Nasterea mira-col de acasa

Atentie!!! Draga cititoare, dragule cititor. Nasterea acasa poate fi o experienta minunata atat pentru mama si bebe cat si pentru intreaga familie. Dar nasterea acasa nu se potriveste oricarei persoane. Si cu toate ca, in aceasta poveste, intamplator, am participat doar eu ca doula (moasa a ajuns la 5 minute dupa nastere), aceasta nastere este considerata a fi neasistata. Daca te gandesti ca nasterea acasa poate fi o alegere potrivita tie, te rog sa faci aceasta alegere in mod constient si responsabil.

Cu toate ca am fost binecuvantata sa fiu acolo, am asteptat aceasta poveste cu sufletul la gura. Cred ca imi era frica sa nu uit ceva, sa nu imi  curga printre degete vreun detaliu important care poate, si doar poate, ar fi reusit sa schimbe ceva din amintirea aceasta dulce. Este vorba despre una dintre acele nasteri pe care, chiar si dupa un an de zile, cand mi-o amintesc, inca simt furnicaturi de oxitocina prin fiecare celula a corpului. Pentru ca DA, oxitocina – intitulat atat de frumos de minunatul OM Michel Odent, hormonul dragostei –  este activata in corpul fiecarei persoane care este prezenta la un astfel de eveniment sacru.

Pe Ina si Sabin i-am cunoscut la scurt timp dupa ce ne-am mutat in Romania. Oare este o coincidenta faptul ca si noi si ei ne-am intors cam in aceeasi perioada in aceasta tara? Oare este o coincidenta faptul ca ne-am intalnit doar cu cateva zile inainte ca Ina sa ramana insarcinata? Parca intregul Univers era nerabdator sa aranjeze lucrurile in asa fel incat noi sa ne intalnim.

Pentru mine aceasta nasterea a deschis o usa invizibila spre ceea ce sunt EU, spre directia in care doresc sa merg. Acest suflet de copil, care atunci inca nu se nascuse, si acesti oameni minunati, au adus cu ei atat de multa claritate, incat am stiut ca TREBUIE sa continui. Participasem la mai multe nasteri, atat la spital cat si acasa, si cu toate ca fiecare nastere in parte a fost speciala si sacra, ATUNCI, intre acesti oameni frumosi am inteles de ce fac eu acest lucru. Am inteles ca doresc sa fiu acolo pentru BEBELUSI – ca sa ii protejez si sa ii asigur ca se vor naste in maini blande si respectoase, ca vor fi inconjurati doar de iubire si lumina.

Tot ce imi ramane acum sa fac este sa imi las de fiecare data ochii sa se umple de lacrimi, sa imi las sufletul sa tremure de emotii si sa va multumesc voua oameni dragi ca m-ati primit langa voi in astfel de momente binecuvantate.

Si in continuare o las pe mami Ina sa va povesteasca cum a fost. Povestea lor o veti gasi si pe blocul personal Reflectii pe o frunza .

– Despre cum nu dau o doula pe 10 doctori-

Proaspat intorsi in tara dupa ce tocmai intalnisem un cuplu superb in Africa de Sud, care se pregatea pentru nastere acasa, ni s-a parut firesc si frumos sa incercam acelasi lucru si noi. Respingerea abordarii nasterii in spital a venit natural, ca alegere de viata congruenta cu felul in care traim. Decizia a fost inspirata si de tot mai multe povesti despre nasteri in final nefericite si traumatizante in spitale.

Printre primele persoane noi pe care le-am in talnit la intoarcerea in tara a fost o doula, afland astfel si ca exista asemenea vocatii: „insotitoare spirituala in procesul nasterii“. Nu auzisem de asa ceva si nu aveam nici o idee despre ce face o doula cu adevarat dar am avut incredere ca – daca vrem nasterea ca proces si spiritual de crestere- este ceva care cu siguranta ne va prinde bine.

Pregatirea in sine a fost un proces superb de lucru cu fricile personale si colective vizavi de nastere.

La fiecare frica de-a mea despre proces, doula avea doar cuvinte de incurajare, spuse insa atat de natural, incat incet-incet au lucrat in interiorul meu: „ai incredere in corpul tau, stie ce face“, „asculta ce iti spune corpul“, „conecteaza-te la tine si la bebe“. La fiecare pas important din sarcina – nevoi alimentare si carente de minerale, ecografe, analize despre riscuri – doula imi recomanda solutii naturale bazate pe plante sau imi argumenta cu studii de specialitate daca testele standard sunt sau nu utile. De la ea am primit cartea „Sacred Birthing“, care ne-a inspirat decisiv si ne-a dat o ancora spirituala puternica.

Stiam ca nu vom gasi moase usor in Romania, in lipsa cadrului legal care sa le permita sa asiste nasteri acasa. In acel moment nici nu aveam o „acasa“. In orice caz, ideea se infiripase deja si am inceput sa ne pregatim cautand persoane resursa, carti, sprijin.

Am fost placut surprinsi sa descoperim asociatia Mame pentru Mame si povestea celor doua nasteri acasa ale Anei Maita; a urmat apoi povestea mediatizata a Dittei Depner asistata acasa de un medic obstetrician. Am aflat si de alte femei fara povesti mediatizate care erau la a treia, a patra nastere acasa, sau altele care erau hotarate sa incerce pentru prima oara. Evident un mic curent se consolida in Romania si ne simteam mai putin singuri, desi sprijin concret nu prea eram siguri ca putem avea.

Am fost de doua ori la inceputul sarcinii la control la o clinica privata; de ambele dati am avut senzatia ca e inutil sa astept la coada si am avut impulsul sa plec inainte de a intra in cabinet. Mediu curat, doctori si moase politicoase, si totusi cele 15-30 de minute de consult si conversatie, lungite de mine prin intrebari, nu mi se pareau deloc satisfacatoare pentru ceea ce aveam eu nevoie. Dublu si triplul test le-am refuzat, avand sub 35 ani si afland ca oricum testele astea sunt in general fals pozitive, iar doctorii cu adevarat nu au ce face decat sa recomande intrerupere de sarcina. Multumesc, nu!

Cu fiecare persoana intalnita cu care abordam subiectul, fie ca era cadru medical sau nu, conversatia se transforma rapid in dezbatere.

In familia mea cu doua surori proaspete mamici am mentionat la un moment dat dorinta de a naste acasa; aceasta a fost intampinata cu atata vehementa, incat ne-am dat seama ca nu avem energie sa convingem pe nimeni ca e cea mai buna optiune pentru noi. Mai ales pentru ca ne-am pregatit pentru nastere acasa si cautat sprijin pana in ultimul moment.

Pe parcursul sarcinii am cochetat cu tot felul de idei si locatii pentru nasteri: Constanta sau Brasov unde exista clinici private in care se poate naste in apa sau Olanda unde avem prieteni si unde se naste foarte mult acasa. Toate cazurile insa ar fi implicat calatorii de multe sute sau mii de kilometri, iar intrebarea „de ce am face asta?“ devenea tot mai clara, ca si firescul nasterii acasa.

In ultimul trimestru am gasit o moasa din Romania care ar fi fost dispusa sa inceapa cu noi travaliul acasa si cu dilatatie maxima sa mergem apoi la spital. Riscurile profesionale mari la care s-ar fi expus, plus riscurile la care considera ca expunea fatul erau prea mari pentru ca ea sa se angajeze la a sprijini o nastere acasa in totalitate. Mi-am spus ca daca totul merge bine, nu ma scoate nimeni din casa cu dilatatie maxima pentru a ajunge exact in locul in care nu doream deloc sa ajung. Era clar ca avem nevoie de multa liniste, incredere, experienta si calm in proces, nu de alte frici proiectate din alte experiente.

In saptamana 36 am gasit o moasa din strainatate dispusa sa ne ajute, cu care am rezonat foarte bine fata de procesul nasterii. Abordarea ei era axata in genere pe interventie doar daca ar fi fost absolut necesar.

Ca sa ajunga la noi, moasei ii erau necesare cam 4 ore; tot cam atat iar fi luat si doulei. Mai aveam alaturi de noi o prietena clarvazatoare practicanta de terapii alternative, care m-a pregatit constant in sarcina si aproape saptamanal in ultima luna. Prezenta ei in proces ne-a dat din nou multa incredere ca, in cazul in care apar riscuri de care nu ne dam seama, vom primi ajutor si din alte sfere pe care contam de altfel mai mult decat pe ajutor medical.

In ultimele 3 luni am lucrat aproape zilnic cu meditatii de relaxare asociate cu nasterea prin autohipnoza, practic o relaxarea profunda cu vizualizare si cateva tehnici de respiratie care au continuat sa imi creasca nivelul increderii in proces si sa disipeze fricile. Chiar daca in nasterea propriu zisa tehnicile respective nu au avut la fel de mult sens – numaram de trei ori mai mult si contractia nu se mai termina – perioada de pregatire a fost superba ca proces de abandon al controlului si lucru cu fricile personale si colective.

In saptamana 36 am fost la ecograf, totul era in regula. Din acel moment am tot asteptat cu anticipatie, trecand saptamanile prin 37, 38, 39, 40. Ma simteam bine, vazand ca nu mai nasc imi gaseam tot felul de ocupatii din seria aranjarii cuibului. La incheierea saptamanii 40 am mers la un control de rutina pentru monitorizarea fatului, la o clinica privata, si am facut imprudenta sa ii spunem medicului ca noi ne pregatim de nastere acasa. Am fost coplesiti imediat de un discurs al unui medic (destul de tanar de altfel) despre imensele riscuri la care ne expunem si contrarecomendarile lui (pe care nu le cerusem). Am incercat de cateva ori sa il oprim, multumindu-i pentru grija. Faptul ca specia umana reusise sa populeze planeta multe milioane de ani fara teste NST si amniocenteze la fiecare 2 zile din saptamana 39, dupa recomandarea sa, nu parea sa cantareasca deloc in ecuatie fata de riscurile enorme care pot aparea de la un mooment la altul. Nu parea sa conteze prea mult nici faptul ca o sarcina normala merge pana la 42 de saptamani inclusiv si cu cat fatul sta mai mult in uter cu atat este mai bine echipat pentru viata dupa nastere. Desi am intrat foarte relaxata in cabinet, curioasa de procedura, odata pusi eletrozii pe burta pentru testul NST care monitorizeaza bataile de inima ale fatului, am simtit o alerta si tensiune automata. Sa fac asta o data la 2 zile parea o absurditate – financiara si emotionala in acelasi timp. In plus, amniocenteza ca procedura invaziva nu era o solutie acceptabila. Toate analizele din timpul sarcinii iesisera foarte bine, cu mici carente corectate prin alimentatie si suplimente naturale (corpurile noastre asimiland extrem de putin din toate suplimentele de sinteza, de tipul 30 in 1 existente pe piata). Placenta avea aspect normal la ultimul ecograf. Am intalnit mamici care din saptamana 38 mergeau aproape zilnic sau la doua zile la control, inclusiv trecand granita in Ungaria, la clinici cu servicii mai bune decat la noi. Ce stres aditional trebuie sa fie si asta pentru bebe si mama, sa verifici aproape zilnic ca totul este in regula din saptamana 38 pana in 42! Putine femei au sanse sa ajunga in saptamana 42 dupa recomadarile medicilor, care au un intreg arsenal la dispozitie pentru a grabi / „salva“ procesul.

Am inteles insa atunci mai bine ca toata afacerea in jurul nasterii nu implica doar bani si iar bani pentru teste, controale, suplimente artificiale, onorarii la doctori, ecografe multiple si inutile, inclusiv briz-briz-uri de genul 4D. La mijloc este un intreg sistem – indatorat rationalismului materialist-stiintific – care incearca constant sa submineze intuitia si increderea femeilor in intelepciunea propriului corp. Mai mult, cascada de interventii posibile – grabirea procesului nasterii, initierea / inducerea inainte de vreme, fortarea contractiile cu substante artificiale, cezariana si altele – duce inevitabil la traume pentru noua fiinta in grad mai mare sau mai mic, dupa caz. In loc sa isi aminteasca de unde vine si de scopul mai inalt al vietii, noua fiinta va fi potential ocupata o viata sa isi vindece traumele si sa isi puna intrebari de sens profund la care stiinta inca nu a gasit raspuns.

Iti dai seama mai ales in momentul in care alegi altceva decat sistemul dominant cat de putina libertate avem de fapt in alegerile noastre. Noua ne ramanea sa asteptam linistiti momentul perfect al nasterii care avea sa vina singur.

La sfarsitul saptamanii 41, nici semn de contractii, doar o durere accentuata de spate; intr-o dimineata, fara nici un alt semn, o mica pata maro – semn ca cervixul se pregatea. Am trebaluit toata ziua pentru ca asteptasem deja destul sa se intample minunea si aveam pregatiri pentru iarna de facut 

Doula deja simtise ca trebuie sa vina la mine – prin conectarea ei cu bebelusul – si era pe drum – ceea ce ne-a salvat, pentru ca daca ar fi asteptat semne mai clare nu ar fi avut nici o sansa sa ajunga la timp. Ea a ajuns la 7 seara; eu eram in mare verva, obosita de peste zi, insa fara alte semne. Ii scriem un email si moasei inainte sa fac un dus si sa merg sa ma odihnesc.

Planul de odihna nu a avut prea mare sanse, pe la 9 au inceput niste intepaturi puternice despre care doula a spus clar ca nu sunt inca contractii, doar pregatirea cervixului. Cum or fi aratand contractiile m-am intrebat, pentru ca intensitatea nu era deloc mica nici atunci. Stiam si glumisem pe seama faptului ca orgasmul sexual inainte / in timpul travaliului ajuta mult cervixul la dilatare – o alta modalitate in care natura lucreaza singura, si in care viitorul tata este implicat in proces. Pentru noi era deja prea tarziu, intensitate intepaturilor nu mai lasa loc decat de respiratii lungi in asteptarea urmatoarei. Pe la 10 si jumatate sotul meu a iesit la tren dupa prietena noastra terapeuta, care avea sa ajunga aproape de miezul noptii.

Doula a fost foarte discreta, spunandu-mi sa o chem daca vreau sa fie cu mine. I-am cerut sa vina cu trusa magica de uleiuri esentiale si imi amintesc ca a scos un ulei superb, pe care l-am mai cerut mai tarziu in proces: cel de trandafir, esenta feminitatii. A mai fost unul care s-a pierdut in memorie. Mi-a masat usor picioarele cu atat de multa finete si prezenta si dragoste, incat mi-am spus, wow, sper sa avem timp sa ne bucuram si de asta. Intensitatea trairilor a inceput sa se accelereze rapid, inca mai functiona creierul cand am intrebat-o cum pot femeile sa treaca prin asemenea proces in spital; nimic din ce aveam nevoie in acel moment nu parea sa vina din acel mediu. Mi s-ar fi parut un chin sa fiu oriunde altundeva. Aveam un moment atat de frumos cu doula incat nu imi doream sa se termine prea repede, noi doua atunci eram absolut suficiente in proces.

Durerea a devenit tot mai intensa si ceea ce credeam eu ca trebuie sa fie contractii, tot mai dese. In scurt timp nu m-am mai putut concentra pe nimic altceva decat pe respiratie, cu ochii inchisi si mainile pe burta. Numaram cam de trei ori dupa cele invatate si durerea contractiei nu inceta. Cam atat despre ce planuiesti inainte; mai ramanea abandonul in proces, cel mai firesc lucru pe care il puteam face.

Sotul meu si prietena terapeuta s-au intors in jur de miezul noptii, dupa care a inceput periplul cu umplerea piscinii de nascut. Nefiind racordati la retea cu apa calda nelimitata, incalzirea si umplerea piscinei au luat aproape 3 ore. Pe la 2.30 deja abia asteptam sa intru in apa de unde nu am mai iesit decat la 4.30, dupa nastere.

Durerea era atat de intensa incat am gasit o pozitie in care eram confortabila in care am stat ore in sir: in genunchi, sprijinindu-ma cu mainile de marginea bazinului, cu ochii inchisi, deschizandu-i doar pentru a cere apa. Am avut multa liniste in jur, cu lumini difuze, vorbit in soapta. cateva glume, si atat de multa dragoste si finete incat, in ciuda durerii, experienta a fost superba, sacra de-a dreptul. Mica minune a iesit la lumina la 4.25, cu ochii larg deschisi si cu mana dreapta intinsa deasupra umerilor.

Moasa a ajuns la 5 minute dupa nastere, la timp sa imi faca un control delicat la lumina lumanarii pentru a se asigura ca totul este in regula. Desi moasa nu a ajuns la timp, doula, care era singura cu experienta in nasteri anterioare, mi-a transmis mereu multa siguranta si calm. O prezenta formidabila pe care nu as da-o pe zece doctori!

Urmatoarele ore au fost de gratie. Dupa o scurta odihna a tuturor protagonistelor, cu proaspatul tatic comunicand marele eveniment familiei, golind piscina si ocupandu-se de cumparaturi, am petrecut o dimineata superba la ceai, cafea si prajituri vorbind despre experienta tuturor. O atmosfera superba de relaxare, ras si calm fericit care a continuat pentru cateva zile.

Nu a fost nevoie sa ies din casa pentru nimic. Fiind sfarsit de saptamana, medicul de familie a venit abia luni pentru un control de rutina si o adeverinta de nastere spontana acasa, care ne-a ajutat sa obtinem un certificat de nastere de la primaria comunei de care apartinem. Desi nu se mai intamplasera de multa vreme nasteri in sat, ne-a fost usor sa obtinem certificatul fara intrebari suplimentare.

Le uram si altora nasteri frumoase dupa dorinta 😮 )

Curs doula in Cluj Napoca

In perioada
7-10 iunie 2012,
in Cluj Napoca
va avea loc cursul Doula – sprijin in timpul nasterii
intr-o noua varianta.

Un proiect unic realizat de Cuibul Berzelor si Feminitate deoarece credem ca fiecare femeie are dreptul sa sa se simta inconjurata de sprijin, de compasiune, de incredere, de blandete
Cuvantul “doula” vine din greaca si inseamna “femeie ce serveste o alta femeie” sau “femeie ce ofera ingrijire”. In varianta moderna, termenul nu s-a schimbat, dar se axeaza pe oferirea sprijinului in diferite momente specifice din viata unei femei cum ar fi sarcina, nasterea si perioada postnatala.
Cursul „Doula – sprijin in timpul nasterii” doreste sa iti ofere informatiile necesare care sa te ajute in primul rand pe tine sa intelegi si sa ai incredere in procesul nasterii si astfel sa poti ajuta viitoarele mamici (si tatici )  in unele dintre cele mai intime si mai intense clipe din viata lor.

Subiectele discutate vor cuprinde:

  • Anatomie si fiziologie feminina accentul fiind pus pe perioada sarcinii si a nasterii
  • Sprijin prenatal si pregatirea pentru nastere – ultimile saptamani de sarcina
  • Importanta comunicarii corecte si eficiente
  • Sprijinul in timpul travaliului si al nasterii – masuri de confort
  • Nasteri cu provocari – despre situatii speciale in timpul travaliului si a nasterii
  • Sprijin postnatal – primele ore si zile dupa nastere

Traineri

Nora Niculescu – psiholog, educator prenatal Lamaze si doula
Andreea Luncasu – terapeuta cu specializarea in sanatate feminina si doula

Costul cursului

  • 400 euro – pentru cele care nu au experienta in domeniul nasterii
  • 350 euro – pentru cele cu experienta in domeniul nasterii (educatori prenatali, moase, asistente, etc)
  • avans minim de 200 euro in momentul inscrierii ; a doua rata se va achita in prima zi de curs.
  • costul include suportul de curs, masa de pranz, bauturi reci/calde si snacksuri
  • pentru cele venite din alte orase, putem oferi cazare GRATUITA pe intreaga perioada a cursului- pentru un numar limitat de persoane. Cele interesate vor primi mai multe detalii telefonic.

Programul cursului :

Cursul se va desfasura pe o perioada de patru zile intre orele  9.30 – 18.00

Numar de locuri

Numarul de locuri este limitat, pana la 10 participante. Cursul va fi amanat in cazul in care nu se vor inscrie minimum 6 participante.

Diploma/Certificat de participare

Avand in vedere legislatia ambigua in acest moment in ce priveste statutul legal in Romania al Educatorilor Prenatali si al meseriei de Doula, diplomele oferite la final vor avea valoare simbolica, insa vor garanta un training valoros in aceasta meserie frumoasa si implinitoare.

Inscriere

Inscrierea se face telefonic dupa care te invitam sa ne trimiti o scurta prezentare pentru a ne cunoaste mai bine.

Nora Niculescu

  •  email – nora@cuibulberzelor.ro
  • telefon – 0742030465

Andreea Luncasu

  • email – andreea@feminitate.org
  • telefon – 0758419068

Atentie!!! Putem organiza acest curs si in orasul tau, daca se aduna suficiente participante. Anunta-ne ca iti doresti sa participi la acest curs, spune-ne din ce oras esti si daca doresti sa ne ajuti la organizarea acestui curs.

Ecograful in sarcina – o discutie controversata

In urma cu cateva zile in urma, la articolul Nasterea este alegerea ta (sau nu), am primit un comentariu de la un viitor tatic, Liviu, in legatura cu un link care l-am pus in acest articol despre ecografiile in sarcina.

Buna ziua.
in calitate de viitor tata, am gasit articolul dvs. interesant.

Am dat click si pe linkul care trimite spre articolul despre ecograf  unde am citit urmatoarele: „Echograful nu este altceva decât un sunet de frecvenţă înaltă (între 3-10 Megahertz), un sunet extraordinar de puternic, (imaginaţi-vă zgomotul unui metrou intrând într-o staţie) […] Acest sunet poate afecta dezvoltarea sistemului auditiv cât şi dezvoltarea generală a celulelor şi este perceput de făt ca ceva foarte deranjant şi asurzitor, […]”

Ei, eu stiu ca domeniul auditiv al urechii umane este intre 20Hz si 20KHz, adica mult sub frecventa ultrasunetelor (3-10MHz) – cu alte cuvinte, oamenii NU AU CUM sa auda ultrasunetele produse de ecograf;  in afara de asta, ecografia in sarcina se face si la varste la care fatul nu are sistem auditiv functional (nu are cum sa auda ca nu are urechi, mai precis)

Daca e sa dau crezare acelui articol, copilul din burta aude un metrou care intra in statie, iar parintii si medicul, care asista la ecografie, nu aud absolut nimic.

Avand in vedere cele de mai sus, va rog sa ma lamuriti si pe mine in chestiunea asta: ori nu inteleg eu ceva, ori articolul din link este o aiureala.

Am incercat sa ii raspund lui Silviu printr-un comentariu scurt si la obiect – usor de spus, greu de facut. Am realizat destul de repede ca subiectul cere ceva mai mult decat un simplu comentariu si cu toate ca Ditta a facut o treaba minunata cu articolul scris (multumesc inca o data Ditta), am zis sa scriu si eu acele lucruri pe care doream sa le subliniez. Oricum va voi ruga sa cititi si articolul amintit mai sus ca punct de referinta- veti gasi acolo informatii pe care nu le voi reaminti aici.

Discutiile despre riscurile ecografului in sarcina sunt foarte controversate. Bine inteles depinde foarte mult cine este in spatele acestor conversatii. Dar cel mai important este ca noi, ca viitori parinti sa ne informam si sa alegem in mod constient ce e cel mai bun pentru bebelusii nostri.

Cum „functioneaza” ecograful?

  • ecograful functioneaza prin trimiterea unor unde sonore; in timp ce aceste unde se lovesc (pulseaza) in tesuturi formeaza un ecou care este interpretat sub forma de imagine
  • frecventa acestor unde sonore este foarte inalta si nu poate fi auzita de urechea umana care se afla in mediu aerian
  • aceste unde sonore sunt capabile sa creasca temperatura in tesuturi (deci si in celule)
  • aceste unde sonore determina aparitia unor bule de gaze care creeaza presiune asupra tesuturilor
  • aceste unde sonore determina anumite aparitia anumitor efecte mecanice cum ar fi miscarea lichidului, determinand aparitia valurilor care si ele creaza presiune asupra tesuturilor.

Propagarea sunetului in apa

Prin definitie ultrasunetul (folosit la ecograf) este inaudibil – frecventa foarte inalta a acestui nu este perceputa de urechea umana. Dar este foarte dificil (si de cele mai multe ori incorect) sa se compare nivelul de presiune acustica in apa si nivelul de presiune acustica in aer. Presiunea atmosferica difera fata de cea acvatica si trebuie tinut cont de faptul ca apa scade frecventa sunetului si are si efect de reverberatie – pulsarile formeaza un ecou (de exemplu microfonul dat prea tare care tiuie – transmite un sunet mult mai puternic decat cel initial) .

Cei de la Mayo Clinic au demonstrat ca ” o mica parte din energia ultrasunetelor se transforma intr-o forta de o frecventa scazuta care determina  obiectul sa vibreze si sa produca un sunet audibil.” Ei numesc acest lucru „tapping effect”

„Raindrops don’t make any sound in the air,” explains Dr. Fatemi. „But when they hit a tin roof the sound is clearly audible. In the same way, ultrasound waves produce a tapping effect that is sensed by the fetus.”

Mici celule si tesuturi se dezvolta

Intr-adevar, auzul bebelusului este complet dezvoltat din punct de vedere fiziologic pana in saptamana 18 de sarcina (de la conceptie). Dar intrebarea este oare ce efect au aceste unde sonore asupra tesuturilor in plina dezvoltare ? Si nu vorbesc numai despre acele tesuturi care formeaza urechea ci despre intregul corp al bebelusului. Oare cum toate efectele ecografului amintite mai sus influenteaza dezvoltarea unei fiinte atat de mici si de fragile? Si daca se spune ca apa influenteaza frecventa ultrasunetelor atunci oare faptul ca toate tesuturile fatului sunt moi (inclusiv oasele) nu influenteaza si ele aceasta frecventa?

Oare intr-adevar exista o legatura intre cresterea frecventei bolilor „nervoase” (autism, dezvoltarea tarzie a vorbitului, ADD si ADHD, etc) si cresterea frecventei folosirii ecografului in sarcina? Statisticile arata ca da – copii care au astfel de probleme au avut parte in viata uterina de mai mult de 2-4 ecografe. Dar marea majoritate a comunitatii medicale sustine faptul ca datele nu sunt suficiente si ca mai multe studii sunt necesare.Momentan ceea ce lumea medicala va poate spune cu siguranta este ca fatul poate sa auda ultrasunetele emise de ecograf si ca este „stimulat” de folosirea ecografului.

Nu am un raspuns „medical” la aceste intrebari ci doar unul intuitiv. Pentru mine acest lucru este suficient, dar stiu ca, in lumea noastra moderna care incurajeaza atat de mult utilizarea „ajutoarelor” externe si a tehnologiei, acest lucru nu este suficient.

Moda ecografului

In multe tari ecograful a devenit o moda. Dar in Romania situatia a atins limite greu de crezut. Masinaria minune este vizitata de fiecare data cand avem noi chef sa ne vedem bebelusul – chiar si la doua saptamani. Iar mamele care nu fac macar o ecografie pe luna sunt considerate inconstiente si sunt acuzate ca pun viata copilului in pericol . O astfel de sedinta „foto” poate sa dureze undeva de la 15 minute la 90 de minute. Cu cat tesuturile sunt expuse mai mult la aceste unde(si cu cat ecograful este mai performant permitand perceperea imaginilor 3D si 4 D)  si la efectele lor, cu atat sunt mai mult influentate intr-un fel sau altul. Nimeni nu poate nega ca o astfel de influenta exista – ramane de discutat cat de mare este efectul negativ. Dar voi v-ati asuma riscul in mod constient de X% efect negativ (si nu conteaza care este numarul = X, bineinteles doar daca credeti ca X=0)?

Pe langa toate astea,  studiile au aratat ca „verdictul” dat de ecograf (sau mai bine spus de cel care interpreteaza ceea ce vede la ecograf) este atat de ambiguu incat ma intreb daca intr-adevar merita tot stresul pe care il creaza. De cate ori nu am auzit ca fetita de la ecograf s-a nascut baietel (si invers), ca bebelusul imens de peste 4 kg este nascut de urgenta prin cezariana cu abia 3 kg si ca bebelusul cu malformatii grave ce trebuia avortat in saptamana 22 + de sarcina s-a dovedit a fi un copil sanatos. Si lista continua. Nici nu vreau sa ma gandesc ce e in sufletul acelor mame care primesc un astfel de „verdict”.

The World Health Organisation stresses that health technologies should be thoroughly evaluated prior to their widespread use. Ultrasound screening during pregnancy is now in widespread use without sufficient evaluation. Research has demonstrated its effectiveness for certain complications of pregnancy, but the published material does not justify the routine use of ultrasound in pregnant women. There is also insufficient information with regard to the safety of ultrasound use during pregnancy. There is as yet no comprehensive, multidisciplinary assessment of ultrasound use during pregnancy, including: clinical effectiveness, psychosocial effects, ethical considerations, legal implications, cost benefit, and safety.

WHO strongly endorses the principle of informed choice with regard to technology use. The health-care providers have the moral responsibility: fully to inform the public about what is known and not known about ultrasound scanning during pregnancy; and fully to inform each woman prior to an ultrasound examination as to the clinical indication for ultrasound, its hoped-for benefit, its potential risk, and alternative available, if any.

Surse importante de studiat:

Nu voi incerca sa va influentez parerile – fiecare are alegerea sa de facut. Dar este un subiect foarte important mai ales daca tinem cont de faptul ca este vandut ca ” ce conteaza, nu iti face nici un rau”. Va las pe voi sa decideti ce anume credeti de cuviinta.

Ce este travaliul? – un citat si o carte

Cartile Annei Frye le-am descoperit cu ani in urma si reprezinta un ghid de nepretuit pentru mine. Sunt carti medicale, scrise de o moasa care asista numai nasteri acasa, carti scrise pentru studentele la moase si pentru moase. Sunt carti, care chiar daca sunt scrise intr-un limbaj medical, privesc nasterea ca pe un intreg, au incredere deplina in femeie, in bebelus si in proces si sunt scrise intr-un mod atat de complet incat te lasa fara rasuflare. Ultima carte din colectia Annei Frye (adica ultima carte care imi lipsea), am primit-o in dar de la un cuplu superb, doi tineri parinti care m-au invitat sa particip la nasterea acasa a baietelului lor, si este o carte pur si simplu IMPRESIONANTA. Impreuna cu prietena mea draga Nora Niculescu, o numim Biblia Moaselor 🙂 Cartea se numeste Holistic Midwifery: A Comprehesive Textbook for Midwives in Homebirth Practice – Volume II – Care of the Mother and Baby from the Onset of Labor Through the First Hours After Birth – un titlu lung pentru o carte complexa, completa, superba si imensa 🙂 . O carte care merita sa fie citita atat de toti cei care lucreaza cu gravidute cat si de cele care doresc sa primeasca informatii complete si de incredere pentru a se pregati pentru nastere.

Si acum permite-mi sa iti impartasesc un citat preluat din aceasta carte:

Travaliul este ceva mai mult decat procesul fizic prin care femeia naste si bebelusul este nascut – chiar daca acest proces este intr-adevarat miraculos. Travaliul este, de asememea, o deschiderea transformationala a intregii fiinte a femeii. Femeile care dau nastere neconditionat sunt deschise spre fortele elementare ale naturii care ajuta la nasterea bebelusului. Inima, sufletul, spiritul emotiile, sexualitatea, impreuna cu corpul fizic al femeii, se deschid pentru a permite unei alte fiinte sa isi inceapa o existenta independenta in aceasta viata. Astfel ca, travaliul este o experienta spirituala de o importanta enorma atat pentru femeie cat si pentru bebelusul ei.

In timp ce femeile au parte de nenumarate experiente ce le schimba viata in timpul sarcinii, experienta nasterii este atat de importanta in viata unei femei, incat chiar si femei batrane isi vor aminti de aceasta experienta si o vor povesti ca si cum ar fi avut loc doar cu cateva ore in urma. Acest lucru face ca experienţa naşterii sa fie una dintre cele mai centrale experiente în viaţa unei femei.

De asemenea, trecerea de la viaţa intrauterină la viaţa din afara uterului are un impact imens si asupra copilului, în moduri care vor influenta o persoană pentru toată viaţa. Cu excepţia cazului in care anumite circumstante neobisnuite au creat o situatie provocatoare in timpul sarcinii, procesele nasterii bebelusului reprezinta de fapt prima provocare fizica pentru bebelus. Experienta proprie a bebelusului din timpul sarcinii si a nasterii, precum si raspunsurile sale sau a mamei la aceasta experienta formeaza o amprenta asupra psihicului bebelusului, amprenta ce va influenta in viata sa atitudinile proprii, sentimentele si convingerile despre nastere.

Sensibilitatea incredibila a bebelusului in timpul nasterii nu trebuie sa fie subestimata. Observatiile, credintele si atitudinile cadrelor medicale, a parintilor si a celorlalte persoane prezente in timpul acestei tranzitii importante, modeleaza felul in care bebelusul interpreteaza experienta propriei nasteri, consolidand de cele mai multe ori experientele si deciziile pe care bebelusul a inceput deja sa si le formuleze in uter.

Insotitorii de la nastere care respecta travaliul ca fiind un eveniment spiritual si plin de viata, eveniment ce schimba viata, se vor străduie sa mentina atmosfera ca pe un container sacru in care nasterea se poate desfasura. In acest fel, intregul proces de nastere a bebelusului are loc intr-o arena de constiinta extinsa.Caracterul complex al acestui proces cere, de asemenea, un mediu de stres minim, astfel încat femeia se poate simţi in siguranta si sa se lase dusa de val.
Mediu optim este de obicei casa mamei, desi aceasta poate fi orice cadru fizic in care mama se simte in siguranta si confortabil. Societatea occidentala, care pune accentul pe pericolele din timpul nasterii, de multe ori trece cu vederea faptul ca institutiile medicale de cele mai multe ori nu ofera nici unul dintre aceste criterii vitale ce pastreaza nasterea normala.

Multe dintre problemele care apar din cauza medicalizarii nasterii apar deoarece cadrul medical vede travaliul ca pe ceva ce se intampla unei femei, nu ca pe ceva ce o femeie face. Modelul medical se axeaza pe modalitatile de gestionare a travaliului si a oricarei dureri ce il insoteste, pe modalitati ce fac uterul sa functioneze in functie de programele si protocoalele spitalului si pe modalitati care sa determine travaliul fiecarei femei sa se conformeze unor medii artificial formulate, in loc sa se axeze pe cum sa asiste fiecare femeie individuala in timp ce naste.

Textele medicale discuta de cele mai multe ori, despre cum sa implice femeia in ingrijirea oferita de cadrul medical sau cum sa o ajute sa participe la nasterea ei, ca si cum nasterea bebelusului ei ar fi ceva exterior ei. Travaliul este, intr-o anumita masura, involuntar, dar acest lucru nu inseamna ca femeia insasi nu da nastere in mod activ. Deconectandu-ne de aceasta tendinta, aceasta carte respecta si recunoaste unicitatea fiecarei femei, fiecarui travaliu, fiecarei nasteri, fiecarui bebelus. Si cu acest lucru in minte si in suflet vom continua aceasta carte.

Nasterea este alegerea ta (sau nu)

Aceste randuri au inceput sa se formeze in mintea mea dupa o discutie avuta in urma cu cateva saptamani, o discutie punctata din cand in cand cu idei de genul “sistemul nu te lasa”, “doctorul nu e de acord”, “ situatia din spitalele romanesti este groazanica”. Si lista continua. Nu spun ca aceste idei nu sunt adevarate, nu spun ca realitatea in care traim nu ar trebui schimbata sau macar imbunatatita. Nu spun ca e usor sa primesti ceea ce vrei atunci cand nu primesti sprijinul necesar, atunci cand “sistemul” este impotriva ta, atunci cand nu ai langa tine persoane care sa te sustina si sa aiba increde in tine.

Dar cunosc atat de multe femei care au obtinut ceea ce au vrut. Au nascut asa cum si-au dorit, si-au tinut bebelusii in brate inca din prima clipa si nu s-au despartit de ei de-a lungul intregii calatorii. Chiar daca nu a fost usor.  Dar cred ca aceste femei pur si simplu au invatat sa aleaga. Sa aleaga ce au crezut ca e cel mai bun pentru ele si pentru bebelusii lor. Si dupa ce au ales s-au mentinut ferme pe pozitie si au avut incredere in alegerea lor.

„Totul in viata ta este alegerea ta. Daca hotarasti sa lasi pe alcineva sa faca aceste alegeri in locul tau, este tot alegerea ta.”

Cand vine vorba de experienta nasterii tale, TU ce vei alege? Raspunsul poate fi nimic sau totul. Nasterea nu este o experienta ce dureaza doar o singura zi sau doua sau trei. 

“Experienta nasterii este atat de importanta in viata unei femei, incat chiar si femei batrane isi vor aminti de aceasta experienta si o vor povesti ca si cum ar fi avut loc doar cu cateva ore in urma. Acest lucru face ca experienţa naşterii sa fie una dintre cele mai centrale experiente în viaţa unei femei.” (Anne Frye)

Multe femei nu sunt constiente de scopul si de influenta alegerilor lor decat dupa ce au nascut. Si studiile arata ca daca experienta nasterii a fost traumatizanta pentru mama si/sau pentru bebelus, aceasta trauma va fi resimtita de-a lungul intregii vieti. Si invers.

Indiferent cat de tentant ar parea, poate vei dori sa reconsideri daca doresti sa iti lasi medicul (sau sistemul) sa aleaga in locul tau – doar daca, bine inteles, aceasta este alegerea TA. Dar va trebui sa tii cont de faptul ca daca vei lasa pe alticineva sa faca alegerile in locul tau, va trebui sa accepti si consecintele deciiziilor celor care au ales pentru tine. La bine si la rau.

Daca doresti sa fii responsabila de alegerile tale, informeaza-te si studiaza fiecare optiune. Invata ce inseamna nasterea atat pentru mama cat si pentru bebelus, invata ce anume sistemul medical iti ofera sau iti impune, invata despre toate acele lucruri la care trebuie sa fii atenta si sa te hotarasti daca ti le doresti sau nu. Aminteste-ti ca scopul tau este sa creezi cea mai buna experienta posibila atat pentru tine cat si pentru bebelusul tau.

In continuare doresc sa sublienez doar cateva puncte de reper. Puncte care sa te ajute sa incepi sa cauti si sa te informezi. Deci TU ce poti sa alegi?

Poti alege locul in care doresti sa nasti. Poti alege sa nasti intr-un spital de stat sau intr-un spital particular, poti alege sa nasti acasa. Poti alege sa mergi intr-un alt oras sau chiar intr-o alta tara daca acolo vei putea avea parte de experienta nasterii pe care ti-o doresti si pe care o meritati tu, bebelusul tau si partenerul tau.
Poti alege sa nasti cu un anumit doctor sau o anumita moasa, poti alege pe cine doresti sa te insoteasca in timpul nasterii, poti alege sa ai o doula langa tine, poti alege sa schimbi pe cel/cea/cei pe care i-ai ales initial, indiferent daca esti la inceput de sarcina sau daca esti deja in timpul travaliului.
Poti alege sa ai langa tine (doar) pe cei care te vor ajuta sa alegi si sa ai incredere in alegerile tale si poti alege sa renunti la acele persoane care nu te pot ajuta de data aceasta.
Poti alege lucruri cu care cei din jurul tau, inclusiv doctorul tau, nu sunt de acord. Dar nu uita ca nasterea este a ta si a bebelusului tau, deci tu stii ce e cel mai bine pentru voi.
Poti alege sa faci toate testele si analizele “cerute” in sarcina sau poti alege sa nu le faci. Poti alege sa mergi de zeci de ori la ecograf sau poti alege sa nu mergi niciodata.
Poti alege sa asculti inima bebelusului tau cu un Doppler sau cu un fetoscop.
Poti alege sa nu ti se faca controale vaginale , chiar daca protocolul indica altceva.
Poti alege inducerea nasterii sau sa iti lasi bebelusul sa isi aleaga ziua in care doreste sa fie nascut.
Poti alege sa nasti vaginal, natural sau cu epidurala sau poti alege cezariana.
Poti alege sa fii tratata cu respect, chiar daca cei din jur nu sunt de acord cu alegerile tale.
Poti alege sa ai parte de o experienta frumoasa sau de o experienta grea.
Poti alege ce interventii medicale doresti sau nu doresti sa ti se faca in timpul nasterii.
Poti alege in ce pozitie doresti sa nasti.
Poti alege sa ai bebelusul langa tine, in bratele tale si sa il alaptezi exclusiv, chiar din prima clipa. Poti alege sa nu ti se ia bebelusul de langa tine. Sau atunci cand nu e posibil (pentru ca tu sa zicem, te recuperezi dupa cezariana), poti alege ca bebelusul sa se afla tot timpul in bratele tatalui (sau a altei persoane in care tu ai incredere).
Poti alege sa iti vaccinezi sau nu bebelusul.
Poti alege sa treci prin aceasta calatorie cu frica sau cu incredere.

Ce anume te poate ajuta ca sa alegi?

Sa citesti cat mai multe povesti pozitive.
Sa citesti carti si articole care sa te ajute sa intelegi si sa ai incredere.
Sa nu primesti NU ca raspuns final.
Sa stii ca meriti sa ai parte de o nastere frumoasa.
Sa iti doresti sa ii oferi bebelusului tau un inceput cat mai bland.
Sa alegi increderea.

Surse de inspiratie pentru acest articol – Everything in Birth is Your Choice

Carti ca surse de inspiratie pentru tine:

Sacred Birthing
Ten Moons
Toate cartile de Michelle Odent
Toate cartile de Ina May Gaskin

Daca ai si tu o sursa de inspiratie care pe tine te-a ajutat sa alegi, apreciez daca vei dori sa o impartasesti cu noi. Multumesc

DPN -ul sau cand trebuie sa nasti ?

Data probabila a nasterii (DPN) – o notiune care creaza multe asteptari, frustrari si nelinisti. Este printre primele lucruri pe care il vei auzi la doctor – ca pe un verdict pe care iti este interzis sa il „contrazici”. Si nu numai la doctor – chiar si cand te afli in „societate” – indiferent daca este vorba de persoane  care te cunosc sau nu, vei auzi urmatoarea fraza :” Felicitari! Fetita sau baiat? Si cand trebuie sa nasti?” Si cu cat vei povesti la mai multe persoane care este data aceea „scrisa in contract”, vei avea parte de tot mai multe nelinisti si intrebari de genul „Nu ai nascut inca?”

Termenul „data probabila a nasterii” sau DPN creaza o gramada de neintelegeri, frustrari si asteptari nedrepte. Reprezinta un fel de contract semnat in fata doctorului, decis in urma unor calcule teoretic-matematice si de un ecograf mai mult sau mai putin performant, contract care ceva mai tarziu  iti poate arata ca bebelusul tau a „depasit termenul” de a se naste sau din contra a fost prea rapid (nu vorbesc aici de bebelusii prematuri). Aceasta data se poate schimba daca ceri parerea a mai multor doctori sau de la o vizita la alta daca doctorul crede el de cuviinta ca bebelusul e „prea mare sau prea mic” fata de varsta determinata de aparatul minune adica de ecograful, intr-o vizita anterioara.

Dar adevarul este ca nu esti „overdue” (adica ai depasit termenul limita) daca ai trecut deja de 40 de saptamani de sarcina probabile – nu esti in „intarziere” daca ai depasit aceasta data magica. Si nu este prea devreme sa nasti daca ai facut deja 37 de saptamani.  Fiecare sarcina va dura un anumit timp – asa cum fiecare femeie, sarcina si bebelus este unic tot la fel si durata sarcinii este unica la fiecare dintre noi. Ce inseamna asta ? Ca oricand intre saptamanile 37 + si 43 de sarcina este absolut normal ca nasterea sa aiba loc. Doar 5% dintre bebelusi se nasc exact in ziua DPN-ului. Si asta nu o spun eu,  ce studiile si statisticile realizate de cadrele medicale din intreaga lume.

Tot acele statistici arata ca media primei  sarcini  este de 41 de saptamani si o zi (41+1 de saptamani) si la nasterile urmatoare,  media este de 40 de saptamani si trei zile (40 +3 saptamani). Deci daca esti insarcinata in saptamana 40+8 (adica saptamana 41 – dar pentru ca ai trecut de 40 saptamani se numara zilele cu care esti in intarziere) nici macar nu ai depasit media din statistica.

Oricum nici media nu este ceva batut in cuie si nu e ceva de urmarit – pentru ca asa cum am mai spus fiecare dintre noi este unica. „Media” nu este ceva ideal, ci doar ne ofera un interval de timp la care sa ne asteptam ca marea intalnire sa aiba loc.

DPN-ul este decis de calcule teoretice si de ecograf

Am explicat in articolul Sarcina – cat timp dureaza? cum este calculata  varsta sarcinii si cum este impartita sarcina (saptamani, luni si trimestre). Un articol destul de tehnic care avea intentia sa te ajute sa ii intelegi pe doctori. Doctori care calculeaza saptamanile sarcinii de la ultimul ciclu menstrual si nu de la conceptie. Acest calcul se face pe baza unei medii statistice care spune ca ovulatia are loc in ziua 14. Daca fiecare femeie ar sti exact cand ovuleaza, ar sti exact cand a avut loc conceptia si astfel ar putea sa isi calculeze in mod mai precis DPN-ul ei – prin numararea a  38 de saptamani de la data conceptiei. Dar si asa, data este doar PROBABILA.

Pe langa calculele matematice mai este si ecograful.  Data probabila a nasterii este calculata in functie de cum doctorul interpreteaza imaginile transmise de ecograf in ceea ce priveste marimea si varsta bebelusului. Pentru ca bebelusul este (in medie) de marimea X si lungimea Y si are dezvoltate anumite parti/organe. Dar chiar si in uter fiecare bebelus are ritmul sau unic de dezvoltare. De aceea pe decursul sarcinii, mamica poate sa primeasca o alta data probabila a nasterii si o alta varsta a sarcinii de fiecare data cand merge la control ecografic. De asemenea varsta sarcinii si DPN -ul poate sa difere daca mamica face cateva controale la doctori diferiti.

Calculele matematice, ecograful si statisticile nu tin cont de ritmul propriu de dezvoltare al fiecarui bebelus, de marimea parintilor (daca sunt inalti sau scunzi, mai mari sau mai mici), de conditiile in care parintii traiesc, si conditiile in care se dezvolta sarcina. Aceste lucruri pot fi vazute mai ales la nastere – bebelusii care s-au nascut in aceeasi saptamana de sarcina difera in greutate intr-un interval de 1.5 kg si chiar mai mult.

Si bineinteles,  nu se tine cont de faptul ca bebelusul alege cand este nascut – din cate s-a observat (tot de lumea medicala), bebelusul este cel care declanseaza nasterea. Corpul mamei raspunde la semnalele hormonale din corpul bebelusului – deci cum ramane cu chestia ca ar fi frumos sa respectam alegerea bebelusului asupra zilei cand doreste sa se nasca?

Ce anume poti face?

In primul rand, poti sa te astepti sa nasti oriunde intre saptamanile 37 si 43 de sarcina. Chiar daca aceste ultimile saptamani de sarcina pot fi dificile, ai incredere ca bebelusul va alege data perfecta pentru ca el sa se nasca si ai incredere ca corpul tau stie exact ce trebuie sa faca. In loc sa iti faci planuri pentru o anumita zi, incearca sa iti faci planuri pentru o intreaga luna. Ca sa linistesti pe cei din jurul tau, anunta-i ca tu trebuie sa nasti pana la data de ….. ofera ultima zi din saptamana 43 de sarcina.

Cu doctorii va fi putin mai greu sa te descurci – pentru ca, aici in Romania, rar vei gasi un doctor care sa accepte sa te lase sa iti astepti bebelusul sa isi aleaga momentul pentru a se naste. Dar daca deja esti convinsa de efectele negative ale interventiilor medicale inutile asupra ta si a bebelusului tau, atunci vei sti sa fii ferma pe pozitii – pentru ca stii ca faci cea mai buna alegere pentru tine si pentru bebelusul tau.

Deci bebelusul tau in ce saptamana de sarcina s-a hotarat sa se nasca?

Apreciem daca ne vei spune in ce saptamana de sarcina ai nascut. O nastere frumoasa tuturor mamicilor.