Birthkeeper – protectoarea nasterii

Am pornit in aceasta calatorie ca femeie. Am descoperit ce inseamna sa am grija de mine si sa fiu responsabila cu viata mea. Si am descoperit o meserie fantastica de terapeut si doula.

Datorita tuturor femeilor frumoase si a bebelusilor speciali care mi-au iesit in cale, am continuat sa cresc, sa creez, sa ma transform, sa aleg. Am invatat despre puterea de schimbare a procesului prin care o mama da nastere si un bebelus se naste – am vazut cum acest proces la care ne uitam ca si cum ar fi un simplu proces fiziologic, schimba vieti intr-un mod intens. Am invatat despre sacritatea acestui proces si despre faptul ca fiecare nastere este binecuvantata.

Am inceput sa invat sa ma conectez cu bebelusii care se pregatesc sa fie conceputi si nascuti. Mesajele primite devin din ce in ce mai clare, iar interpretarea lor ceva mai usoara (dar nu intotdeauna). Bebelusii sunt cei care ma invata sa fiu, sa am incredere in ei, in mame, in proces, in ceea ce se intampla. Bebelusii ma ajuta sa ma apropiu si sa vad divinitatea si iubirea cu care sunt inconjurati, cu care ne inconjoara ei, pe care o aduc in viata fiecaruia dintre noi. Bebelusii imi arata atunci cand alegerile sunt facute de ei sau de parinti 🙂 – cateodata ce aleg parintii nu se potriveste cu ceea ce aleg bebelusii si invers.

Incetul cu incetul m-am retras din lumea spitalelor, intr-o lume mai intima, in care pot contribui la creerea unui spatiu sacru in care mama sa aiba incredere si sa isi (re)descopere instinctul interior de moasa (pe care, ca femei, fiecare il avem), instinct interior care sa o indrume, pentru ca ea sa se nasca, sa se descopere ca mama cea mai potrivita pentru bebelusul care ii (va) creste in pantec si sa ajute bebelusul sa se nasca in cel mai elevat mod. Am inceput sa urmaresc interactiunea subtila intre mama si bebe, sa-i vad formand o echipa. Am inceput sa recunosc puterea de alegere a bebelusului si sa vad cu cata dragoste isi indruma parintii sa faca alegeri pe care ei nu le-ar fi facut fara aceasta indrumare.

Am incetat sa vin cu solutii (le pastrez doar pentru momente „critice”) asa zise „naturale” si am inceput sa ma conectez tot mai mult cu ceea ce se intampla la nivel subtil si sa las lucrurile pur si simplu sa se intample. Am vazut ca, cu cat eu „trebuie” sa fac mai putin, cu atat nasterea este mai blanda si mai scurta. Cu cat eu fac mai putin, cu atat mamele se simt mai increzatoare, mai in siguranta, mai imputernicite. Am inceput sa aleg sa fiu tot mai mult langa mame care doresc din toata inima lor sa fie independente in responsabilitatea lor de a-si naste bebelusii, care doresc cu adevarat sa se curate de vechile perceptii care ne spun ca femeile sunt incapabile sa isi nasca bebelusii fara asistenta, care aleg cu toata inima, claritatea si puterea lor sa urmeze calea in care ele cred.

Si astfel, incetul cu incetul, ma transfor in birthkeeper sau in protectoarea nasterii. Nu pentru ca cred ca nasterea este un pericol si ca cei implicati trebuiesc protejati, ci pentru ca doresc sa le ofer mamelor acel spatiu in care ele sa isi poate regasi instinctul, puterea si increderea in ele insele. Sunt acolo pentru a servi, pentru a onora si a nutri pe acea mama, pe acel bebe, pe acel tata, pe acea familie. Sunt acolo pentru ca mama sa recunoasca faptul ca doar ea este cea care naste, ca nu are nevoie de interventii, ca nu e nevoie ca altcineva sa ii „scoata” sau sa ii „prinda” bebele. Sunt acolo pentru a-l ajuta pe tata sa fie activ in acest proces. Sunt acolo pentru a oferi conectarea cu bebelusul si pentru a-i respecta alegerile. Acest lucru, cateodata e foarte greu, mai ales atunci cand alegerile bebelusului difera de alegerile parintilor. Sunt acolo pentru BEBE.

Va multumesc la fiecare in parte, la toti cei care au fost si toti cei care vor fi si ma vor invita in spatiul lor intim, sacru. Va multumesc ca aveti incredere in mine, ca ati ales sa ma invatati, ca ma ajutati sa ma transform. Prin voi si cu ajutorul vostru aceasta transformare va continua, sper eu, pana la adanci batranete. Voi invata tot mai mult cum va pot sa va fiu alaturi si sa va servesc in cel mai elevat mod. Voi continua sa invat sa va aud si sa va simt mai bine, sa fiu si mai prezenta si sa fac si mai putin. Va multumesc bebelusi ca ma alegeti – prezenta voastra in viata mea e sacra.

Si cu toate ca (inca) nu am participat la nasterile voastre va multumesc si voua, prietene dragi pentru ca sunteti in viata mea, pentru ca m-ati ascultat si mi-ati oferit darurile si indrumarea voastra unica, pentru ca aveti incredere in mine si in transformarea mea. Prezenta voastra in viata mea m-a ajutat sa ma apropiu tot mai mult de ceea ce doresc sa creez in viata mea. M-ati ajutat sa imi urmez visele si chemarile, indiferent cat de ilogice si nebunatice sunt ele.

Iti multumesc Nora ca readuci copilaria, sinceritatea si cheful de joaca in viata mea. Tu esti cea care mi-ai aratat ca acea magie spontana (pe care o vezi cu usurinta in sufletele copiilor) poate sa existe si in viata noastra de oameni „mari”. Tu esti cea care mi-ai aratat ce inseamna sinceritatea adevarata (chiar daca cateodata scoate la iveala chestii „penibile” ). Tu esti cea care stie sa imbratiseze mult mai bine decat voi sti eu vreodata.

Iti multumesc Miha ca mi-ai aratat sacritatea maternitatii EXACT asa cum e ea: frumoasa, frustranta, grea, de nedescris, de neinlocuit, cu lacrimi si rasete din pantec, din adancuri. Mi-ai aratat ce inseamna sa asculti, ce inseamna sa fii prezenta, sa traiesti momentul prezent. Tu m-ai incurajat sa cercetez acea parte din mine care dorea sa cunoasca lumi si legaturi subtile.

Iti multumesc Aura ca ma ajuti sa fac legatura cu aceste suflete care asteapta sa se nasca. Ca ma inveti sa ii ascult si sa ii indrum intr-un mod clar. Tu esti cea care m-ai invatat sa simt (nu doar sa gandesc) ca acesti bebelusi sunt adevarati maestri in viata noastra. M-ai invatat ca tine de noi sa ii pregatim sa vina in aceasta lume intr-un mod bland. M-ai invatat sa vad ca BEBELUSII aleg si  participa in mod activ la aceasta calatorie.

Aceasta imi este calea – de birthkeeper alaturi de bebelusi care ma aleg sa le fiu alaturi. Va iubesc.

Curs doula in Cluj Napoca

In perioada
4-7 aprilie 2013,
in Cluj Napoca
va avea loc cursul Doula – sprijin in timpul nasterii.

Un proiect unic realizat de Cuibul Berzelor si Feminitate deoarece credem ca fiecare femeie are dreptul sa sa se simta inconjurata de sprijin, de compasiune, de incredere, de blandete
Cuvantul “doula” vine din greaca si inseamna “femeie ce serveste o alta femeie” sau “femeie ce ofera ingrijire”. In varianta moderna, termenul nu s-a schimbat, dar se axeaza pe oferirea sprijinului in diferite momente specifice din viata unei femei cum ar fi sarcina, nasterea si perioada postnatala.
Cursul „Doula – sprijin in timpul nasterii” doreste sa iti ofere informatiile necesare care sa te ajute in primul rand pe tine sa intelegi si sa ai incredere in procesul nasterii si astfel sa poti ajuta viitoarele mamici (si tatici )  in unele dintre cele mai intime si mai intense clipe din viata lor.

Subiectele discutate vor cuprinde:

  • Anatomie si fiziologie feminina accentul fiind pus pe perioada sarcinii si a nasterii
  • Sprijin prenatal si pregatirea pentru nastere – ultimile saptamani de sarcina
  • Importanta comunicarii corecte si eficiente
  • Sprijinul in timpul travaliului si al nasterii – masuri de confort
  • Nasteri cu provocari – despre situatii speciale in timpul travaliului si a nasterii
  • Sprijin postnatal – primele ore si zile dupa nastere

Traineri

Nora Niculescu – psiholog, educator prenatal Lamaze si doula
Andreea Luncasu – terapeuta cu specializarea in sanatate feminina si doula

Costul cursului

  • 450 euro – pentru cele care nu au experienta in domeniul nasterii
  • 400 euro – pentru cele cu experienta in domeniul nasterii (educatori prenatali, moase, asistente, etc)
  • avans minim de 200 euro in momentul inscrierii ; a doua rata se va achita in prima zi de curs.
  • costul include suportul de curs, masa de pranz, bauturi reci/calde si snacksuri
  • pentru cele venite din alte orase, putem oferi cazare GRATUITA pe intreaga perioada a cursului- pentru un numar limitat de persoane. Cele interesate vor primi mai multe detalii telefonic.

Programul cursului :

Cursul se va desfasura pe o perioada de patru zile intre orele  10.00 – 18.00

Numar de locuri

Numarul de locuri este limitat, pana la 10 participante. Cursul va fi amanat in cazul in care nu se vor inscrie minimum 6 participante.

Diploma/Certificat de participare

Avand in vedere legislatia ambigua in acest moment in ce priveste statutul legal in Romania al Educatorilor Prenatali si al meseriei de Doula, diplomele oferite la final vor avea valoare simbolica, insa vor garanta un training valoros in aceasta meserie frumoasa si implinitoare.

Inscriere

Inscrierea se face telefonic dupa care te invitam sa ne trimiti o scurta prezentare pentru a ne cunoaste mai bine.

Nora Niculescu

  •  email – nora@cuibulberzelor.ro
  • telefon – 0742030465

Andreea Luncasu

  • email – andreea@feminitate.org
  • telefon – 0758419068
Va asteptam cu drag!

Nasterea mira-col de acasa

Atentie!!! Draga cititoare, dragule cititor. Nasterea acasa poate fi o experienta minunata atat pentru mama si bebe cat si pentru intreaga familie. Dar nasterea acasa nu se potriveste oricarei persoane. Si cu toate ca, in aceasta poveste, intamplator, am participat doar eu ca doula (moasa a ajuns la 5 minute dupa nastere), aceasta nastere este considerata a fi neasistata. Daca te gandesti ca nasterea acasa poate fi o alegere potrivita tie, te rog sa faci aceasta alegere in mod constient si responsabil.

Cu toate ca am fost binecuvantata sa fiu acolo, am asteptat aceasta poveste cu sufletul la gura. Cred ca imi era frica sa nu uit ceva, sa nu imi  curga printre degete vreun detaliu important care poate, si doar poate, ar fi reusit sa schimbe ceva din amintirea aceasta dulce. Este vorba despre una dintre acele nasteri pe care, chiar si dupa un an de zile, cand mi-o amintesc, inca simt furnicaturi de oxitocina prin fiecare celula a corpului. Pentru ca DA, oxitocina – intitulat atat de frumos de minunatul OM Michel Odent, hormonul dragostei –  este activata in corpul fiecarei persoane care este prezenta la un astfel de eveniment sacru.

Pe Ina si Sabin i-am cunoscut la scurt timp dupa ce ne-am mutat in Romania. Oare este o coincidenta faptul ca si noi si ei ne-am intors cam in aceeasi perioada in aceasta tara? Oare este o coincidenta faptul ca ne-am intalnit doar cu cateva zile inainte ca Ina sa ramana insarcinata? Parca intregul Univers era nerabdator sa aranjeze lucrurile in asa fel incat noi sa ne intalnim.

Pentru mine aceasta nasterea a deschis o usa invizibila spre ceea ce sunt EU, spre directia in care doresc sa merg. Acest suflet de copil, care atunci inca nu se nascuse, si acesti oameni minunati, au adus cu ei atat de multa claritate, incat am stiut ca TREBUIE sa continui. Participasem la mai multe nasteri, atat la spital cat si acasa, si cu toate ca fiecare nastere in parte a fost speciala si sacra, ATUNCI, intre acesti oameni frumosi am inteles de ce fac eu acest lucru. Am inteles ca doresc sa fiu acolo pentru BEBELUSI – ca sa ii protejez si sa ii asigur ca se vor naste in maini blande si respectoase, ca vor fi inconjurati doar de iubire si lumina.

Tot ce imi ramane acum sa fac este sa imi las de fiecare data ochii sa se umple de lacrimi, sa imi las sufletul sa tremure de emotii si sa va multumesc voua oameni dragi ca m-ati primit langa voi in astfel de momente binecuvantate.

Si in continuare o las pe mami Ina sa va povesteasca cum a fost. Povestea lor o veti gasi si pe blocul personal Reflectii pe o frunza .

– Despre cum nu dau o doula pe 10 doctori-

Proaspat intorsi in tara dupa ce tocmai intalnisem un cuplu superb in Africa de Sud, care se pregatea pentru nastere acasa, ni s-a parut firesc si frumos sa incercam acelasi lucru si noi. Respingerea abordarii nasterii in spital a venit natural, ca alegere de viata congruenta cu felul in care traim. Decizia a fost inspirata si de tot mai multe povesti despre nasteri in final nefericite si traumatizante in spitale.

Printre primele persoane noi pe care le-am in talnit la intoarcerea in tara a fost o doula, afland astfel si ca exista asemenea vocatii: „insotitoare spirituala in procesul nasterii“. Nu auzisem de asa ceva si nu aveam nici o idee despre ce face o doula cu adevarat dar am avut incredere ca – daca vrem nasterea ca proces si spiritual de crestere- este ceva care cu siguranta ne va prinde bine.

Pregatirea in sine a fost un proces superb de lucru cu fricile personale si colective vizavi de nastere.

La fiecare frica de-a mea despre proces, doula avea doar cuvinte de incurajare, spuse insa atat de natural, incat incet-incet au lucrat in interiorul meu: „ai incredere in corpul tau, stie ce face“, „asculta ce iti spune corpul“, „conecteaza-te la tine si la bebe“. La fiecare pas important din sarcina – nevoi alimentare si carente de minerale, ecografe, analize despre riscuri – doula imi recomanda solutii naturale bazate pe plante sau imi argumenta cu studii de specialitate daca testele standard sunt sau nu utile. De la ea am primit cartea „Sacred Birthing“, care ne-a inspirat decisiv si ne-a dat o ancora spirituala puternica.

Stiam ca nu vom gasi moase usor in Romania, in lipsa cadrului legal care sa le permita sa asiste nasteri acasa. In acel moment nici nu aveam o „acasa“. In orice caz, ideea se infiripase deja si am inceput sa ne pregatim cautand persoane resursa, carti, sprijin.

Am fost placut surprinsi sa descoperim asociatia Mame pentru Mame si povestea celor doua nasteri acasa ale Anei Maita; a urmat apoi povestea mediatizata a Dittei Depner asistata acasa de un medic obstetrician. Am aflat si de alte femei fara povesti mediatizate care erau la a treia, a patra nastere acasa, sau altele care erau hotarate sa incerce pentru prima oara. Evident un mic curent se consolida in Romania si ne simteam mai putin singuri, desi sprijin concret nu prea eram siguri ca putem avea.

Am fost de doua ori la inceputul sarcinii la control la o clinica privata; de ambele dati am avut senzatia ca e inutil sa astept la coada si am avut impulsul sa plec inainte de a intra in cabinet. Mediu curat, doctori si moase politicoase, si totusi cele 15-30 de minute de consult si conversatie, lungite de mine prin intrebari, nu mi se pareau deloc satisfacatoare pentru ceea ce aveam eu nevoie. Dublu si triplul test le-am refuzat, avand sub 35 ani si afland ca oricum testele astea sunt in general fals pozitive, iar doctorii cu adevarat nu au ce face decat sa recomande intrerupere de sarcina. Multumesc, nu!

Cu fiecare persoana intalnita cu care abordam subiectul, fie ca era cadru medical sau nu, conversatia se transforma rapid in dezbatere.

In familia mea cu doua surori proaspete mamici am mentionat la un moment dat dorinta de a naste acasa; aceasta a fost intampinata cu atata vehementa, incat ne-am dat seama ca nu avem energie sa convingem pe nimeni ca e cea mai buna optiune pentru noi. Mai ales pentru ca ne-am pregatit pentru nastere acasa si cautat sprijin pana in ultimul moment.

Pe parcursul sarcinii am cochetat cu tot felul de idei si locatii pentru nasteri: Constanta sau Brasov unde exista clinici private in care se poate naste in apa sau Olanda unde avem prieteni si unde se naste foarte mult acasa. Toate cazurile insa ar fi implicat calatorii de multe sute sau mii de kilometri, iar intrebarea „de ce am face asta?“ devenea tot mai clara, ca si firescul nasterii acasa.

In ultimul trimestru am gasit o moasa din Romania care ar fi fost dispusa sa inceapa cu noi travaliul acasa si cu dilatatie maxima sa mergem apoi la spital. Riscurile profesionale mari la care s-ar fi expus, plus riscurile la care considera ca expunea fatul erau prea mari pentru ca ea sa se angajeze la a sprijini o nastere acasa in totalitate. Mi-am spus ca daca totul merge bine, nu ma scoate nimeni din casa cu dilatatie maxima pentru a ajunge exact in locul in care nu doream deloc sa ajung. Era clar ca avem nevoie de multa liniste, incredere, experienta si calm in proces, nu de alte frici proiectate din alte experiente.

In saptamana 36 am gasit o moasa din strainatate dispusa sa ne ajute, cu care am rezonat foarte bine fata de procesul nasterii. Abordarea ei era axata in genere pe interventie doar daca ar fi fost absolut necesar.

Ca sa ajunga la noi, moasei ii erau necesare cam 4 ore; tot cam atat iar fi luat si doulei. Mai aveam alaturi de noi o prietena clarvazatoare practicanta de terapii alternative, care m-a pregatit constant in sarcina si aproape saptamanal in ultima luna. Prezenta ei in proces ne-a dat din nou multa incredere ca, in cazul in care apar riscuri de care nu ne dam seama, vom primi ajutor si din alte sfere pe care contam de altfel mai mult decat pe ajutor medical.

In ultimele 3 luni am lucrat aproape zilnic cu meditatii de relaxare asociate cu nasterea prin autohipnoza, practic o relaxarea profunda cu vizualizare si cateva tehnici de respiratie care au continuat sa imi creasca nivelul increderii in proces si sa disipeze fricile. Chiar daca in nasterea propriu zisa tehnicile respective nu au avut la fel de mult sens – numaram de trei ori mai mult si contractia nu se mai termina – perioada de pregatire a fost superba ca proces de abandon al controlului si lucru cu fricile personale si colective.

In saptamana 36 am fost la ecograf, totul era in regula. Din acel moment am tot asteptat cu anticipatie, trecand saptamanile prin 37, 38, 39, 40. Ma simteam bine, vazand ca nu mai nasc imi gaseam tot felul de ocupatii din seria aranjarii cuibului. La incheierea saptamanii 40 am mers la un control de rutina pentru monitorizarea fatului, la o clinica privata, si am facut imprudenta sa ii spunem medicului ca noi ne pregatim de nastere acasa. Am fost coplesiti imediat de un discurs al unui medic (destul de tanar de altfel) despre imensele riscuri la care ne expunem si contrarecomendarile lui (pe care nu le cerusem). Am incercat de cateva ori sa il oprim, multumindu-i pentru grija. Faptul ca specia umana reusise sa populeze planeta multe milioane de ani fara teste NST si amniocenteze la fiecare 2 zile din saptamana 39, dupa recomandarea sa, nu parea sa cantareasca deloc in ecuatie fata de riscurile enorme care pot aparea de la un mooment la altul. Nu parea sa conteze prea mult nici faptul ca o sarcina normala merge pana la 42 de saptamani inclusiv si cu cat fatul sta mai mult in uter cu atat este mai bine echipat pentru viata dupa nastere. Desi am intrat foarte relaxata in cabinet, curioasa de procedura, odata pusi eletrozii pe burta pentru testul NST care monitorizeaza bataile de inima ale fatului, am simtit o alerta si tensiune automata. Sa fac asta o data la 2 zile parea o absurditate – financiara si emotionala in acelasi timp. In plus, amniocenteza ca procedura invaziva nu era o solutie acceptabila. Toate analizele din timpul sarcinii iesisera foarte bine, cu mici carente corectate prin alimentatie si suplimente naturale (corpurile noastre asimiland extrem de putin din toate suplimentele de sinteza, de tipul 30 in 1 existente pe piata). Placenta avea aspect normal la ultimul ecograf. Am intalnit mamici care din saptamana 38 mergeau aproape zilnic sau la doua zile la control, inclusiv trecand granita in Ungaria, la clinici cu servicii mai bune decat la noi. Ce stres aditional trebuie sa fie si asta pentru bebe si mama, sa verifici aproape zilnic ca totul este in regula din saptamana 38 pana in 42! Putine femei au sanse sa ajunga in saptamana 42 dupa recomadarile medicilor, care au un intreg arsenal la dispozitie pentru a grabi / „salva“ procesul.

Am inteles insa atunci mai bine ca toata afacerea in jurul nasterii nu implica doar bani si iar bani pentru teste, controale, suplimente artificiale, onorarii la doctori, ecografe multiple si inutile, inclusiv briz-briz-uri de genul 4D. La mijloc este un intreg sistem – indatorat rationalismului materialist-stiintific – care incearca constant sa submineze intuitia si increderea femeilor in intelepciunea propriului corp. Mai mult, cascada de interventii posibile – grabirea procesului nasterii, initierea / inducerea inainte de vreme, fortarea contractiile cu substante artificiale, cezariana si altele – duce inevitabil la traume pentru noua fiinta in grad mai mare sau mai mic, dupa caz. In loc sa isi aminteasca de unde vine si de scopul mai inalt al vietii, noua fiinta va fi potential ocupata o viata sa isi vindece traumele si sa isi puna intrebari de sens profund la care stiinta inca nu a gasit raspuns.

Iti dai seama mai ales in momentul in care alegi altceva decat sistemul dominant cat de putina libertate avem de fapt in alegerile noastre. Noua ne ramanea sa asteptam linistiti momentul perfect al nasterii care avea sa vina singur.

La sfarsitul saptamanii 41, nici semn de contractii, doar o durere accentuata de spate; intr-o dimineata, fara nici un alt semn, o mica pata maro – semn ca cervixul se pregatea. Am trebaluit toata ziua pentru ca asteptasem deja destul sa se intample minunea si aveam pregatiri pentru iarna de facut 

Doula deja simtise ca trebuie sa vina la mine – prin conectarea ei cu bebelusul – si era pe drum – ceea ce ne-a salvat, pentru ca daca ar fi asteptat semne mai clare nu ar fi avut nici o sansa sa ajunga la timp. Ea a ajuns la 7 seara; eu eram in mare verva, obosita de peste zi, insa fara alte semne. Ii scriem un email si moasei inainte sa fac un dus si sa merg sa ma odihnesc.

Planul de odihna nu a avut prea mare sanse, pe la 9 au inceput niste intepaturi puternice despre care doula a spus clar ca nu sunt inca contractii, doar pregatirea cervixului. Cum or fi aratand contractiile m-am intrebat, pentru ca intensitatea nu era deloc mica nici atunci. Stiam si glumisem pe seama faptului ca orgasmul sexual inainte / in timpul travaliului ajuta mult cervixul la dilatare – o alta modalitate in care natura lucreaza singura, si in care viitorul tata este implicat in proces. Pentru noi era deja prea tarziu, intensitate intepaturilor nu mai lasa loc decat de respiratii lungi in asteptarea urmatoarei. Pe la 10 si jumatate sotul meu a iesit la tren dupa prietena noastra terapeuta, care avea sa ajunga aproape de miezul noptii.

Doula a fost foarte discreta, spunandu-mi sa o chem daca vreau sa fie cu mine. I-am cerut sa vina cu trusa magica de uleiuri esentiale si imi amintesc ca a scos un ulei superb, pe care l-am mai cerut mai tarziu in proces: cel de trandafir, esenta feminitatii. A mai fost unul care s-a pierdut in memorie. Mi-a masat usor picioarele cu atat de multa finete si prezenta si dragoste, incat mi-am spus, wow, sper sa avem timp sa ne bucuram si de asta. Intensitatea trairilor a inceput sa se accelereze rapid, inca mai functiona creierul cand am intrebat-o cum pot femeile sa treaca prin asemenea proces in spital; nimic din ce aveam nevoie in acel moment nu parea sa vina din acel mediu. Mi s-ar fi parut un chin sa fiu oriunde altundeva. Aveam un moment atat de frumos cu doula incat nu imi doream sa se termine prea repede, noi doua atunci eram absolut suficiente in proces.

Durerea a devenit tot mai intensa si ceea ce credeam eu ca trebuie sa fie contractii, tot mai dese. In scurt timp nu m-am mai putut concentra pe nimic altceva decat pe respiratie, cu ochii inchisi si mainile pe burta. Numaram cam de trei ori dupa cele invatate si durerea contractiei nu inceta. Cam atat despre ce planuiesti inainte; mai ramanea abandonul in proces, cel mai firesc lucru pe care il puteam face.

Sotul meu si prietena terapeuta s-au intors in jur de miezul noptii, dupa care a inceput periplul cu umplerea piscinii de nascut. Nefiind racordati la retea cu apa calda nelimitata, incalzirea si umplerea piscinei au luat aproape 3 ore. Pe la 2.30 deja abia asteptam sa intru in apa de unde nu am mai iesit decat la 4.30, dupa nastere.

Durerea era atat de intensa incat am gasit o pozitie in care eram confortabila in care am stat ore in sir: in genunchi, sprijinindu-ma cu mainile de marginea bazinului, cu ochii inchisi, deschizandu-i doar pentru a cere apa. Am avut multa liniste in jur, cu lumini difuze, vorbit in soapta. cateva glume, si atat de multa dragoste si finete incat, in ciuda durerii, experienta a fost superba, sacra de-a dreptul. Mica minune a iesit la lumina la 4.25, cu ochii larg deschisi si cu mana dreapta intinsa deasupra umerilor.

Moasa a ajuns la 5 minute dupa nastere, la timp sa imi faca un control delicat la lumina lumanarii pentru a se asigura ca totul este in regula. Desi moasa nu a ajuns la timp, doula, care era singura cu experienta in nasteri anterioare, mi-a transmis mereu multa siguranta si calm. O prezenta formidabila pe care nu as da-o pe zece doctori!

Urmatoarele ore au fost de gratie. Dupa o scurta odihna a tuturor protagonistelor, cu proaspatul tatic comunicand marele eveniment familiei, golind piscina si ocupandu-se de cumparaturi, am petrecut o dimineata superba la ceai, cafea si prajituri vorbind despre experienta tuturor. O atmosfera superba de relaxare, ras si calm fericit care a continuat pentru cateva zile.

Nu a fost nevoie sa ies din casa pentru nimic. Fiind sfarsit de saptamana, medicul de familie a venit abia luni pentru un control de rutina si o adeverinta de nastere spontana acasa, care ne-a ajutat sa obtinem un certificat de nastere de la primaria comunei de care apartinem. Desi nu se mai intamplasera de multa vreme nasteri in sat, ne-a fost usor sa obtinem certificatul fara intrebari suplimentare.

Le uram si altora nasteri frumoase dupa dorinta 😮 )

Curs doula in Timisoara

In perioada
20-23 septembrie 2012,
in Timisoara
va avea loc cursul Doula – sprijin in timpul nasterii
intr-o noua varianta.

Un proiect unic realizat de Cuibul Berzelor si Feminitate deoarece credem ca fiecare femeie are dreptul sa sa se simta inconjurata de sprijin, de compasiune, de incredere, de blandete
Cuvantul “doula” vine din greaca si inseamna “femeie ce serveste o alta femeie” sau “femeie ce ofera ingrijire”. In varianta moderna, termenul nu s-a schimbat, dar se axeaza pe oferirea sprijinului in diferite momente specifice din viata unei femei cum ar fi sarcina, nasterea si perioada postnatala.
Cursul „Doula – sprijin in timpul nasterii” doreste sa iti ofere informatiile necesare care sa te ajute in primul rand pe tine sa intelegi si sa ai incredere in procesul nasterii si astfel sa poti ajuta viitoarele mamici (si tatici )  in unele dintre cele mai intime si mai intense clipe din viata lor.

Subiectele discutate vor cuprinde:

  • Anatomie si fiziologie feminina accentul fiind pus pe perioada sarcinii si a nasterii
  • Sprijin prenatal si pregatirea pentru nastere – ultimile saptamani de sarcina
  • Importanta comunicarii corecte si eficiente
  • Sprijinul in timpul travaliului si al nasterii – masuri de confort
  • Nasteri cu provocari – despre situatii speciale in timpul travaliului si a nasterii
  • Sprijin postnatal – primele ore si zile dupa nastere

Traineri

Nora Niculescu – psiholog, educator prenatal Lamaze si doula
Andreea Luncasu – terapeuta cu specializarea in sanatate feminina si doula

Costul cursului

  • 400 euro – pentru cele care nu au experienta in domeniul nasterii
  • 350 euro – pentru cele cu experienta in domeniul nasterii (educatori prenatali, moase, asistente, etc)
  • avans minim de 200 euro in momentul inscrierii ; a doua rata se va achita in prima zi de curs.
  • costul include suportul de curs, masa de pranz, bauturi reci/calde si snacksuri
  • In plus, pentru participantele la cursul „Doula – sprijin in timpul nasterii” se vor organiza intalniri trimestriale GRATUITE , astfel incat fiecare sa continue sa primeasca de la noi sprijin si raspunsuri la intrebarile acumulate in timpul activitatii ca doula.

Programul cursului :

Cursul se va desfasura pe o perioada de patru zile intre orele  9.30 – 18.00

Numar de locuri

Numarul de locuri este limitat, pana la 10 participante. Cursul va fi amanat in cazul in care nu se vor inscrie minimum 6 participante.

Diploma/Certificat de participare

Avand in vedere legislatia ambigua in acest moment in ce priveste statutul legal in Romania al Educatorilor Prenatali si al meseriei de Doula, diplomele oferite la final vor avea valoare simbolica, insa vor garanta un training valoros in aceasta meserie frumoasa si implinitoare.

Inscriere

Inscrierea se face telefonic dupa care te invitam sa ne trimiti o scurta prezentare pentru a ne cunoaste mai bine.

Nora Niculescu

  •  email – nora@cuibulberzelor.ro
  • telefon – 0742030465

Andreea Luncasu

  • email – andreea@feminitate.org
  • telefon – 0758419068

Atentie!!! Putem organiza acest curs si in orasul tau, daca se aduna suficiente participante. Anunta-ne ca iti doresti sa participi la acest curs, spune-ne din ce oras esti si daca doresti sa ne ajuti la organizarea acestui curs.

Curs doula in Cluj Napoca

In perioada
7-10 iunie 2012,
in Cluj Napoca
va avea loc cursul Doula – sprijin in timpul nasterii
intr-o noua varianta.

Un proiect unic realizat de Cuibul Berzelor si Feminitate deoarece credem ca fiecare femeie are dreptul sa sa se simta inconjurata de sprijin, de compasiune, de incredere, de blandete
Cuvantul “doula” vine din greaca si inseamna “femeie ce serveste o alta femeie” sau “femeie ce ofera ingrijire”. In varianta moderna, termenul nu s-a schimbat, dar se axeaza pe oferirea sprijinului in diferite momente specifice din viata unei femei cum ar fi sarcina, nasterea si perioada postnatala.
Cursul „Doula – sprijin in timpul nasterii” doreste sa iti ofere informatiile necesare care sa te ajute in primul rand pe tine sa intelegi si sa ai incredere in procesul nasterii si astfel sa poti ajuta viitoarele mamici (si tatici )  in unele dintre cele mai intime si mai intense clipe din viata lor.

Subiectele discutate vor cuprinde:

  • Anatomie si fiziologie feminina accentul fiind pus pe perioada sarcinii si a nasterii
  • Sprijin prenatal si pregatirea pentru nastere – ultimile saptamani de sarcina
  • Importanta comunicarii corecte si eficiente
  • Sprijinul in timpul travaliului si al nasterii – masuri de confort
  • Nasteri cu provocari – despre situatii speciale in timpul travaliului si a nasterii
  • Sprijin postnatal – primele ore si zile dupa nastere

Traineri

Nora Niculescu – psiholog, educator prenatal Lamaze si doula
Andreea Luncasu – terapeuta cu specializarea in sanatate feminina si doula

Costul cursului

  • 400 euro – pentru cele care nu au experienta in domeniul nasterii
  • 350 euro – pentru cele cu experienta in domeniul nasterii (educatori prenatali, moase, asistente, etc)
  • avans minim de 200 euro in momentul inscrierii ; a doua rata se va achita in prima zi de curs.
  • costul include suportul de curs, masa de pranz, bauturi reci/calde si snacksuri
  • pentru cele venite din alte orase, putem oferi cazare GRATUITA pe intreaga perioada a cursului- pentru un numar limitat de persoane. Cele interesate vor primi mai multe detalii telefonic.

Programul cursului :

Cursul se va desfasura pe o perioada de patru zile intre orele  9.30 – 18.00

Numar de locuri

Numarul de locuri este limitat, pana la 10 participante. Cursul va fi amanat in cazul in care nu se vor inscrie minimum 6 participante.

Diploma/Certificat de participare

Avand in vedere legislatia ambigua in acest moment in ce priveste statutul legal in Romania al Educatorilor Prenatali si al meseriei de Doula, diplomele oferite la final vor avea valoare simbolica, insa vor garanta un training valoros in aceasta meserie frumoasa si implinitoare.

Inscriere

Inscrierea se face telefonic dupa care te invitam sa ne trimiti o scurta prezentare pentru a ne cunoaste mai bine.

Nora Niculescu

  •  email – nora@cuibulberzelor.ro
  • telefon – 0742030465

Andreea Luncasu

  • email – andreea@feminitate.org
  • telefon – 0758419068

Atentie!!! Putem organiza acest curs si in orasul tau, daca se aduna suficiente participante. Anunta-ne ca iti doresti sa participi la acest curs, spune-ne din ce oras esti si daca doresti sa ne ajuti la organizarea acestui curs.

Ecograful in sarcina – o discutie controversata

In urma cu cateva zile in urma, la articolul Nasterea este alegerea ta (sau nu), am primit un comentariu de la un viitor tatic, Liviu, in legatura cu un link care l-am pus in acest articol despre ecografiile in sarcina.

Buna ziua.
in calitate de viitor tata, am gasit articolul dvs. interesant.

Am dat click si pe linkul care trimite spre articolul despre ecograf  unde am citit urmatoarele: „Echograful nu este altceva decât un sunet de frecvenţă înaltă (între 3-10 Megahertz), un sunet extraordinar de puternic, (imaginaţi-vă zgomotul unui metrou intrând într-o staţie) […] Acest sunet poate afecta dezvoltarea sistemului auditiv cât şi dezvoltarea generală a celulelor şi este perceput de făt ca ceva foarte deranjant şi asurzitor, […]”

Ei, eu stiu ca domeniul auditiv al urechii umane este intre 20Hz si 20KHz, adica mult sub frecventa ultrasunetelor (3-10MHz) – cu alte cuvinte, oamenii NU AU CUM sa auda ultrasunetele produse de ecograf;  in afara de asta, ecografia in sarcina se face si la varste la care fatul nu are sistem auditiv functional (nu are cum sa auda ca nu are urechi, mai precis)

Daca e sa dau crezare acelui articol, copilul din burta aude un metrou care intra in statie, iar parintii si medicul, care asista la ecografie, nu aud absolut nimic.

Avand in vedere cele de mai sus, va rog sa ma lamuriti si pe mine in chestiunea asta: ori nu inteleg eu ceva, ori articolul din link este o aiureala.

Am incercat sa ii raspund lui Silviu printr-un comentariu scurt si la obiect – usor de spus, greu de facut. Am realizat destul de repede ca subiectul cere ceva mai mult decat un simplu comentariu si cu toate ca Ditta a facut o treaba minunata cu articolul scris (multumesc inca o data Ditta), am zis sa scriu si eu acele lucruri pe care doream sa le subliniez. Oricum va voi ruga sa cititi si articolul amintit mai sus ca punct de referinta- veti gasi acolo informatii pe care nu le voi reaminti aici.

Discutiile despre riscurile ecografului in sarcina sunt foarte controversate. Bine inteles depinde foarte mult cine este in spatele acestor conversatii. Dar cel mai important este ca noi, ca viitori parinti sa ne informam si sa alegem in mod constient ce e cel mai bun pentru bebelusii nostri.

Cum „functioneaza” ecograful?

  • ecograful functioneaza prin trimiterea unor unde sonore; in timp ce aceste unde se lovesc (pulseaza) in tesuturi formeaza un ecou care este interpretat sub forma de imagine
  • frecventa acestor unde sonore este foarte inalta si nu poate fi auzita de urechea umana care se afla in mediu aerian
  • aceste unde sonore sunt capabile sa creasca temperatura in tesuturi (deci si in celule)
  • aceste unde sonore determina aparitia unor bule de gaze care creeaza presiune asupra tesuturilor
  • aceste unde sonore determina anumite aparitia anumitor efecte mecanice cum ar fi miscarea lichidului, determinand aparitia valurilor care si ele creaza presiune asupra tesuturilor.

Propagarea sunetului in apa

Prin definitie ultrasunetul (folosit la ecograf) este inaudibil – frecventa foarte inalta a acestui nu este perceputa de urechea umana. Dar este foarte dificil (si de cele mai multe ori incorect) sa se compare nivelul de presiune acustica in apa si nivelul de presiune acustica in aer. Presiunea atmosferica difera fata de cea acvatica si trebuie tinut cont de faptul ca apa scade frecventa sunetului si are si efect de reverberatie – pulsarile formeaza un ecou (de exemplu microfonul dat prea tare care tiuie – transmite un sunet mult mai puternic decat cel initial) .

Cei de la Mayo Clinic au demonstrat ca ” o mica parte din energia ultrasunetelor se transforma intr-o forta de o frecventa scazuta care determina  obiectul sa vibreze si sa produca un sunet audibil.” Ei numesc acest lucru „tapping effect”

„Raindrops don’t make any sound in the air,” explains Dr. Fatemi. „But when they hit a tin roof the sound is clearly audible. In the same way, ultrasound waves produce a tapping effect that is sensed by the fetus.”

Mici celule si tesuturi se dezvolta

Intr-adevar, auzul bebelusului este complet dezvoltat din punct de vedere fiziologic pana in saptamana 18 de sarcina (de la conceptie). Dar intrebarea este oare ce efect au aceste unde sonore asupra tesuturilor in plina dezvoltare ? Si nu vorbesc numai despre acele tesuturi care formeaza urechea ci despre intregul corp al bebelusului. Oare cum toate efectele ecografului amintite mai sus influenteaza dezvoltarea unei fiinte atat de mici si de fragile? Si daca se spune ca apa influenteaza frecventa ultrasunetelor atunci oare faptul ca toate tesuturile fatului sunt moi (inclusiv oasele) nu influenteaza si ele aceasta frecventa?

Oare intr-adevar exista o legatura intre cresterea frecventei bolilor „nervoase” (autism, dezvoltarea tarzie a vorbitului, ADD si ADHD, etc) si cresterea frecventei folosirii ecografului in sarcina? Statisticile arata ca da – copii care au astfel de probleme au avut parte in viata uterina de mai mult de 2-4 ecografe. Dar marea majoritate a comunitatii medicale sustine faptul ca datele nu sunt suficiente si ca mai multe studii sunt necesare.Momentan ceea ce lumea medicala va poate spune cu siguranta este ca fatul poate sa auda ultrasunetele emise de ecograf si ca este „stimulat” de folosirea ecografului.

Nu am un raspuns „medical” la aceste intrebari ci doar unul intuitiv. Pentru mine acest lucru este suficient, dar stiu ca, in lumea noastra moderna care incurajeaza atat de mult utilizarea „ajutoarelor” externe si a tehnologiei, acest lucru nu este suficient.

Moda ecografului

In multe tari ecograful a devenit o moda. Dar in Romania situatia a atins limite greu de crezut. Masinaria minune este vizitata de fiecare data cand avem noi chef sa ne vedem bebelusul – chiar si la doua saptamani. Iar mamele care nu fac macar o ecografie pe luna sunt considerate inconstiente si sunt acuzate ca pun viata copilului in pericol . O astfel de sedinta „foto” poate sa dureze undeva de la 15 minute la 90 de minute. Cu cat tesuturile sunt expuse mai mult la aceste unde(si cu cat ecograful este mai performant permitand perceperea imaginilor 3D si 4 D)  si la efectele lor, cu atat sunt mai mult influentate intr-un fel sau altul. Nimeni nu poate nega ca o astfel de influenta exista – ramane de discutat cat de mare este efectul negativ. Dar voi v-ati asuma riscul in mod constient de X% efect negativ (si nu conteaza care este numarul = X, bineinteles doar daca credeti ca X=0)?

Pe langa toate astea,  studiile au aratat ca „verdictul” dat de ecograf (sau mai bine spus de cel care interpreteaza ceea ce vede la ecograf) este atat de ambiguu incat ma intreb daca intr-adevar merita tot stresul pe care il creaza. De cate ori nu am auzit ca fetita de la ecograf s-a nascut baietel (si invers), ca bebelusul imens de peste 4 kg este nascut de urgenta prin cezariana cu abia 3 kg si ca bebelusul cu malformatii grave ce trebuia avortat in saptamana 22 + de sarcina s-a dovedit a fi un copil sanatos. Si lista continua. Nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul acelor mame care primesc un astfel de „verdict”.

The World Health Organisation stresses that health technologies should be thoroughly evaluated prior to their widespread use. Ultrasound screening during pregnancy is now in widespread use without sufficient evaluation. Research has demonstrated its effectiveness for certain complications of pregnancy, but the published material does not justify the routine use of ultrasound in pregnant women. There is also insufficient information with regard to the safety of ultrasound use during pregnancy. There is as yet no comprehensive, multidisciplinary assessment of ultrasound use during pregnancy, including: clinical effectiveness, psychosocial effects, ethical considerations, legal implications, cost benefit, and safety.

WHO strongly endorses the principle of informed choice with regard to technology use. The health-care providers have the moral responsibility: fully to inform the public about what is known and not known about ultrasound scanning during pregnancy; and fully to inform each woman prior to an ultrasound examination as to the clinical indication for ultrasound, its hoped-for benefit, its potential risk, and alternative available, if any.

Surse importante de studiat:

Nu voi incerca sa va influentez parerile – fiecare are alegerea sa de facut. Dar este un subiect foarte important mai ales daca tinem cont de faptul ca este vandut ca ” ce conteaza, nu iti face nici un rau”. Va las pe voi sa decideti ce anume credeti de cuviinta.