acuzatii, si chiar am trecut prin experienta baicotajului profesional.  Era o lupta continua, insotita de frustare, lacrimi, stres si anxietate, ce au patruns in viata mea personala si familiala.

Si cu toate aceste, satisfactiile au fost mari si cuvintele calde si multumirile pe care le primeam de la parintii pe care ii asistam la nastere imi dadeau puterea si curajul sa continui pe drumul pe care l-am ales. In prezent nu mai lucrez in salile de nastere ale spitalelor ci doar in clinica mea personala si bine inteles, asist parintii care doresc sa dea nastere bebelusului lor in propriul camin.

Ilena Shemesh

Nasterea acasa

Nasterea acasa este un subiect apropiat inimii mele. De fapt saunt indragostita de acest subiect.  Majoritatea nasterilor pe care le-am asistat au avut loc in spitale si centre de nastere.  Dar mi-a fost daruita oportunitatea de a fi alaturi de cateva femei care au nascut acasa.

Sunt fericita ca pot fi alaturi de  femei ca doula, in acele clipe intime si divine din timpul nasterii, indiferent cum ele prefera sau sunt nevoite sa nasca. Nasterea este o minune. Nasterea este cea mai intensa experienta din viata unei femei, indiferent de cate ori va naste si cum va naste.

Am avut posibilitatea sa vad si sa simt intelepciunea, puterea  si intuitia femeilor in timpul nasterii. Am avut posibilitatea sa vad si sa simt acele instincte adanci, ce izvorasc din pantecul si inima femeiei. Am avut posibilitatea sa simt curajul femeii in aceste clipe intense, dragostea ei fara limite fata de bebelusul lor.

Dar am  vazut si simtit si partea mai sumbra a nasterii, datorata in mare parte (dar nu numai!) de tratamentul si atitudinea „oferita” de cadrele medicale, de protocoalele  nepersonalizate.

Nasterea acasa, cu toate ca nu reprezinta intotdeauna alternativa unei nasteri „usoare”, ofera acea intimitate,  siguranta, imbratisare ce permit femeilor posibilitatea sa nasca cu demnitate, cu incredere, cu respect,  in ritmul unic al fiecareia.

Ca doula, nasterea acasa imi ofera posibilitatea de  a oferi sprijin, imi ofera posibilitatea sa ascult si sa fiu alaturi in modul cel mai complet. Acasa,  nu mai stau cu grija de a „apara” mamica, de a forma un perete protector intre ea si atmosfera sterila de spital si atitudinea cadrelor medicale.  Acasa,  ma pot comporta exact cum simt ca trebuie, cum mamica  isi doreste, fara sa am grija de „politica” fata de cadrele medicale.

Cu toate acestea, sunt perfect convinsa ca nu toate femeile pot naste acasa. Pentru femeile cu probleme de sanatate, cu o sarcina problematica, nasterea in spital este indicata. Pentru femeile care se simt mai in siguranta intre peretii spitalului, langa cadrele medicale, femeile pentru care casa nu reprezinta un mediu sigur (din diferite motive) nasterea la spital sau intr-un centru de nasterea este intr-adevar optiunea cea mai relevanta si mai buna.

Cu toata ca nasterea acasa este atat de aproape de inima mea, nu voi incerca niciodata sa conving vreo femeie sa nasca acasa.

Ca femeie, vad nasterea acasa ca pe singura posibilitate de a da nastere viitorilor mei copii. Cu toate ca, in caz de probleme de sanatate grave atunci asi alege un spital „mother and baby friendly” sau daca este posibil, un centru de nasteri. Dar, plecand de la premiza ca sarcina si nasterea sunt procese naturale, normale si sanatoase, pregatirea mea se axeaza pe nasterea acasa (cu toate ca inca nu sunt insarcinata 🙂 ) .  Eu nu ma simt in siguranta intre peretii spitalului, nu am incredere in doctorii si in intentiile lor.  Acestia, chiar daca au intentii bune (si majoritatea au ) sunt invatati sa gandeasca intr-un anumit mod, care nu se potriveste cu stilul meu de viata si credintele mele. Doctorii si spitalele exista pentru situatiile in care sanatatea si viata sunt in primejdie. Eu nu vad sarcina si nasterea ca pe un proces medical plin de probleme si pericole.

In Romania cand se vorbeste de nasterea acasa intalnesti multa respingere, multa frica, si multa, multa ironie si dispret. Nici aici in Israel situatia nu este cu mult mai incurajatoare in ceea ce priveste nasterea acasa, dar cel putin exista moase care sunt pregatite (si au experienta) sa asiste nasterea acasa. Femeile care doresc sa nasca acasa, cu toate ca nu vor primi nici un sprijin de la stat (nasterea acasa se plateste din buzunarul personal, asigurarile de sanatate – de stat sau particulare- nu ofera optiuni de plata, bebelusul nu primeste acel „trusou/alocatie” de dupa nastere daca este nascut acasa, etc), dar cel putin femeia poate sa aleaga sa nasca acasa in siguranta. Iar numarul femeilor care aleg aceasta  optiune este in continua crestere, chiar daca  aceasta optiune este foarte scumpa.

Dar, gasesc tot mai multe discutii pe net in legatura cu nasterea acasa si aud/citesc despre tot mai multe femei care doresc sa nasca acasa, dar inca nu au de unde sa primeasca sprijinul specializat necesar (moase, doctori, etc)

Deschid acest subiect aici pe Feminitate cu dorinta:

  • de a iti face cunostinta si cu aceasta posibilitate de a da nastere bebelusului tau
  • de a promova  ideea nasterii acasa in Romania
  • de a invita cadrele medicale (moase, doctori, etc)  si specialisti in domeniul sarcinii si a nasterii (terapeute, instructoare prenatale, doule, etc) sa se alature acestui proiect