In pantec

Te invit sa urmaresti filmul documentar realizat de National Geographic – In pantec. Acest documentar urmareste calatoria miraculoasa a unei bebeluse din momentul conceptiei pana la nastere. Tehnicile de scanare 3D si 4D vor deschide pentru noi o fereastra in pantecul unei mamici, permitandu-ne sa urmarim evolutia acestei bebeluse. Documentarul a fost realizat atat cu ajutorul filmelor reale, dar si cu ajutorul imagisticei pe computer, bazata pe observatii stiintifice.

Prima parte

Partea a doua

Partea a treia

Partea a patra

Partea a cincea

Partea a sasea

Partea a saptea

Partea a opta

Partea a noua

Partea a zecea

Am stiut ca sunt insarcinata atunci cand…..

Am intrat si eu in lumea febrila a Facebook-ului, si cu toate ca sunt destul de tacuta, nu scriu prea multe, urmaresc diferite persoane si grupuri/pagini care ma intereseaza si imi face placere sa le „ascult”.

Dimineata, am grija sa dau refresh la diferite site-uri pe care le urmaresc pentru a citesc noutatile. Un mesaj pe Facebook al organizatiei CAPPA (Childbirth and Postpartum Professional Association) m-a facut sa zambesc, cu toate ca m-am trezit cu fata la cearsaf si nu aveam chef de nimic.

Mesajul „I knew I was pregnant when_______________?”  (traducerea aprozimativa suna ceva in genul „am stiut ca sunt insarcinata atunci cand……” ) era urmat de 89 de comentarii/raspunsuri. Unele dintre aceste mesaje asi dori sa le traduc si sa le postez in acest articol.

Deci: am stiut ca sunt insarcinata atunci cand:

Am devenit atat de emotionala la servici incat m-am inchis in baie si am plans. Am stiut atunci ca nu poate exista un alt motiv pentru asta decat ca sunt insarcinata.

Am inceput sa ma trezesc la 6 dimineata. Nu sunt tipul de dimineata dar ma trezeam super devreme de prin saptamana 4-6 in toate sarcinile mele.

Am adormit pe calculator in prima saptamana de sarcina.

Cafeaua de dimineata imi facea rau.

Am suferit de o infectie urinara. In toate cele 5 sarcini am suferit de infectie urinara cand am ramas insarcinata.

Am venit acasa dupa o tura de noapte si am mancat toate muraturile din casa.

Sotul meu mi-a spus de fiecare data si a avut intotdeauna dreptate. Si de fiecare data i-am spus ca nu exista  nici o speranta sa fiu insarcinata.

Pur si simplu am stiut, o  presimtire, un moment de intuitie feminina.

Temperatura mea a crescut, atunci cand eu ma asteptam sa scada deoarece eram sigura ca menstruatia v-a incepe in acea zi. M-am trezit si am fugit la baie sa fac un test de sarcina, inainte de a-i ura buna dimineata sotului. E asa de fain sa afli datorita temperaturii!

Gripa a tinut mai mult de 2 saptamani.

Au trecut 17 zile de la ovulatie fara sa ca temperatura bazala sa-mi scada…… si nici nu am avut pofta mea normala lunara de ciocolata.

Pur si simplu am stiut. Incercam de luni de zile si intr-un final m-am intors spre sotul meu si i-am spus – cred ca asta e luna norocoasa, simt cu adevarat ca am reusit de data asta. Si bine inteles, 2 saptamani mai tarziu am facut un test si a iesit pozitiv.

Dormeam peste tot! In vizita la parinti, la cina cu prietenii,  la filme…..peste tot. Pur si simplu am dormit neintrerupt.

Mi-a fost pofta de rosii. Urasc rosiile!

Pur si simplu am stiut, nu pot sa explic acest lucru. Si pe urma am inceput sa scap lucrurile din maini. Si atunci toata lumea a stiut!

Puteam sa simt mirosul de cafea pregatita intr-o oarecare casa in timp ce conduceam.

Tu cum ai stiut ca esti insarcinata???

Conceptia si nidarea – doua saptamani de asteptare

Incep primele doua saptamani de sarcina – cu toate ca doctorul v-a lua in considerare 4 saptamani de sarcina. In articolul Sarcina – cat timp dureaza? iti este explicat cum doctorii calculeaza sarcina. Aici pe Feminitate, am ales sa iau in considerare sarcina din momentul ovulatiei/conceptiei, deoarece doresc sa respect ritmul special al ciclului menstrual al fiecarei femei.

Doresc sa dedic aceasta serie de articole, dragei mele Anamaria, prima femeie care a avut curajul sa preia initiativa si sa scrie in jurnalul ei propriu aici pe Feminitate. La cateva saptamani dupa ce am cunoscut-o, si dupa ce Anamaria a scris deja cateva postari in jurnalul ei, Anamaria a ramas insarcinata. Doresc sa o felicit inca o data si sa ii urez multa fericire si sanatate. Si bine inteles, ca doresc sa ii multumesc ca s-a hotarat sa ia parte aici pe Feminitate

Daca nu ai avut pana acum niciodata un jurnal, sarcina este momentul potrivit de a avea unul.  Aceste saptamani de sarcina trec foarte repede (cu toate ca poate acum nu simti acest lucru) si sunt atat de importante – vorba aceea, in pantecul tau creste acel miracol care va fi bebelusul tau, iar dupa 9 luni vei fi MAMA. Si nu conteaza ca este primul tau copil sau al 10 lea. De fiecare data este atat de special si unic – iar dupa nastere, marea majoritate a clipelor vor fi uitate. Pe Feminitate te invitam sa iti tii un jurnal propriu – astfel memoria acestor clipe speciale  vor fi pastrate si totodata impartasite si altor femei, care vor avea astfel posibilitatea sa invete lucruri noi si minunate prin tine.   Jurnal de femeie

Dupa ejacularea partenerului in  vagin, are loc un proces in care lichidul seminal care este vascos, se subtiaza, favorizand astfel mobilitatea spermatozoizilor. Primul spermatozoid ajunge in colul uterin in cateva secunde da la ejaculare si in trompa uterina in cateva minute. Dar majoritatea spermatozoizilor se aduna in colul uterin si sunt „trimisi” treptat in uter, in timp ce „capul” spermatozoidului se maturizeaza, astfel incat spermatozoidul sa fie capabil sa penetreze ovulul. Spermatozoizii pot trai intre 48-72 (in anumite cazuri chiar 5 zile si mai mult) din clipa in care au ajuns in interiorul colului uterin.

Ovulul eliberat la ovulatie ajunge in trompa uterina. Acolo el isi pastreaza abilitatea de fecundare cam 6-24 de ore. Din milioane de spermatozoizi ejaculati doar unul va reusi sa penetreze ovulul. Aceasta se numeste fecundarea.

fecundarea ovululuifecundarea ovulului

Ovulul fecundat trece printr-un proces de divizie celulara. Cam la 30 de ore dupa fecundare, se divide in doua celule si apoi in patru celule si apoi in opt si continua sa se divida in timp ce coboara prin trompa spre cavitatea uterina. Cand ajunge in cavitatea uterina, viitorul bebelus contine cateva sute de celule si arata ca o biluta – morula.

divizia-celulara

ovulul fecundat se divide: 2 celule, 4 celule, 8 celule
ultima fotografie reprezinta morula

Acum, cele cateva sute de celule se impart in doua grupe principale – o grupa care se v-a transforma in viitorul fat (bebelus) si o grupa care se va transforma in viitoarea placenta. Intre aceste grupe se formeaza o cavitate care se umple cu lichid. In acest stadiu, bebelusul se numeste blastocist.

blastocist

blastocist

Dupa ce a avut loc aceasta diviziune, grupa de celule care vor forma placenta se lipeste de endometru, penetreaza in  endometru. Aceasta este nidarea si de acum „grupul de celule” se transforma in embrion. In acelasi timp, incepe fatul sa secrete hormonul de sarcina beta-hCG. Acest hormon determina corpul galben sa-si extinda viata si sa continue sa secrete progesteron. Corpul galben are un rol important in sarcina pana in saptamana 7-8, cand placenta se maturizeaza suficient si poate sa ii preia locul in intregime ca “furnizatorul” cel mai important de hormoni in sarcina.

In aceasta etapa embrionul este format din doua randuri de celule – din care  se vor dezvolta toate organele si partile corpului ale bebelusului tau. Alte doua structuri care se dezvolta acum sunt amnionul si sacul yolk. Amnionul, plin cu lichidul amniotic,  protejeaza bebelusul tau si sacul yolk il hraneste pana ce placenta preia acest rol.

sarcina-2-saptamani

embrionul la doua saptamani de sarcina de la conceptie
@
The Nemours Foundation

Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc (II)

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]
Partea a doua

In partea a doua a documentarului, Bruce Lipton se axeaza pe conceptul „holist” = totul este interconectat si explica cum stresul ne influenteaza viata.

Toate partile sunt conectate intre ele si cat de sanatosi suntem (sau nu), nu este doar o problema a structurii tale fizice intr-un anumit loc, ci este legat de mediul inconjurator si de cum ne integram in el. Deci un doctor sau un practician in domeniul sanatatii, ar trebui sa aiba mai multa grija despre cum se desfasoara interactia ta cu exteriorul, dinamica din familia ta, dinamica comunicarii, dinamica la locul de munca, deoarece toate acestea contribuie la functionarea corpului tau. Deci este important sa recunoastem ca holismul este un mod de a privi stiinta.

Liniile de inalta tensiune, telefoanele mobile, microundele, ele toate influenteaza hormonii corpului si apoi arunca trupul in afara aliniamentului. (Hormonii au functia de regularizare a corpului. ) Dar daca nu esti sub influenta stresului, campurile electromagnetice nute vor afecta. Daca esti stresata, campurile pot deveni foarte specifice si iti pot altera biologia. Stresul este mecanismul primar care iti deschide corpul catre vulnerabilizarea si schimbarea functiilor lui prin campuri electromagnetice. In special hormonul estrogen este unul dintre hormonii din corp care raspund cel mai usor la campurile electromagnetice.

Dragostea este hrana cea mai puternica pentru crestere – ea ofera intregului sistem, tuturor hormonilor si conexiunilor sistemului sa furnizeze cele necesare cresterii, mentinerii si sanatatii tale. Totusi, in momentul in care iti este frica (deci esti sub efectul stresului) atunci te retragi, te izolezi, te separi de mediul inconjurator si consecinta este aceasta: protectia fata de mediul inconjurator te taie de la acesta si izolundu-te de mediul inconjurator te rupi de viata. Neprimind dragoste inseamna pierderea hranei, Neprimind dragoste si suport inseamna de asemenea ca tu vei incerca sa te protejezi. In absenta iubirii apare frica. Si rezultatul este: frica va opri sistemul.

Exista un sistem anatomic- fiziologic numit axa hipotalamus – pituitara – supra renala, sistem ce ne afecteaza pe toti si functioneaza astfel: stresul este ceva perceput de creier. Si cand incepi sa percepi stres, incepi de asemenea sa te protejez. Asa ca semnalul merge de la creier la glanda pituitara, numita si glanda sefa – aceea glanda a carei functiuni determina forma creierului . Atunci glanda pituitara elibereaza ACTH, care este de fapt un hormona care se duce la glanda suprarenala, aflata in varful rinichilor. Glanda suprarenala secreta hormoni adrenocorticotropi ( adrenalina). Adrenalina este hormonul folosit de corp in reflexul „lupta sau fuga” . Acesti hormoni strang si contracta vasele de sange din viscere (din trup, din maruntaie) si forteaza sangele din viscere sa mearga catre brate si picioare (pentru a putea fugi, lupta, apara). Functia sangelui din viscere este cea de cresterea, pe cand functia sangelui din brate si picioare este cea de protectie. Imediat ce esti stresat inchid mecanismele de crestere. Cu cat esti mai stresat in mod cronic cu atat vei suprima mecanismele de crestere. Nu este o decizie constienta, este doar o parte a sistemului HPSR (axa hipotalamus-pituitara-suprarenala) Semnificatia acestui fapt este ca eliberarea de gluco-corticoizi si de adrenalina cauzeaza un raspuns de genul „lupta sau fuga”.

Sistemul imunitar este un sistem foarte scump (cheltuitor) pentru a asigura functionarea lui. Il costa o multime de energie corporala sa-l faca sa functioneze, cauzand o uzura energetica mare. Daca incerci sa te protejezi de ceva care te ameninta din exterior iti folosesti sistemul imunitar pentru aceasta. Functia sistemului imunitar este cea de protectie din interior, deci impotriva bacteriilor si virusilor din propriul organism. Atunci cand corpul tau raspunde la semnalul de stres din exterior, functionalitatea sistemului imunitar scade. De fapt aceeasi hormoni de stres sunt folositi de catre profesionistii medical sa inchida sistemul imunitar la oamenii care trebuie sa primeasca transplanturi de organe si tesuturi, deoarece nu vor sa fie respinse de organism. Fiecare dintre noi stie ca atunci cand nivelul de stres este foarte ridicat atunci te imbolnavesti.

Comportamentul reflex se afla in partea posterioara a creierului si gandirea, logica si ratiunea in partea din fata a creierului. In momentul in care nivelul de adrenalina si de gluco-corticoizi creste, vasele de sange din partea din fata a creierului se strang si se inchid si hranesc cu sange doar partea posterioara a creierului. Cand esti stresat de fapt pierzi din inteligenta.

Trei lucruri se intampla sub stres, fiecare din ele dezabilitandu-te pe tine pe 3 nivele difertite:

  1. mecanismele de crestere si intretinere sunt reduse;
  2. sistemult imunitar este oprit sau inhibat pentru a conserva energia;
  3. incepi sa actionezi dintr-un compartament reflex, si inteligenta din reactiile voastre este acum pierduta din raspunsuri.

Efectele dezabilizatoare a stresului nu sunt rele intr-o chestie acuta, dar au efecte distructive atunci cand stresul devine cronic. Si cu cat mentinem un stres cronic, celulele corpului vor muri, tesuturile se vor dezorganiza si bolile se vor instala. Si consecinta: STRESUL, nu genele si nu sistemul, – a fost credinta implicata in procesul de imbolnavire.

Simptomele corpului tau iti spun ca esti sub stres. Cand apelam la ingrijirea medicala conventionala, aceasta acopera simptomul (primesti paracetamol pentru durerea cronica de cap), asa ca acum nu mai simti nimic. Dar cand ne descotorosim de simptome, de fapt, inlaturam informatia ca ceva este in neregula, si daca opresti aceea informatie despre simptom, ii spui corpului tau „eu nu te ascult!” Si ce crezi ca face corpul tau? Va gasi o alta cale de ati aduce mai multe informatii, numai ca data viitoare vor fi vesti mai rele decat au fost prima data. Simptomele iti spun ca nu functionezi intr-un mod coordonat cu trupul tau.

Parintitul constient (conscious parenting)

Credinta conventionala este ca mama nu ofera nimic altceva copilului ei (aflat in pantec, in timpul sarcinii) in afara de nutritie. Dar de fapt, mama ( descoperita acum ca datatoare de informatii) de fapt, adjusteaza genele copilului. Dar nu este vorba doar de mama, deoarece ea este in cooperare directa cu partenerul ei (deci cu tatal). Astfel ca, pe masura ce perceptia mamei despre viata este de obicei aflata in tandem cu sotul ei, deci nu este vorba numai de mama ci de parinti, care isi afecteaza vlastarul prin perceptiile lor proprii – si genele sunt selectate de perceptie. Embrionul creste in uter si isi percepe mama, deoarece se hraneste din sangele mamei. Sangele mamei contine nutrienti dar si hormoni si molecule care-i organizeaza corpul ca sa raspunda la mediul inconjurator pe care ea il percepe. Si embrionul/fetusul „citeste” acest lucru si astfel de fapt, el se adapteaza la mediul inconjurator pe care mama il percepe. Mama, fiind programul de start al naturii, il ajuta pe bebelus sa selecteze genele care ii vor fi necesare sa supravetuiasca in mediul inconjurator, deoarece, copilul va trai in acel mediu pe care mama sa il percepe. Deci natura i-a dat mamei abilitatea de a avea perceptii, care sa treaca prin placenta, si astfel perceptia mamei devine perceptia copilului. Genele copilului sunt selectate dinamic ca raspuns la perceptiile mamei. Intr-un mediu inconjurator amenintator, sistemul de perceptii este activat, si astfel protectia este activata. Intr-un mediu inconjurator sustinator, cresterea este activata. Organele si tesuturile embrionului/fetusului se dezvolta in functie de cantitatea de sange pe care acestea o primesc. Cu cat primesc mai mult sange, cu atat mai buna e dezvoltarea lor. Intre 40 si 50% din inteligenta unui copil (IQ-ul) este determinata de mediul inconjurator prenatal – este o variabila bazata pe perceptia mamei de-a lungul sarcinii. Cand parintii traiesc sub un stres mare, hormonii de stres traverseaza placenta si impacteaza bebelusul, selectand genele care vor altera dezvoltarea si evolutia acelui bebelus. Si acest bebelus poate sa selecteze gene care duc mai tarziu la cancer, boli cardiovasculare, obezitate. Toate sunt acum conectate cu influentele mediului inconjurator prenatal. Rolul parintilor este de o importanta majora in evolutia umana pe aceasta planeta. Aceasta se numeste „parintit constient„. Cand o mama creste un bebelus in pantecul ei, acesta, inainte de nastere, invata cum sa -si creasca propriul copil. Cand acel bebelus creste mare, isi va creste copilul in felul in care a fost crescut. Deci cand noi crestem un copil, noi nu crestem doar noua generatie, ci influentam de asemenea si urmatoarea generatie, deoarece copilul nostru isi va creste propriul copil in modul in care noi l-am crescut pe el. Mediul inconjurator poate declansa diferente in comportament, si in manifestarile genelor in functie de stres care va fi apoi transmis generatiei urmatoare = cum iti traiesti astazi viata, va influeta comportamentul copilului de maine.

Cand o mama este insarcinata, si bebelusul se implanteaza in peretele uterin, celulele bebelusului, migreaza prin sistemul mamei. Se credea ca aceste celule, dispar din corpul mamei la nasterea bebelusului, dar s-a descoperit ca nu este adevarat. Mama si copilul raman conectati deoarece mama are celulele copilului in organismul ei pentru a recunoaste identitatea copilului. Astfel mama poate spune cand ceva rau se intampla cu copilul ei chiar daca nu sunt impreuna, deoarece sunt pe aceeasi frecventa de unde.

Concluzie

Stilul de viata si credintele tale vor influenta atat sanatatea si dezvoltarea ta cat si pe cea a copiilor tai. Deci daca doresti ca proprii tai copii sa aiba parte de sanatate si dezvoltare armonioasa este important ca tu sa iti schimb stilul de viata si credintele inca dinaintea momentului conceptiei.

Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc (I)

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]

In primul articol al aceste serii, am scris despre diferite culturi ale lumii care cunosc influenta perioadei preconceptionale, conceptiei, a sarcinii si a nasterii asupra dezvoltarii armonioase ale bebelusului si mai tarziu a persoanei adulte. In continuare, doresc sa te invit sa urmaresti documentarul lui Bruce Lipton „Noua biologie – unde mintea si materia se intalnesc” (documentarul are subtitrare in romaneste). Bruce Lipton este un biolog in dezvoltarea umana, promoveaza ideea ca genele si ADN-ul uman sunt influentate (si manipulate) de perceptiile si credintele persoanei.

In continuare doresc sa scriu cateva din ideele documentarului.

Prima parte

In prima parte a documentarului Bruce Lipton explica cum de fapt nu suntem controlati de gene ci suntem controlati de perceptiile venite din mediul inconjurator (credinte). El explica faptul ca intr-adevar, exista defecte genetice si ele afecteaza aproximativ 5 la suta din populatie. Restul de 95% din populatie au gene minunate deci sunt sanatosi din punct de vedere biologic si totusi sfarseste prin boli si cancere, morti premature si boli cardiovasculare.  Exista o tendinta ca noi sa punem accentul numai pe gene, sa invinuim genele pentru diferitele boli de care suferim,  dar de fapt nu este asa, ci este vorba de felul in care genele sunt selectate si rescrise de sistemele noastre de credinta, de perceptiile noastre.

Exista credinta care spune ca in momentul conceptiei cand sperma si ovulul se intalnesc, genele sunt selectate pentru toata viata si ca restul vietii se desfasoara din citirea acestor gene. Daca este adevarat asta inseamna ca  noi suntem victimele ereditatii noastre. Si cum putem scapa de gene, daca acestea  sunt in construtia noastra? In momentul in care adoptam aceasta idee devenim iresponsabili. Motivul este acesta: daca genele m-au determinat sa fac asta, iar eu nu-mi pot schimba genele, deci ce mai pot face eu cu viata mea, decat sa ma asigur ca primesc medicamentatia potrivita ca sa ma simt mai bine de-a lungul procesului.

Dar genele nu controleaza cine esti, genele nu controleaza exprimarea biologica din cauza unui motiv foarte simplu: genele nu se pot activa singure sau dezactiva pe ele insale. Deci genele nu se controleaza pe ele insasi, deci deasemenea nu pot controla nimic altceva.

Intotdeauna organismele se potrivesc cu mediul inconjurator si pe masura ce mediul inconjurator se schimba si organismele se schimba pentru a se adapta la aceste modificari ale mediului . Si ce inseamna asta pentru tine?  In ce mediu locuiesti? Si care iti este sistemul de credinte? Ele devin foarte importante deoarece ceea ce descoperim acum este ca genele se vor adapta credintelor tale si acest fapt devine foarte important in intelegerea noastra despre viata.

Suntem controlati de gene? Nu, suntem controlati de perceptii. Perceptiile sunt modul cum „citim” mediul inconjurator si astfel de fapt iti  ajusti comportamentul – daca modul de comportare este legat de mediul inconjurator, atunci esti coordonat de mediul inconjurator. Daca comportarea nu ar fi  conectata cu mediul inconjurator, atunci am fi fara gandire sau am avea o problema neurologica.  Perceptia este ceea ce intervine intre mediul inconjurator si celule. Dar perceptiile pot sa nu fie corecte. Deci mai degraba decat sa le numim PERCEPTII ale mediului inconjurator, le vom numi CREDINTE! Este credinta noastra despre mediul inconjurator care ajusteaza fiziologia noastra. Si credintele vor fi cele mai importante deoarece ele sunt conectate cu genele noastre. DECI: de fapt nu suntem controlati de gene ci suntem controlati de credintele noastre.

Noi suntem ca niste  masini facute din proteine, proteinele se misca ca raspuns la semnale, semnalele sunt controlate de membrana care citeste semnalele si apoi adapteaza corpul trimitand semnale corpului sa raspunda mediului inconjurator.

Maternitatea incepe inainte de nastere

[articoleinserie title=”Cuprinsul seriei: Mama – programul de start al naturii” order=ASC show_date=0]

„Ganbata na!” – „Bravo tie! Ai muncit greu/Ai depus mult efort!”  –  cu aceste cuvinte isi saluta tanara mama in Japonia bebelusul in clipa in care se naste.  In Japonia este cunoscut faptul ca efortul nasterii este atat al mamei cat si a bebelusului. Din clipa in care femeia ramane insarcinata ea este numita „mama”. Ea vorbeste cu bebelusul din pantec si adopta abilitatea de a vedea prin ochii bebelusului experienta sarcinii prin care trec amandoi. Ea primeste  educatie prenatala ce percepe pregatirea pentru nastere si nasterea ca  o colaborare unita – a mamei si a bebelusului impreuna, fiecare ajutand la nasterea celuilalt: mama ajuta la nasterea bebelusului si bebelusul ajuta la nasterea mamei.

Prima perioada a vietii – de la conceptie, sarcina, nastere si primul an de viata inafara pantecului mamei, este o perioada sensibila si critica de dezvoltare a unei persoane. In aceasta perioada initiala de viata, se formeaza inclinatiile si tendintele care vor insoti si forma persoana pe parcursul intregii vieti. Baza sanatati fizice, sufletesti si energetice a bebelusului (si mai tarziu a persoanei mature) este cladita inca din momentele conceptiei si chiar  inainte de conceptie.

Aceste idei sunt noi in societatea noastra si atunci cand noi, ca societate occidentala, vom  intelege implicatiile profunde ale acestor idei, putem schimba viziunea si credintele cu care am crescut si dezvoltat. Si cu toate ca pentru societatea noastra aceste idei sunt noi, exista in lume culturi si civilizatii, care cunosc de mii de ani importanta preconceptiei, conceptie, sarcinii si a nasterii si ce efect are aceasta perioada in modelarea caracterului si a sanatatii unei persoane. In plus, intreaga comunitate depune efort pentru a sprijini sosirea noii finte umane (ce aduce cu ea un potential uman unic) si pentru a o invalui cu blandete si gingasie. In culturile diferite ale lumii,   perioada dinaintea conceptiei si pe perioada sarcinii, reprezinta pentru tanara mama o perioada de relaxare constienta si fericire.

In insula Bali, Indonezia, din clipa in care simte ca este insarcinata, mamica incepe sa ii povesteasca bebelusului din pantec  despre diferitii zei hindusi, sa ii cante bebelusului si sa isi salute bebelusul in orice mod posibil. Mamica ii povesteste bebelusului despre minunile lumii in care va trebui sa se nasca si despre familia care il asteapta cu dragoste. Femeia spera sa gaseasca bucurie in tot ceea ce face pentru ca si bebelusul ei sa fie fericit. Dr Carla Hannaford, cercetatoare biologica in dezvoltarea bebelusilor in uter, povesteste in cartea sa „Awakening the Child Heart„, ca in timpul sederii sale in Bali nu a vazut/intalnit nici un copil hiperactiv.  Este posibil oare ca acest fapt sa se datoreze faptului ca aceste culturi ofera o atentie speciala a cresterii copiilor fericiti inca de la conceptie?

Tibetanii cred ca copilul este un profesor care vine sa ofere lumii din intelepciunea sa si trebuie sa se pregateasca pentru nasterea acestui suflet intelept.  Chiar inainte de sarcina, viitorii parinti  incep sa rezolve diferite probleme existente in viata lor de cuplu, ca o parte din ritualul de pregatire pentru sarcina, si intreaga sarcina este considerata ca o perioada deosebita de sosire in lume, o perioada in care sufletul invata sa cunoasca realitatea in care se va naste.  Inca din primele clipe ale vietii in uter, bebelusului i se ofera ascultare, empatie si atentie.

In anumite parti ale Africii, exista traditia ca  – inainte de conceptie  –  mama sa invite sufletul copilului care doreste sa vina in aceasta lume prin ea sa se alature ei. Pentru acest lucru mama se duce singura in natura si cauta o anumita cantare ce contine esenta sufletului ce doreste sa se nasca prin ea.  Cand mama gaseste aceasta cantare, ea o canta partenerului ei in timp ce fac dragoste si in timpul conceptiei si de asemenea, va continua sa cante aceasta cantare, pe toata perioada sarcinii, a nasterii si de fiecare data cand bebelusul nou nascut va avea nevoie de linistire.

Sobonfu Some povesteste in cartea sa „Welcoming Spirit Home: Ancient African Teachings to Celebrate Children and Community”  despre primirea plina de gingasia a noii fiinte inca din primele clipe a sarcinii, in tribul Dagara, din Africa. Ea descrie ritualurile si ceremoniile tribului si povesteste ca intreaga comunitate este unita intr-o viziune comuna care crede ca fiecare copil  este  vitala pentru viitorul comunitatii. Fiecare persoana are un scop unic in viata, si poate sa ofere comunitatii, talente si capabilitati unice. Prin urmare, toti membrii comunitatii se dedica pentru a oferi tot ce este necesar pentru o noua viata, ce incepe cu mult inaintea formarii embrionului.

Bebelusul este o entitate constienta si sensibila si intreaga comunitate se pregateste sa ii ofere o primire sigura si iubitoare, sa ii ofere sentimentul ca a ajuns la locul potrivit si ca toata lumea il asteapta sa vina.

Sobunfo povesteste despre ceremonia speciala a copiilor tribului ce se pregatesc pentru nasterea noului bebelus. Copiii pana la varsta de 5 ani sunt invitati sa vina in camera alaturata camerii nasterii. Cand bebelusul se naste, el ofera lumii primul sau plans. Acest plans este  semnificativ si este considerat un mesaj, o invatatura si toti asculta. In clipa in care se aude plansul bebelusului, copiii ii raspund in strigate de bucurie si ii ureaza bun venit.

Acestea sunt doar cateva exemple a diferitor culturi din lume, care au intelepciunea de a respecta aceasta perioada atat de importanta din viata fiecaruia dintre noi. Din clipa in care te hotarasti sa ramai insarcinata, incepe perioada maternitatii. Printr-o pregatire preconceptionala plina de constiinta si dragoste atat a corpului cat si a sufletului tau (dar si a partenerului tau), prin incercarea de ati oferi cat mai multe clipe de bucurie si liniste in timpul sarcinii, prin faptul ca ii oferi bebelusului tau o nastere blanda, plina de gingasie si dragoste, ii oferi, de fapt, copilului tau o viata mai buna, o dezvoltare armonioasa.

„Diferenta dintre supravietuire si prosperitate incepe inca din uter” –  formarea structurii si formei creierului, rezistenta omului, sentimentul de bunastare sufleteasca si capacitatea creativa pe termen lung, sunt influentate de prima perioada de viata a fiecaruia dintre noi, perioada ce incepe inca dinainte de conceptie.

O buna prietena mi-a povestit nu de mult ca ii este teama sa se miste –  fiecare iesire din casa este invaluita de o teama subtila, senzatia fiind ca miscarea este o amenintare. Aceasta senzatie nu a impiedicat-o sa iasa din casa si sa isi traiasca viata in mod normal, dar era constienta ca exista si ii era greu cu aceasta senzatia, mai ales pentru ca nu o intelegea.  Dupa aceasta destainuire, prietena mea a vorbit intamplator cu mama ei despre perioada cand mama ei era insarcinata cu ea.  Relatia dintre ele fiind ceva mai complicata, era pentru prima data cand vorbeau despre aceasta perioada. Astfel a aflat ca mama ei, a trebuit sa stea in pat din luna a patra de sarcina, sarcina fiind considerata „high-risk” si ca de fiecare data cand mama ei era nevoita sa se ridice din pat acesteia ii era frica sa nu ii faca rau bebelusei ce creste in pantecul ei.  Experienta mamei a influentat dezvoltarea prietenii mele si cu toate ca au trecut cateva zeci de ani acea frica a mamei o urmareste si acum.