Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc (I)

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]

In primul articol al aceste serii, am scris despre diferite culturi ale lumii care cunosc influenta perioadei preconceptionale, conceptiei, a sarcinii si a nasterii asupra dezvoltarii armonioase ale bebelusului si mai tarziu a persoanei adulte. In continuare, doresc sa te invit sa urmaresti documentarul lui Bruce Lipton „Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc” (documentarul are subtitrare in romaneste). Bruce Lipton este un biolog in dezvoltarea umana, promoveaza ideea ca genele si ADN-ul uman sunt influentate (si manipulate) de perceptiile si credintele persoanei.

In continuare doresc sa scriu cateva din ideele documentarului.

Prima parte

In prima parte a documentarului Bruce Lipton explica cum de fapt nu suntem controlati de gene ci suntem controlati de perceptiile venite din mediul inconjurator (credinte). El explica faptul ca intr-adevar, exista defecte genetice si ele afecteaza aproximativ 5 la suta din populatie. Restul de 95% din populatie au gene minunate deci sunt sanatosi din punct de vedere biologic si totusi sfarseste prin boli si cancere, morti premature si boli cardiovasculare.  Exista o tendinta ca noi sa punem accentul numai pe gene, sa invinuim genele pentru diferitele boli de care suferim,  dar de fapt nu este asa, ci este vorba de felul in care genele sunt selectate si rescrise de sistemele noastre de credinta, de perceptiile noastre.

Exista credinta care spune ca in momentul conceptiei cand sperma si ovulul se intalnesc, genele sunt selectate pentru toata viata si ca restul vietii se desfasoara din citirea acestor gene. Daca este adevarat asta inseamna ca  noi suntem victimele ereditatii noastre. Si cum putem scapa de gene, daca acestea  sunt in construtia noastra? In momentul in care adoptam aceasta idee devenim iresponsabili. Motivul este acesta: daca genele m-au determinat sa fac asta, iar eu nu-mi pot schimba genele, deci ce mai pot face eu cu viata mea, decat sa ma asigur ca primesc medicamentatia potrivita ca sa ma simt mai bine de-a lungul procesului.

Dar genele nu controleaza cine esti, genele nu controleaza exprimarea biologica din cauza unui motiv foarte simplu: genele nu se pot activa singure sau dezactiva pe ele insale. Deci genele nu se controleaza pe ele insasi, deci deasemenea nu pot controla nimic altceva.

Intotdeauna organismele se potrivesc cu mediul inconjurator si pe masura ce mediul inconjurator se schimba si organismele se schimba pentru a se adapta la aceste modificari ale mediului . Si ce inseamna asta pentru tine?  In ce mediu locuiesti? Si care iti este sistemul de credinte? Ele devin foarte importante deoarece ceea ce descoperim acum este ca genele se vor adapta credintelor tale si acest fapt devine foarte important in intelegerea noastra despre viata.

Suntem controlati de gene? Nu, suntem controlati de perceptii. Perceptiile sunt modul cum „citim” mediul inconjurator si astfel de fapt iti  ajusti comportamentul – daca modul de comportare este legat de mediul inconjurator, atunci esti coordonat de mediul inconjurator. Daca comportarea nu ar fi  conectata cu mediul inconjurator, atunci am fi fara gandire sau am avea o problema neurologica.  Perceptia este ceea ce intervine intre mediul inconjurator si celule. Dar perceptiile pot sa nu fie corecte. Deci mai degraba decat sa le numim PERCEPTII ale mediului inconjurator, le vom numi CREDINTE! Este credinta noastra despre mediul inconjurator care ajusteaza fiziologia noastra. Si credintele vor fi cele mai importante deoarece ele sunt conectate cu genele noastre. DECI: de fapt nu suntem controlati de gene ci suntem controlati de credintele noastre.

Noi suntem ca niste  masini facute din proteine, proteinele se misca ca raspuns la semnale, semnalele sunt controlate de membrana care citeste semnalele si apoi adapteaza corpul trimitand semnale corpului sa raspunda mediului inconjurator.

Maternitatea incepe inainte de nastere

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]

„Ganbata na!” – „Bravo tie! Ai muncit greu/Ai depus mult efort!”  –  cu aceste cuvinte isi saluta tanara mama in Japonia bebelusul in clipa in care se naste.  In Japonia este cunoscut faptul ca efortul nasterii este atat al mamei cat si a bebelusului. Din clipa in care femeia ramane insarcinata ea este numita „mama”. Ea vorbeste cu bebelusul din pantec si adopta abilitatea de a vedea prin ochii bebelusului experienta sarcinii prin care trec amandoi. Ea primeste  educatie prenatala ce percepe pregatirea pentru nastere si nasterea ca  o colaborare unita – a mamei si a bebelusului impreuna, fiecare ajutand la nasterea celuilalt: mama ajuta la nasterea bebelusului si bebelusul ajuta la nasterea mamei.

Prima perioada a vietii – de la conceptie, sarcina, nastere si primul an de viata inafara pantecului mamei, este o perioada sensibila si critica de dezvoltare a unei persoane. In aceasta perioada initiala de viata, se formeaza inclinatiile si tendintele care vor insoti si forma persoana pe parcursul intregii vieti. Baza sanatati fizice, sufletesti si energetice a bebelusului (si mai tarziu a persoanei mature) este cladita inca din momentele conceptiei si chiar  inainte de conceptie.

Aceste idei sunt noi in societatea noastra si atunci cand noi, ca societate occidentala, vom  intelege implicatiile profunde ale acestor idei, putem schimba viziunea si credintele cu care am crescut si dezvoltat. Si cu toate ca pentru societatea noastra aceste idei sunt noi, exista in lume culturi si civilizatii, care cunosc de mii de ani importanta preconceptiei, conceptie, sarcinii si a nasterii si ce efect are aceasta perioada in modelarea caracterului si a sanatatii unei persoane. In plus, intreaga comunitate depune efort pentru a sprijini sosirea noii finte umane (ce aduce cu ea un potential uman unic) si pentru a o invalui cu blandete si gingasie. In culturile diferite ale lumii,   perioada dinaintea conceptiei si pe perioada sarcinii, reprezinta pentru tanara mama o perioada de relaxare constienta si fericire.

In insula Bali, Indonezia, din clipa in care simte ca este insarcinata, mamica incepe sa ii povesteasca bebelusului din pantec  despre diferitii zei hindusi, sa ii cante bebelusului si sa isi salute bebelusul in orice mod posibil. Mamica ii povesteste bebelusului despre minunile lumii in care va trebui sa se nasca si despre familia care il asteapta cu dragoste. Femeia spera sa gaseasca bucurie in tot ceea ce face pentru ca si bebelusul ei sa fie fericit. Dr Carla Hannaford, cercetatoare biologica in dezvoltarea bebelusilor in uter, povesteste in cartea sa „Awakening the Child Heart„, ca in timpul sederii sale in Bali nu a vazut/intalnit nici un copil hiperactiv.  Este posibil oare ca acest fapt sa se datoreze faptului ca aceste culturi ofera o atentie speciala a cresterii copiilor fericiti inca de la conceptie?

Tibetanii cred ca copilul este un profesor care vine sa ofere lumii din intelepciunea sa si trebuie sa se pregateasca pentru nasterea acestui suflet intelept.  Chiar inainte de sarcina, viitorii parinti  incep sa rezolve diferite probleme existente in viata lor de cuplu, ca o parte din ritualul de pregatire pentru sarcina, si intreaga sarcina este considerata ca o perioada deosebita de sosire in lume, o perioada in care sufletul invata sa cunoasca realitatea in care se va naste.  Inca din primele clipe ale vietii in uter, bebelusului i se ofera ascultare, empatie si atentie.

In anumite parti ale Africii, exista traditia ca  – inainte de conceptie  –  mama sa invite sufletul copilului care doreste sa vina in aceasta lume prin ea sa se alature ei. Pentru acest lucru mama se duce singura in natura si cauta o anumita cantare ce contine esenta sufletului ce doreste sa se nasca prin ea.  Cand mama gaseste aceasta cantare, ea o canta partenerului ei in timp ce fac dragoste si in timpul conceptiei si de asemenea, va continua sa cante aceasta cantare, pe toata perioada sarcinii, a nasterii si de fiecare data cand bebelusul nou nascut va avea nevoie de linistire.

Sobonfu Some povesteste in cartea sa „Welcoming Spirit Home: Ancient African Teachings to Celebrate Children and Community”  despre primirea plina de gingasia a noii fiinte inca din primele clipe a sarcinii, in tribul Dagara, din Africa. Ea descrie ritualurile si ceremoniile tribului si povesteste ca intreaga comunitate este unita intr-o viziune comuna care crede ca fiecare copil  este  vitala pentru viitorul comunitatii. Fiecare persoana are un scop unic in viata, si poate sa ofere comunitatii, talente si capabilitati unice. Prin urmare, toti membrii comunitatii se dedica pentru a oferi tot ce este necesar pentru o noua viata, ce incepe cu mult inaintea formarii embrionului.

Bebelusul este o entitate constienta si sensibila si intreaga comunitate se pregateste sa ii ofere o primire sigura si iubitoare, sa ii ofere sentimentul ca a ajuns la locul potrivit si ca toata lumea il asteapta sa vina.

Sobunfo povesteste despre ceremonia speciala a copiilor tribului ce se pregatesc pentru nasterea noului bebelus. Copiii pana la varsta de 5 ani sunt invitati sa vina in camera alaturata camerii nasterii. Cand bebelusul se naste, el ofera lumii primul sau plans. Acest plans este  semnificativ si este considerat un mesaj, o invatatura si toti asculta. In clipa in care se aude plansul bebelusului, copiii ii raspund in strigate de bucurie si ii ureaza bun venit.

Acestea sunt doar cateva exemple a diferitor culturi din lume, care au intelepciunea de a respecta aceasta perioada atat de importanta din viata fiecaruia dintre noi. Din clipa in care te hotarasti sa ramai insarcinata, incepe perioada maternitatii. Printr-o pregatire preconceptionala plina de constiinta si dragoste atat a corpului cat si a sufletului tau (dar si a partenerului tau), prin incercarea de ati oferi cat mai multe clipe de bucurie si liniste in timpul sarcinii, prin faptul ca ii oferi bebelusului tau o nastere blanda, plina de gingasie si dragoste, ii oferi, de fapt, copilului tau o viata mai buna, o dezvoltare armonioasa.

„Diferenta dintre supravietuire si prosperitate incepe inca din uter” –  formarea structurii si formei creierului, rezistenta omului, sentimentul de bunastare sufleteasca si capacitatea creativa pe termen lung, sunt influentate de prima perioada de viata a fiecaruia dintre noi, perioada ce incepe inca dinainte de conceptie.

O buna prietena mi-a povestit nu de mult ca ii este teama sa se miste –  fiecare iesire din casa este invaluita de o teama subtila, senzatia fiind ca miscarea este o amenintare. Aceasta senzatie nu a impiedicat-o sa iasa din casa si sa isi traiasca viata in mod normal, dar era constienta ca exista si ii era greu cu aceasta senzatia, mai ales pentru ca nu o intelegea.  Dupa aceasta destainuire, prietena mea a vorbit intamplator cu mama ei despre perioada cand mama ei era insarcinata cu ea.  Relatia dintre ele fiind ceva mai complicata, era pentru prima data cand vorbeau despre aceasta perioada. Astfel a aflat ca mama ei, a trebuit sa stea in pat din luna a patra de sarcina, sarcina fiind considerata „high-risk” si ca de fiecare data cand mama ei era nevoita sa se ridice din pat acesteia ii era frica sa nu ii faca rau bebelusei ce creste in pantecul ei.  Experienta mamei a influentat dezvoltarea prietenii mele si cu toate ca au trecut cateva zeci de ani acea frica a mamei o urmareste si acum.

 

Cum am devenit Doula….

Inca nu am ajuns sa scriu pe acest site despre minunile sarcinii si a nasterii. Inca nu am ajuns sa iti povestesc si care este cealalta  „fata” a vietii mele profesionale.  Am incercat  sa gasesc timpul „potrivit” pentru astfel de destainuiri. Am incercat sa gasesc limbajul potrivit astfel incat „povestea” sa nu par cazuta de pe Luna.

Stiam din atatea povesti (unele mai frumoase, altele mai putin) care este realitate in tara aceasta in ceea ce priveste medicina si in special partea aceea ce tine de ginecologie si obstetrica. Si stiam putin si din experianta mea proprie, din vizitele pe care a trebuit sa le fac la diferiti doctori ginecologi, din putine dati cand a trebuit sa intru la etajul acela sumbru si murdar in care se gasea sectia „Ginecologie”.  Si trebuia sa trec de aceste povesti, de aceste experiente ale atator femei si sa imi gasesc cuvintele si sa spun ca se poate si altfel. Ma crede cineva????

Am intrat in domeniul ginecologiei si fertilitatii feminine prin anul 2003. Se poate spune ca din intamplare, dar de fapt a fost mai degraba nevoia pe care o simteam in suflet de a oferi si altor femei ceea ce mi s-a oferit mie atunci cand doctorii tipau in gura mare ca singura cale este sa imi extirpeze uterul. Am vrut sa le ofer si altor femei faptul ca se poate altfel, ca pot alege, ca pot hotara. Ca nu au de ce sa le fie frica – cu toate ca poate sa fie foarte greu.

Cand prima mea clientuta m-a anuntat dupa  aproape jumatate de an de intalniri si terapii ca este insarcinata si ca doreste sa continue sa ma viziteze si in timpul sarcinii, am fost cea mai fericita din lume. Si au continuat 9 luni pline de emotii, bucurii, griji – clipe minunate si intime pentru care nu pot multumi indeajuns acelei minunate femei ca mi le-a oferit. Am vorbit despre nastere ore indelungate, am ascultat (si am simtit) impreuna bebelusul din burtica si viitoarea mamica se pregatea pentru nastere. In acele 9 luni nu a existat o invitatie sau vreo remarca sa fiu cu ea (de fapt cu ei) si in timpul nasterii. Deci nu m-am asteptat la acel telefon, primit in miez de noapte, care ma anunta ca sunt contractii regulate, dar scurte, la fiecare 10 minute. Intrebarea care a urmat m-a luat prin surpindere totala: „Te pregatesti sa vii la noi? Fara tine nu mergem la spital. ” Raspunsul meu a fost un Da instantaneu, ca si cum undeva in sufletul meu exista un vis, o dorinta de a fi acolo. Dar imediat cum am spus acel Da, au inceput sa ma invaluie sentimente de frica, nesiguranta. Era prima data cand vedeam o nastere – daca nu stiu ce sa fac?  Si in loc sa ofer eu sprijin, mamica vine in sprijinul meu: „Vei fi exact cum am eu nevoie sa fii. Si daca iti este prea frica sa fii langa mine ca terapeuta, ca profesionista, atunci fii langa mine ca prietena. Nu uita ca amandoua nastem pentru prima data. Vom invata impreuna.” Ce mai puteam spune unei astfel de invitatii??? Bine inteles ca imediat am sarit din pat, si eram pregatita sa ies din casa dupa 15 minute din clipa in care am inchis telefonul.

Am petrecut impreuna clipe minunate si am plecat la spital toti trei (mamica si taticul, si bineinteles subsemnata 😀 ) imbratisati. Toata lumea era a noastra. Am ajuns la spital, am trecut de camera de garda si am primit o camera in sala de nastere. La o ora, in timp ce treceam printr-un val intensiv si lung in mod special, o aud pe mamica soptind: „Vine!”. Am  intins mainile sa prind bebelusul nerabdator sa vina in aceasta lume. Cu o miscare profesionista (de parca asi fi facut acest lucru de ani de zile) am prins bebelusul, l-am intors si l-am pus pe burtica mamei. Sotul isi da seama de ce se intampla si cheama moasa (care in aceasta ora nu a intrat  deloc in camera – noi inca o asteptam sa puna monitorul in functiune). Eu eram pe alta lume, parca pluteam. Incepeam sa realizez ce s-a intamplat – si moasa intra si  incepe sa tipe: „Nasterea o primim numai cu manusi” – cred ca si ea era cel putin la fel de socata ca si mine 😆 Am reusit sa ingan ca nasterea este primita de moasa si nu de mine – cel putin asa ar fi trebuit sa fie. 🙂

Au trecut 5 ani de la aceasta experienta – si inca imi dau lacrimile de emotii.  Dar atunci am stiut ce vreau sa fac in viata.  Am stiut ca femeile vor face parte din viata mea. Am stiut ca le voi sprijini atunci cand vor avea nevoie. Si am stiut ca nasterile imi vor aduce bucurie si implinire. Ca, draga cititoare, chiar daca asi dori, nu asi reusi sa iti descriu acele trairi din timpul unei nasteri – emotii, bucurie, extaz, durere, frica, necunoscut, cadere, iad si rai, divinitate. Sa vezi cum acel bebelus se naste si cum el da nastere mamei sale – bebelus si mama si tata si parinti si familie – toti se nasc atat de separat si atat de impreuna in acea clipa. Este ca si cum l-ai tine pe Dumnezeu de mana si ai fi inconjurata de ingeri.

Doula este cea care ofera sprijin sufletesc, sipiritual si fizic in timpul sarcinii, nasterii si dupa nastere. De obicei pentru fiecare etapa, exista, aici in Israel, un curs ce ofera pregatirea in etapa aleasa. Eu am avut norocul sa gasesc un colegiu care sa ofere pregatire pentru cele trei etapa ale maternitatii intr-un singur curs. Si uite asa am inceput aceasta parte a vietii mele profesioniste – doula si instructor prenatal.

Si astfel voi fi acolo langa cea care m-a ales sa ii fiu alaturi, in momentele intime ale maternitatii sale. Sunt acolo ca sa ii reamintesc sa asculte si sa aiba incredere in ea, in corpul ei, in bebelusul ei. Sunt acolo sa ii reamintesc ca, corpul ei  stie sa nasca, trebuie doar sa il lase sa nasca si sa nu i se impotriveasca. Si mainile mele ating si mangaie si apasa si sustin si maseaza, sterg lacrimi si picaturi de transpiratie. Si corpul meu respira impreuna cu mamica. Si glasul meu alina, si incurajeaza, si explica si …… tace.  Cu toata fiinta mea iau parte la acest miracol.  Indiferent cum vrei sa nasti.  Dar nu sunt acolo pentru a naste in locul tau – sunt acolo doar ca sa iti reamintesc ca se poate si altfel, ca poti, ca nu esti singura….

In prezent, lucrez mai mult cu femei cu probleme ginecologice si de fertilitate. Dar de fiecare data cand mi-e dor de lumea maternitatii, lucrez ca voluntara intr-un spital aproape de casa noastra. Aceste ore petrecute langa mamicile care nasc, cu toate ca aceste ore nu sunt usoare, nu intotdeauna este bucurie si voie buna la o nastere (dar intotdeauna il simt pe Dumnezeu aproape) imi amintesc ca viata merita traita frumos, din tot sufletul. Imi amintesc ca viata si sanatatea si corpul si sufletul  trebuiesc respectate.  Si in acele ore sunt atat de aproape de viata si de moarte.

Update 2013 De atunci si pana acum lucrurile au continuat sa evolueze, m-am mutat in Romania, iar eu am continuat sa ma transform. Azi, fara sa stiu exact ceea ce ofer (poate pentru ca de fiecare data ofer ceva diferit, in functie de fiecare bebe, de fiecare mama?) pot spune ca m-am transformat si am inceput sa devin birthkeeper – protectoarea nasterii. Si pe langa faptul ca sunt alaturi de bebei si mamici, ma simt onorata sa pot fi alaturi de alte femei care doresc sa se pregateasca pentru a putea fi alaturi de tinerele mamici in aceste momente intime ale vietei lor: nasterea bebelusului.

Pregatirea pentru nastere

Mintea si corpul tau sunt relaxate, puternice si pregatite pentru aceasta minunata calatorie – nasterea bebelusului tau. Simti mandria, puterea si fericirea.

Tu si bebelusul tau lucrati ca o echipa. Si sunteti pregatiti si emotionati pentru fericitul eveniment – marea reintalnire.

Nasterea este naturala – corpul tau stie exact ce are de facut. Bebelusul tau stie ce are de facut. Si este puternic si pregatit pentru nastere.

Contractiile vin si se duc ca valurile  ce se sparg de mal  – fiecare iti aduce bebelusul din ce in ce mai jos prin canalul nasterii si din ce in ce mai aproape de bratele tale.

Respiratia ta este lenta, lunga,  si joasa – dulce si joasa, respira si sufla – cu cat bebelusul coboara in mod natural.

Tu esti bine, esti minunata. Bebelusul este bine, este minunat. Sunteti amandoi ca o echipa. Tu il ajuti pe el si el te ajuta pe tine. Maxilarul tau este relaxat, eliberat de orice tensiune, mainile tale sunt libere si moi si relaxate, pantecul tau si partea de jos a bazinului sunt moi, relaxate, usurand calea bebelusului tau prin pasajul nasterii.

Si contractiile care urca si coboara, vin si se duc, precum valurile marii. Tu te odihnesti adanc intre contractii. Bebelusul tau se odihneste intre contractii. Si tu esti atat de minunata, atat de puternica, atat de frumoasa.

Si esti atat de fericita, te bucuri de fiecare moment din aceasta calatorie magica. Bebelusul tau iti simte bucuria si ti-o impartaseste. Tu esti atat de relaxata si poti sa cooperezi cu fiecare contractie, cu fiecare senzatie care te cuprinde, fiecare schimbare a corpului si a sufletului tau.

Cand vine timpul pentru bebelusul tau sa iasa in lumea din afara, tu vei fi pregatita –  singurul lucru pe care trebuie sa faci este sa iti amintesti sa ramai relaxata. Repeta cuvintele : dulce si jos – respira si sufla, tot timpul in mintea ta, chiar si cu voce tare daca doresti si te va ajuta sa ramai relaxata si concentrata.